{"id":149,"date":"2008-05-04T20:28:37","date_gmt":"2008-05-04T17:28:37","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=149"},"modified":"2008-05-04T20:28:37","modified_gmt":"2008-05-04T17:28:37","slug":"cu-sabato-prin-tunel","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/cu-sabato-prin-tunel\/","title":{"rendered":"CU S\u00c1BATO PRIN TUNEL"},"content":{"rendered":"

<\/span><\/span><\/strong>M\u0103rturisesc de la bun \u00eenceput c\u0103 abia dup\u0103 ce am terminat cartea \u015fi am \u00eenceput s\u0103 o analizez \u00een perspectiva de a scrie despre ea, am realizat c\u0103 am citit o carte de geniu. Mai trebuie s\u0103 m\u0103rturisesc de asemenea c\u0103 \u00eent\u00e2lnirea mea cu \u201eTunelul\u201d este totodat\u0103 \u015fi prima mea \u00eent\u00e2lnire cu S\u00e1bato, despre care nu prea \u015ftiam multe c\u00e2nd am \u00eenceput cartea, iar ceea ce \u015ftiam era mai degrab\u0103 tot prin intermediul unei alte c\u0103r\u0163i care merit\u0103 mai mult\u0103 aten\u0163ie din partea criticii \u015fi de care sper s\u0103 m\u0103 mai pot ocupa cur\u00e2nd, anume \u201eSemnul Lunii\u201d
\n <\/span>de Ilinca Bernea.<\/span><\/p>\n

<\/span>\u00cen orice caz, am r\u0103mas, \u00een urma lecturii, cu convingerea c\u0103 \u201eTunelul\u201d e o carte care se poate citi \u00een 3-4 ore, dar la care stai s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti mult mai mult timp- de aceea spuneam c\u0103 e o carte de geniu. Scris\u0103 \u00eentr-un limbaj accesibil, cu o tram\u0103 fluent\u0103, \u00eentr-adev\u0103r provocatoare, dar mult dep\u0103\u015fit\u0103 de sensurile ontologice ale personajelor; dac\u0103 e s\u0103 vorbim de o dificultate \u00een ceea ce prive\u015fte cartea, dificultatea se constat\u0103 mai degrab\u0103 la nivel hermeneutic. Cript\u0103rile labirintice, ambiguit\u0103\u0163ile \u015fi \u00eencifr\u0103rile sunt transferate total de la construc\u0163ie c\u0103tre esen\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/span>Cartea, publicat\u0103 \u00een 1948, cu titlul original \u201eEl Tunel\u201d, urm\u0103re\u015fte povestea extravagantului pictor Juan Pablo Castel \u015fi a iubitei lui pentru o vreme- misterioasa Maria Iribarne Hunter, pe care o va \u015fi ucide. Marea reu\u015fit\u0103 a acestei crea\u0163ii latino-americane st\u0103 \u00een faptul c\u0103 autorul ei dispune de o inteligent\u0103 capacitate de dozare a esen\u0163ei febrile, temperat\u0103 mereu printr-o aparent\u0103 luciditate a povestitorului- criminalul \u00eensu\u015fi, care nu e b\u00e2ntuit nici de explozii de pasiune sau de remu\u015fc\u0103ri \u015fi pe care himerele ororii \u00een care a fost \u015fi el implicat nu-l \u00eempiedic\u0103 s\u0103-\u015fi controleze frazarea \u015fi relatarea \u00eentr-un ritm temperat- \u201eallegro ma non troppo\u201d. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nara\u0163iunea e lipsit\u0103 de Verb-din contr\u0103. Exploziile de defulare ale personajului principal apar \u00een momentele cele mai neb\u0103nuite, iar faptul c\u0103 astfel de cuvinte ardente vin din partea unui personaj care \u0163i se conturase deja ca unul rece \u015fi impasibil creeaz\u0103 o receptare mai vie \u015fi mai empatic\u0103. <\/span><\/p>\n

<\/span>Capitolele sunt scurte \u015fi scrise \u00eentr-un ritm alert, calificativ prin care nu trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegem \u00eens\u0103 ceea ce \u00een\u0163elegem c\u00e2nd vorbim despre thrillers<\/em> sau despre romane poli\u0163iste (men\u0163ionez cu ocazia asta c\u0103 o parodie a acestui gen poli\u0163ist \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte un germene chiar \u00een capitolul 25 al acestei c\u0103r\u0163i, printr-un alt excelent mise -en-abyme); alertarea de care vorbeam este legat\u0103 mai degrab\u0103 de o temperatur\u0103 sufleteasc\u0103 a personajului-confesor dec\u00e2t de o presiune a frazei \u00een sine c\u0103tre finalitate. Evenimentele sunt structurate \u00een 39 de capitole, ceea ce sugereaz\u0103 o oarecare incompletitudine sau, poate mai adecvat ar fi s\u0103 spunem infinitudine din perspectiva finalului deschis \u015fi e posibil ca num\u0103rul acesta s\u0103 sugereze continuarea vie\u0163ii pictorului, \u00een v\u00e2rst\u0103 de 38 de ani, prin Carte. De altfel, \u015ftim \u00eenc\u0103 din primele pagini cine pe cine a ucis, evocarea fiin\u0163ei ucise are loc chiar de la \u00eenceput. Primele pagini ne poart\u0103 printr-un micro-tunel (sau macro? Aici intervine liberum arbitrum al cititorului, pe care Sabato aproape c\u0103 \u00eel impune prin \u00eencifrarea pluriperspectivist\u0103) al min\u0163ii \u015fi, implicit, al filosofiei lui Castel despre sine \u015fi societate: ur\u0103\u015fte mul\u0163imile \u015fi lumea \u00een general (\u201eoameni identici care spuneau mereu acelea\u015fi lucruri\u201d, \u201elumea-i oribil\u0103\u201d<\/em>), breasla pictorilor (\u201ecineva poate detesta cu mai mult\u0103 putere ceea ce cunoa\u015fte \u00een profunzime\u201d<\/em>). \u00cen acela\u015fi timp, dimensiunea sa caracteriologic\u0103 solar\u0103 apare atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi manifest\u0103 o credin\u0163\u0103, fie negativ\u0103 sau pozitiv\u0103, \u00eentr-o idee de destin: \u201eniciodat\u0103 nu exist\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103ri\u201d<\/em>. <\/span><\/p>\n

<\/span>Artistul aproape c\u0103 nu are prezen\u0163\u0103 fizic\u0103 \u015fi nici dimensiuni temporale: nu \u015ftim de unde vine, nici ce inten\u0163ioneaz\u0103, nu \u015ftim nici m\u0103car programul estetic c\u0103ruia i s-ar subordona . Asta mai ales fiindc\u0103 dispre\u0163uie\u015fte criticii de art\u0103, nu pentru c\u0103 ar fi un artist ratat \u015fi grandoman, ci pentru c\u0103 nu crede \u00een capacitatea lor de p\u0103trundere a sensurilor picturilor dincolo de o terminologie e\u015fuat\u0103 ca expresie autentic\u0103. Acest om care pive\u015fte cu duritate lumea, dar \u015fi pe sine, printr-o sticl\u0103 rece \u015fi impenetrabil\u0103, \u00ee\u015fi m\u0103rturise\u015fte \u00een acela\u015fi timp timiditatea, \u201enepriceperea\u201d \u00een chestiuni erotice \u015fi impulsul de a pleca atunci c\u00e2nd se simte atras de o femeie. Cea care va reu\u015fi s\u0103-i rup\u0103 aceste leg\u0103turi, finaliz\u00e2nd prin a deveni ea \u00eens\u0103\u015fi lipsit\u0103 de libertate, este singurul privitor care i-a \u00een\u0163eles cu adev\u0103rat pictura prin analiza emo\u0163ional\u0103 pe care o face asupra operei respective- Maria Iribarne. <\/span><\/p>\n

<\/span>Dar pictura \u00eens\u0103\u015fi este un real personaj \u00een cartea argentinianului, iar ea se interpune fatalmante \u00een evolu\u0163ia rela\u0163iilor celor doi. Intitulat\u0103, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u201eMaternitate\u201d, p\u00e2nza expus\u0103 \u00een 1946, \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa \u201edincolo de o ferestruic\u0103, o scen\u0103 minuscul\u0103 \u015fi \u00eendep\u0103rtat\u0103: o plaj\u0103 pustie \u015fi o femeie care privea marea\u201d. Tabloul este un mise-en-abyme genial construit, care se relev\u0103 din punctul de vedere al acestei categorii pe m\u0103sur\u0103 ce \u015fi cei doi \u00ee\u015fi \u00eentrep\u0103trund existe\u0163ele din ce \u00een ce mai ad\u00e2nc; de altfel, ea \u00eens\u0103\u015fi m\u0103rturise\u015fte mai t\u00e2rziu c\u0103 rezonarea ei cu imaginea femeii de dincolo de ferestruic\u0103 s-a produs ca urmare a identific\u0103rii cu triste\u0163ea ei indicibil\u0103. Peisajul, ca metafor\u0103 a vie\u0163ii, le invadeaz\u0103 am\u00e2ndurora \u201etoate p\u00e2nzele, \u00eentreaga via\u0163\u0103\u201d. Rela\u0163ia dintre pictor \u015fi cea care a \u015ftiut s\u0103 priveasc\u0103 \u00eencepe, practic, \u00een momentul \u00een care el con\u015ftientizeaz\u0103 deplina ei rezonan\u0163\u0103 cu esen\u0163a crea\u0163iei lui \u015fi deci, cu esen\u0163a fiin\u0163ei sale. Rela\u0163ia \u00eencepe de la sine, dar permanenta spaim\u0103 \u015fi tendin\u0163\u0103 autodistructiv\u0103 a lui Castel \u00eengreuneaz\u0103 propria lui raportare la femeia pe care o iube\u015fte, mai ales dup\u0103 ce afl\u0103 c\u0103 misterioasa creatur\u0103 este so\u0163ia unui orb pasiv ca manifestare, dar foarte activ ca influen\u0163\u0103 \u00een roman- Allende apare foarte pu\u0163in prorpiu-zis \u00een carte, pentru c\u0103 rolul lui este de a ap\u0103rea mult mai mult \u00een min\u0163ile \u015fi \u00een obsesiile celor doi aman\u0163i. Allende, care nu are nimic din ceea ce face un personaj s\u0103 fie \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 totu\u015fi cumplit de mult prin ceea ce simbolizeaz\u0103 el \u00een desf\u0103\u015furarea rela\u0163iei lor: el este \u201eochiul\u201d lipsit de fizicitate, dar care totu\u015fi \u00eei b\u00e2ntuie mereu. Maria vorbe\u015fte despre \u201esenin\u0103tatea spiritului s\u0103u\u201d, iar Juan Pablo \u00eel vede ca pe un \u201efilosof stoic\u201d, cu toate acestea, senin\u0103tatea lui se manifest\u0103 ca umbr\u0103 \u00een expresia erotic\u0103 reciproc\u0103 a celor doi. <\/span><\/p>\n

<\/span>Angoasele pictorului sunt agresiv \u00eenmul\u0163ite c\u00e2nd afl\u0103 de alte foste iubiri ale Mariei sau c\u00e2nd se g\u00e2nde\u015fte la poten\u0163iali aman\u0163i ai femeii- c\u0103l\u0103toria la ferma \u201eLos Ombues\u201d a clanului Hunter, unde Pablo \u00eei cunoa\u015fte dou\u0103 rude grote\u015fti prin vulgaritatea \u015fi teluricul lor, este un episod emblematic nu numai pentru haosul mental care r\u0103v\u0103\u015fe\u015fte ra\u0163iunea artistului, dar \u015fi pentru mizantropia sa, \u00een care te atrage f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u0163i dai seama. Este obsedat de ceea ce \u00eei repro\u015feaz\u0103 chiar iubitei sale, cu un aer de indignare aparent\u0103, dar care mai degrab\u0103 relev\u0103 propria-i fobie: \u201eS\u0103 \u00een\u015feli un orb!\u201d <\/em>, <\/strong>afirma\u0163ie c\u0103reia pictorul \u00eei d\u0103 glas pentru c\u0103 eul s\u0103u cel mai profund con\u015ftientizeaz\u0103 propria-i contribu\u0163ie, care \u00eel sc\u00e2rbe\u015fte, la \u00een\u015felarea orbului care totu\u015fi \u00eei vede mai bine dec\u00e2t se pot vedea ei unul pe altul. El \u00eencepe s\u0103 perceap\u0103 dragostea corporal\u0103 ca pe o amenin\u0163are, amplificat\u0103 \u015fi de crizele spirituale prin care trece iubirea lor niciodat\u0103 \u00eemplinit\u0103. <\/span><\/span><\/p>\n

<\/span>Momentul crimei e profetizat at\u00e2t prin semne naturale, asupra c\u0103rora am s\u0103 revin ceva mai \u00eencolo, c\u00e2t \u015fi printr-o alt\u0103 subtil\u0103 tehnic\u0103 de mise-en-abyme prezent\u0103 \u00een aparent neutrul capitol \u00een care Hunter discut\u0103 despre cum ar scrie el o poveste poli\u0163ist\u0103, moment de revela\u0163ie pentru Pablo, un moment-metafor\u0103 pentru simbolismul gestului pe care Pablo avea s\u0103 \u00eel fac\u0103 mai t\u00e2rziu. Hunter creeaz\u0103 firul epic pentru o poveste poli\u0163ist\u0103 ideal\u0103, poveste care \u00ee\u015fi pune amprenta asupra incon\u015ftientului pictorului: un b\u0103r\u0103bat c\u0103ruia \u00eei sunt ucise mama, so\u0163ia \u015fi copilul, realizeaz\u0103 c\u0103 \u201easasinul era chiar el\u201d, <\/strong>crimele fiind comise \u00een incon\u015ftien\u0163\u0103 total\u0103. Elementele meteorologice de care vorbeam apropie \u015fi ele dezastrul iminent de des\u0103v\u00e2r\u015fire: lumina devine \u201e\u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare\u201d, iar marea, norii, valurile, furtuna complic\u0103 mereu drumul c\u0103tre formula solar\u0103 c\u0103tre care cei doi tind zadarnic, prevestind permanent furtuni: \u201eun cer tot mai \u00eentunecat, preg\u0103tit de furtun\u0103\u201d. <\/span><\/p>\n

<\/span>Medita\u0163iile lui ample pe tema sinuciderii conchid c\u0103tre ideea c\u0103 un astfel de act cucere\u015fte \u201eprin u\u015furin\u0163a anul\u0103rii<\/em>\u201d. Trimiterea la picturile lui El Greco \u015fi la tabloul lui Tintoretto- \u201eSalvarea sarazinului\u201d spore\u015fte aceast\u0103 mitologie a semi-obscurului. Destr\u0103marea exterioar\u0103 se produce \u00een acela\u015fi ritm cu at\u00e2t mai greu de suportat cu c\u00e2t e mai lent, iar lui Castel nu \u00eei r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 constate ruptura erotic\u0103 \u015fi ontologic\u0103 instalat\u0103: \u201epuntea ce se pr\u0103bu\u015fise\u201d.<\/em> <\/span><\/p>\n

<\/span>Ruperea simbolic\u0103 a tabloului este tot o metafor\u0103 a actului crimei, care practic s-a petrecut odat\u0103 cu sf\u00e2\u015fierea p\u00e2nzei, putem spune cu efectele unei practici woodoo: vedea \u201ecum c\u0103dea \u00een buc\u0103\u0163i plaja aceea, femeia aceea \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u015fi nelini\u015ftit\u0103, a\u015fteptarea aceea f\u0103r\u0103 r\u0103spuns\u201d<\/em>. <\/strong>Din acel moment, uciderea \u00een trup a Mariei nu mai are dec\u00e2t un rol secund, pentru c\u0103 asasinatul a fost deja comis, ceea ce, dac\u0103 \u0163inem cont de identificarea ei cu femeia din tablou, trebuie s\u0103 fi resim\u0163it deja \u015fi nevasta orbului. De altfel, c\u00e2nd el o cheam\u0103 pentru ultima dat\u0103 \u00een vederea unei \u00eent\u00e2lniri, are loc un scurt dialog care consemneaz\u0103 con\u015ftientizarea am\u00e2ndurora asupra tragediei iminente: \u201eCe am mai putea c\u00e2\u015ftiga?<\/em>\u201d, r\u0103spunsul lui Pablo fiind \u201eMulte lucruri\u201d<\/em>.<\/span><\/p>\n

<\/span>\u201eVoluptatea rar\u0103\u201d<\/em> resim\u0163it\u0103 \u00eenaintea crimei culmineaz\u0103 cu o stare dezechilibrant\u0103 de indecizie \u015fi de lips\u0103 de perspectiv\u0103, pictorul scriindu-\u015fi din \u00eenchisoare amintirile ca act catharctic \u015fi medit\u00e2nd asupra calific\u0103rii <\/span>cu care orbul,sf\u00e2r\u015fit prin sinucidere, <\/span>l-a catalogat spus c\u00e2nd el i-a m\u0103rturisit crima: \u201eNeghiobule!\u201d.<\/em><\/strong> Urmeaz\u0103 p\u0103trunderea \u00eentr-un alt tunel, al beznei incertitudinilor \u015fi remu\u015fc\u0103rilor mestecate \u00een singur\u0103tate, \u00een care temporalitatea e atrofiat\u0103 de sim\u0163ul mortific\u0103rii afectului: \u201etimp de m\u0103ri \u015fi tunele\u201d, \u201eexist\u0103 un singur tunel, \u00eentunecos \u015fi singuratic al meu, unde \u00eemi petrecusem copil\u0103ria, tinere\u0163ea, \u00eentreaga via\u0163\u0103\u201d<\/em>. Finalul penultimului capitol consemneaz\u0103 normalitatea continuit\u0103\u0163ii vie\u0163ii celorlal\u0163i, care pentru el, cel condamnat la existen\u0163a \u00eentr-o \u201epe\u015fter\u0103 neagr\u0103<\/em>\u201d (care nu este nimic altceva dec\u00e2t el \u00eensu\u015fi) nu mai este dec\u00e2t un fenomen absurd. <\/span>El \u00eensu\u0163i se vede pe sine ca \u201eomul ridicol al tunelelor<\/em>\u201d.<\/span><\/p>\n

<\/span>Visele \u015fi delirurile sale onirice, marcate mereu de prezen\u0163e sumbre \u015fi histrionice, sau transfomarea sa \u00eentr-o pas\u0103re f\u0103r\u0103 ca al\u0163ii s\u0103 realizeze metamorfozarea sa, precum \u015fi visul \u00een care merge pe acoperi\u015ful unei catedrale, sunt semnele unui univers interior \u00eentotdeauna traumatiza(n)t \u015fi cicatrizat, \u00eensemnat cu fierul ro\u015fu \u00eentru damnare. Alte aluzii imagistice apar \u00een capitolul 9, printr-un Verb cu o plasticitate care trimite la \u201eStrig\u0103tul\u201d lui Munch: \u201eS\u0103 fie oare via\u0163a noastr\u0103, \u00een \u00eentregime, doar un strig\u0103t anonim \u00eentr-un pustiu de a\u015ftri indiferen\u0163i?\u201d<\/em><\/span><\/p>\n

<\/span>Cu aceea\u015fi m\u0103iestrie a subtilit\u0103\u0163ii, este explorat\u0103 tema multiplicit\u0103\u0163ii identit\u0103\u0163ii: permanentul conflict \u00eentre euri duce la o labilitate \u015fi fragilizare interioar\u0103 care culmineaz\u0103 cu uciderea singurei fiin\u0163e care l-ar fi putut elibera, dar eliberarea nu s-a putut produce pentru c\u0103, pe de o parte, doamna Hunter \u00eens\u0103\u015fi nu era o fiin\u0163\u0103 liber\u0103 (\u201etututor celor ce se apropie de mine le fac r\u0103u\u201d), ci \u015fi pentru c\u0103 libertatea \u00eensemna o prea mare deta\u015fare spiritual\u0103 pentru un caracter at\u00e2t de \u00eenchistat \u00een proprii s\u0103i demoni: \u201ecel\u0103lalt eu, ascuns undeva \u00eentr-o pe\u015fter\u0103 murdar\u0103 a sufletului\u201d. <\/em><\/span><\/p>\n

<\/span>Fraza final\u0103 las\u0103 un nimb al dezol\u0103rii permanentizate a eroului, astfel \u00eenc\u00e2t speran\u0163a este anulat\u0103, dar \u015fi tragismul, care uneori poate avea rol recuperator pentru suflet, devine un cuv\u00e2nt prea mare pentru omul \u00eencurcat \u00een propriul labirint, c\u0103ci Juan- Pablo Castel este un auto-damnat, departe de a fi o victim\u0103 a capricioasei Fortune: \u201e\u015ei zidurile acestui infern vor fi, astfel, tot mai ferecate\u201d. <\/em><\/span><\/p>\n

<\/span>Tehnicile narative sunt \u015fi ele o component\u0103 important\u0103 \u00een aceast\u0103 p\u00e2nz\u0103 a semnifica\u0163iilor inepuizabile. Programul narativ al povestitorului st\u0103 sub semnul acestei afirma\u0163ii: \u201eDar am spus c\u0103 voi povesti totul impar\u0163ial \u015fi a\u015fa voi face\u201d<\/em>– inten\u0163ii e\u015fuate \u00eenc\u0103 de la primul cuv\u00e2nt scris, pentru c\u0103, desigur, cititorul va remarca faptul c\u0103 Juan Pablo Castel nu trebuie crezut \u201epe cuv\u00e2nt\u201d-Ernesto S\u00e1bato \u00ee\u015fi respect\u0103 prea mult scriitorii \u015fi propriul nume pentru a fi at\u00e2t de transparent. <\/span><\/p>\n

<\/span>Un alt aspect subtil \u015fi semnificativ st\u0103 \u00een antagonismul a dou\u0103 elemente decisive \u00een construc\u0163ia \u201eTunelului\u201d: orbirea <\/em><\/strong>este una dintre temele romane\u015fti opuse tabloului<\/em><\/strong>, care chiar \u015fi prin titlu sugereaz\u0103 ideea de via\u0163\u0103. Orbirea este \u00eentunericul, imposibilitatea atingerii adev\u0103rului, care e aici sinonim\u0103 cu moartea spiritual\u0103 (moartea fizic\u0103 nemaiav\u00e2nd nicio importan\u0163\u0103 \u00een aceast\u0103 ecua\u0163ie a destinului etern), \u00een timp ce p\u00e2nza, care este simbol al crea\u0163iei \u015fi al fertilit\u0103\u0163ii, este ceea ce \u00eel mai \u0163ine pe pictor legat de via\u0163\u0103; de aceea, c\u00e2nd sf\u00e2\u015fie pictura, pune cap\u0103t \u00een mod simbolic vie\u0163ii sale \u015fi vie\u0163ii Mariei \u015fi mai marcheaz\u0103 \u00een acela\u015fi timp imposibilitatea \u00cent\u00e2lnirii: \u201eparc\u0103 tr\u0103iser\u0103m pe dou\u0103 coridoare al\u0103turate sau pe dou\u0103 tunele paralele\u201d<\/em>.<\/span><\/p>\n

<\/span>A\u015f \u00eendr\u0103zni s\u0103 sugerez, printr-o interpretare poate prea personal\u0103, c\u0103 numele nu este ales \u00eent\u00e2mpl\u0103tor: se poate oare ca Juan Pablo, corespondentul spaniol al lui \u201eJean-Paul\u201d, s\u0103 fie inspirat din filosoful care a dat na\u015ftere celebrei opere \u201eFiin\u0163a \u015fi neantul\u201d, cu care se pot stabili numeroase analogii cu personajul principal din \u201eTunelul\u201d?<\/span><\/p>\n

<\/span>Dar despre aceast\u0103 superb\u0103 carte se mai poate scrie \u00eenc\u0103 o carte cel pu\u0163in la fel de groas\u0103 ca volumul \u00een sine- cu siguran\u0163\u0103, numai despre onirismul lui Pablo se poate scrie un studiu amplu. \u00cen orice caz, \u201eTunelul\u201d, scris\u0103 impecabil f\u0103r\u0103 eforturi estetice deosebite, \u00eentr-o algebr\u0103 a semnifica\u0163iilor incomensurabile, este un \u201ecroce e delizio\u201d pentru cititor, fiind a\u015fadar un deliciu pentru filologul \u00eenc\u00e2ntat de fine\u0163ea construc\u0163iei \u015fi armoniz\u0103rii subtilit\u0103\u0163ilor, dar \u00een acela\u015fi timp un supliciu existen\u0163ial pentru cititorul care, aproape f\u0103r\u0103 <\/span>voia sa, se vede nevoit s\u0103 str\u0103bat\u0103 Tunelul laolalt\u0103 cu Castel, pentru c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, este \u00eensu\u015fi tunelul lui chinuitor \u015fi inepuizant, tunelul tuturor fiin\u0163elor umane nehr\u0103nite cu Lumin\u0103. <\/span><\/p>\n

<\/span><\/span><\/p>\n

<\/span><\/span><\/p>\n

<\/span><\/span><\/p>\n

<\/span><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

M\u0103rturisesc de la bun \u00eenceput c\u0103 abia dup\u0103 ce am terminat cartea \u015fi am \u00eenceput s\u0103 o analizez \u00een perspectiva de a scrie despre...<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-149","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/149","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=149"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/149\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=149"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=149"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=149"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}