{"id":24376,"date":"2023-01-19T12:21:31","date_gmt":"2023-01-19T09:21:31","guid":{"rendered":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=24376"},"modified":"2023-01-20T07:28:45","modified_gmt":"2023-01-20T04:28:45","slug":"i-can-has-cheezburger-deluxe","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/i-can-has-cheezburger-deluxe\/","title":{"rendered":"I can has cheezburger deluxe"},"content":{"rendered":"\n

Poate c\u0103 pandemia a fost o perioad\u0103 oribil\u0103 pentru fiecare dintre noi, muritorii de r\u00e2nd, dar angoasa \u015fi alienarea izol\u0103rii la domiciliu au adus, cum am v\u0103zut acum c\u00e2teva zile \u00een Knives Out: Glass Onion (cronica aici<\/strong><\/a>) \u015fi cum vedem azi, \u00een The Menu, o rena\u015ftere a genului thriller cu infuzii de mystery, bazat pe acumularea sentimentului r\u0103u-prevestitor p\u00e2n\u0103 la explozia final\u0103, cu o subtilitate pe care anii de dinainte de pandemie cu vibe-ul lor lipsit de griji \u015fi disponibilitatea efectelor CGI o pierduser\u0103. <\/p>\n\n\n\n

The Menu, regizat de Mark Mylod, poate fi inclus \u015fi \u00een genul horror – un soft horror, dac\u0103 vre\u0163i, pentru c\u0103 nu avem mon\u015ftri, zombi, crize maniacale, antagoni\u015fti f\u0103c\u00e2nd ca o \u00eentreag\u0103 gr\u0103din\u0103 zoologic\u0103 – \u015fi subtilitatea acestui gen de horror, pe care eu tind s\u0103-l numesc horror realist, e cu at\u00e2t mai elocvent\u0103 \u015fi mai persuasiv\u0103. ADOOOOOOOR genul \u0103sta de film. Dar s\u0103 nu \u00eenh\u0103m\u0103m c\u0103ru\u0163a \u00eenaintea cailor \u015fi hai s-o lu\u0103m din origini. <\/p>\n\n\n\n

\u00cent\u00e2i, facem cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu un cuplu: Tyler \u015fi Margot. El pare tipul rafinat care vrea s\u0103 ofere experien\u0163e unice iubitei lui, iar ea, ingrata care nu \u015ftie s\u0103 le aprecieze. El e influencer pe food \u015fi urmeaz\u0103 s\u0103 participe la o experien\u0163\u0103 culinar\u0103 cu adev\u0103rat unic\u0103 \u015fi exclusivist\u0103, servit\u0103 pe o insul\u0103 exotic\u0103 de un buc\u0103tar vedet\u0103 excentric, Julian Slowik. Meniul cost\u0103 1250 de dolari de persoan\u0103, dar ea nu are de ce s\u0103-\u015fi fac\u0103 griji, el a pl\u0103tit totul. Aparent, e genul de rela\u0163ie pe care o invidiaz\u0103 vecinele: Uite-o, b\u0103, pe aia, ce baft\u0103 are, a pus m\u00e2na pe un milionaaaaar. <\/p>\n\n\n\n

Dar lipsa armoniei dintre ei e vizibil\u0103 de la dish-ul de bun venit, servit pe vapora\u015ful care-i duce spre insul\u0103 \u015fi spre restaurantul de lux: caviar cu l\u0103m\u00e2ie \u00een scoic\u0103 crud\u0103 cu sos mignonette. Dup\u0103 ce Margot admite c\u0103 prefer\u0103 scoicile simple, Tyler d\u0103 ochii peste cap a pompo\u015fenie \u015fi snobism \u015fi \u00eei \u0163ine o lec\u0163ioar\u0103 arogant\u0103 despre compozi\u0163ia dish-ului. Oricine a avut vreodat\u0103 \u00eent\u00e2lniri cu genul \u0103sta de individ murmur\u0103 spre ecran: “Mai taci \u00een plm, c\u0103 nu e\u015fti at\u00e2t de interesant”. <\/p>\n\n\n\n

\u00cei descoperim \u015fi pe restul clien\u0163ilor exclusivi\u015fti: o ga\u015fc\u0103 de top tier \u00een corpora\u0163ie, aterizat\u0103 direct din Team Building (ok, glumesc), o doamn\u0103 critic culinar foarte exigent\u0103 \u015fi citit\u0103 care i-a adus popularitatea lui Slowik, \u00eenso\u0163it\u0103 de redactorul \u015fef al revistei, un star de cinema care nu mai intereseaz\u0103 pe nimeni, dar care se d\u0103 rotund ca \u015fi cum ar fi \u00een continuare un A-lister, \u00eenso\u0163it de asistenta lui personal\u0103 care vrea s\u0103 demisioneze pentru c\u0103 \u00een mod cert, \u00eel crede un has-been \u015fi \u015ftie c\u0103 are oportunit\u0103\u0163i reale \u00een alte p\u0103r\u0163i, \u015fi un so\u0163 \u015fi o so\u0163ie din lumea bun\u0103, extrem de plictisi\u0163i \u015fi de blaza\u0163i, care particip\u0103 doar pentru a se putea l\u0103uda c\u0103 au fost, dar nu pot numi un singur dish care le-a fost servit \u00een cursul vizitelor anterioare. <\/p>\n\n\n\n

To\u0163i cei prezen\u0163i schimb\u0103 priviri str\u00e2mbe \u00eentre ei, semn c\u0103 se antipatizeaz\u0103 la culme unii pe al\u0163ii. <\/p>\n\n\n\n

Afl\u0103m c\u0103 Margot nu era a\u015fteptat\u0103 \u00een seara respectiv\u0103, pe list\u0103 e numele altei doamne, dar ea alege s\u0103 trateze problema cu naturale\u0163e \u015fi f\u0103r\u0103 mari complica\u0163ii, de\u015fi at\u00e2t hostessa serii, Elsa, c\u00e2t \u015fi chef Julian o privesc ciudat, ca pe o intrus\u0103. Dup\u0103 ce afl\u0103m care era menirea serii, \u00een\u0163elegem \u015fi de ce. <\/p>\n\n\n\n

De ce v\u0103 povestesc filmul de parc\u0103 eram un \u015fcolar de-a \u015faptea la ora de literatur\u0103? Pentru c\u0103 vreau s\u0103 subliniez cu c\u00e2t\u0103 m\u0103iestrie e construit \u00eenceputul, ca o poveste oarecare cu \u00eenalta societate, \u015fi cum te duce \u00eentr-o iluzie a siguran\u0163ei, p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care \u00eencepe servirea meniului. <\/p>\n\n\n\n

\u015ei cu primele feluri de m\u00e2ncare, ai sentimentul c\u0103 asi\u015fti la o comedie. \u0162i-e clar c\u0103 felurile de m\u00e2ncare sunt la mi\u015fto, cam cum sunt \u015fi filmele lui Cristi Puiu, de exemplu, fa\u0163\u0103 de auditoriul lui de 30 de snobi b\u0103\u015fi\u0163i care mimeaz\u0103 c\u0103 sunt \u00eenc\u00e2nta\u0163i \u015fi c\u0103 \u00een\u0163eleg, de\u015fi concoc\u0163iunile respective sunt o insult\u0103 la adresa oric\u0103rei nara\u0163iuni menite s\u0103 bucure un public. (Apropo de asta, nu m-a\u015f mira ca \u015fi urm\u0103torul film al lui Cristi Puiu s\u0103 se termine cu masacrul tuturor actorilor pe set. \u015ei to\u0163i s\u0103 moar\u0103 extazia\u0163i c\u0103 i-a c\u0103s\u0103pit maestrul fanfaronadei goale de orice art\u0103 real\u0103.) <\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd le serve\u015fte \u015fapte pic\u0103turi de sos, dar f\u0103r\u0103 p\u00e2ine, pentru c\u0103 p\u00e2inea e pentru *ulime, am izbucnit \u00eentr-un hohot copios de r\u00e2s. \u015ei evident, personajul intrus, Margot, nu cump\u0103r\u0103 nici o clip\u0103 faptul c\u0103 e \u00een fa\u0163a unei capodopere elitiste. \u00cen antitez\u0103 ascu\u0163it\u0103 cu partenerul ei, Tyler, care face un show ridicol din tot ce \u015ftie despre buc\u0103t\u0103rie, din adora\u0163ia lui fa\u0163\u0103 de Slowik \u015fi din reac\u0163iile exagerate de pl\u0103cere, de zici c\u0103 e o vedet\u0103 de film adult mim\u00e2nd orgasmul \u00een mod for\u0163at. <\/p>\n\n\n\n

Cumva, dezv\u0103luirea meniului este dozat\u0103 cu o precizie matematic\u0103 din punct de vedere dramaturgic. Primele dou\u0103 ofer\u0103 expozi\u0163ia: afl\u0103m c\u0103 to\u0163i cei prezen\u0163i sunt ni\u015fte cretini boga\u0163i cu ifose; urm\u0103toarele dou\u0103; intriga, \u015fi cele dou\u0103 de la final, deznod\u0103m\u00e2ntul exploziv. <\/p>\n\n\n\n

Felul al treilea, Amintirea, e conceput de Julian \u00eensu\u015fi, \u015fi e dezv\u0103luirea primei lui traume \u015fi crime din copil\u0103rie. Cam aici \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 s-a terminat cu comedia \u015fi ai intrat \u00een thriller, iar arta actoriceasc\u0103 a lui Ralph Fiennes realizeaz\u0103 imperceptibil aceast\u0103 trecere. El \u00eencepe cu o amintire: c\u00e2nd \u015fi-a \u00eempuns tat\u0103l \u00een pulp\u0103 cu ni\u015fte foarfeci, pentru c\u0103 venise beat acas\u0103 \u015fi o b\u0103tea pe mama lui. Tacos includ pulp\u0103 de pui Bresse “al pastor” – un nume cu referin\u0163\u0103 direct\u0103 la paternitate. Iar tortillas \u00eenso\u0163itoare vin cu amintiri negre pentru musafiri printate, cre\u00e2nd primul val de fric\u0103 \u015fi nelini\u015fte, \u015fi primele discu\u0163ii nepl\u0103cute. Corporati\u015ftii sp\u0103lau bani \u00een paradisuri fiscale, criticul culinar a dus la \u00eenchiderea a nenum\u0103rate restaurante, actorul a acceptat diverse roluri proaste doar pentru bani, iar so\u0163ul blazat \u00ee\u015fi \u00een\u015fela so\u0163ia. <\/p>\n\n\n\n

Disconfortul cre\u015fte cu al patrulea dish, The Mess. Filet, m\u0103duv\u0103 de os \u015fi legume, cu un sos ro\u015fu ca s\u00e2ngele, creat de un sous-chef al lui Slowik. “Bun, dar nu excelent”. Apoi, pentru c\u0103 t\u00e2n\u0103rul \u015ftie c\u0103 nu va face niciodat\u0103 fa\u0163\u0103 l\u0103comiei \u015fi preten\u0163iilor consumerismului, se \u00eempu\u015fc\u0103 \u00een fa\u0163a celor prezen\u0163i, cre\u00e2nd “the mess”. La propriu \u015fi la figurat. Un prim oaspete, so\u0163ul blazat, vrea s\u0103 plece, dar e condus \u00eenapoi la masa lui \u015fi i se taie un deget. <\/p>\n\n\n\n

Practic, dac\u0103 efectul consumerismului \u015fi presiunii lor e ilustrat pe 2D pe tortillas, acum le e prezentat 3D, cu primul sacrificiu uman al serii. <\/p>\n\n\n\n

Repet: crescendo-ul dozajului de cringe e realizat cu un ritm impecabil, iar aparentul calm \u015fi profesionalism al echipei te face s\u0103 crezi p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103 c\u0103 poate-poate e doar un show, \u00een timp ce instinctul \u00ee\u0163i spune c\u0103 nu, moartea e pe drum. <\/p>\n\n\n\n

Pentru c\u0103 b\u0103ie\u0163ii din corpora\u0163ie \u00eencep s\u0103 fac\u0103 circ c\u0103 \u015feful lor e pe fapt investitorul care a salvat restaurantul \u00een pandemie \u015fi \u00eel de\u0163ine de drept \u00een prezent, avem un spectacol la orizont: numitul \u015fef, investitor \u015fi patron, legat fedele\u015f, cu aripi de \u00eenger, e \u00eenecat \u00een mare. <\/p>\n\n\n\n

\u00cenc\u0103 un moment cu care ne putem identifica din ad\u00e2ncul inimii. <\/p>\n\n\n\n

Al cincilea dish se nume\u015fte Prostia masculin\u0103 \u015fi e un moment de autocritic\u0103 pentru Julian. I-a f\u0103cut avansuri unei subalterne \u015fi, pentru c\u0103 a fost refuzat, s-a r\u0103zbunat ignor\u00e2nd-o \u015fase luni. Prin urmare, acest dish va fi savurat de doamne, \u00een timp ce b\u0103rba\u0163ilor li se ofer\u0103 \u015fansa s\u0103 evadeze, dac\u0103 nu sunt prin\u015fi de staff. <\/p>\n\n\n\n

\u015ei desigur, niciunul nu ezit\u0103 s\u0103-\u015fi lase \u00een urm\u0103 nep\u0103s\u0103tor iubita, colega de munc\u0103, so\u0163ia \u015fi s\u0103 spere naiv \u00eentr-o evadare z\u0103d\u0103rnicit\u0103 rapid de b\u0103ie\u0163ii lui Julian. Definitoriu pentru sentimentele lor reale fa\u0163\u0103 de femeile care-i \u00eenso\u0163esc. \u00cen timp ce gagicile \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc primul moment sincer de onestitate reciproc\u0103, dar care, din p\u0103cate, nu le va aduce salvarea. <\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 re\u00eentoarcere, Margot, care \u00eentre timp dezv\u0103luise c\u0103 e o escort\u0103 angajat\u0103 de Tyler pentru c\u0103 prietena lui \u00eel p\u0103r\u0103sise recent, afl\u0103 c\u0103 acesta \u015ftiuse \u00een tot acest timp c\u0103 vor muri, dar o chemase f\u0103r\u0103 remu\u015fc\u0103ri s\u0103 moar\u0103 al\u0103turi de el. Palma pe care i-o d\u0103, cu sete, ca din fundul gr\u0103dinii, e recompensa pentru arogan\u0163a \u015fi lipsa de respect cu care acesta a tratat-o pe tot parcursul serii. <\/p>\n\n\n\n

Nu e singura recompens\u0103. Pentru aerele lui de cunosc\u0103tor, chef Julian \u00eel cheam\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 pe Tyler, \u00eei d\u0103 uniform\u0103 de buc\u0103tar \u015fi \u00eel pune s\u0103 g\u0103teasc\u0103 ceva. Evident, m\u00e2ncarea lui Tyler e execrabil\u0103, impostura se dezv\u0103luie \u00een toat\u0103 splendoarea ei, iar umilin\u0163a e at\u00e2t de intens\u0103 pentru acest narcisist de social media, cancellingul social doare at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t acesta se sinucide, sp\u00e2nzur\u00e2ndu-se cu propria cravat\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Empatiz\u00e2nd cu Margot, Julian o trimite s\u0103-i aduc\u0103 un butoi necesar pentru desert, \u015fi o trimite \u00een cabana lui personal\u0103, care, uimire, e identic\u0103 cu restaurantul, reflect\u00e2nd modul \u00een care, dac\u0103 o carier\u0103 devine obsesie, ea absoarbe complet via\u0163a personal\u0103 a unui om. Dup\u0103 ce trece de misterioasa u\u015f\u0103 argintie, Margot descoper\u0103 secretul fericit al lui lui Julian: c\u00e2nd era buc\u0103tar t\u00e2n\u0103r la un fast food, \u015fi primise premiul pentru Cel Mai Bun Cheeseburger cu un z\u00e2mbet fericit pe fa\u0163\u0103. <\/p>\n\n\n\n

G\u0103se\u015fte \u015fi o sta\u0163ie radio \u015fi cere ajutor. <\/p>\n\n\n\n

Amuzant cum ofi\u0163erul de coast\u0103 apare \u015fi, timp \u00eendelungat, niciun oaspete nu \u00eei spune nimic, de parc\u0103 ar refuza s\u0103 sparg\u0103 magia Meniului. Abia c\u00e2nd actorul \u00eei cere ajutor, sub forma unui autograf (callback la “Help me”, gluma cu cadoul oferit de Melania Trump cuplulului Obama), apare un val de speran\u0163\u0103. Risipit \u00een scurt timp. De fapt, ofi\u0163erul e \u015fi el buc\u0103tar \u00een echipa lui Slowik \u015fi \u00ee\u015fi ia locul \u00een buc\u0103t\u0103rie. <\/p>\n\n\n\n

\u00cen fa\u0163a mor\u0163ii iminente, Margot alege s\u0103 mearg\u0103 pe linia sincerit\u0103\u0163ii. \u00cei trimite m\u00e2ncarea \u00eenapoi lui Slowik, \u00eei spune c\u0103 e absolut neconsumabil\u0103, c\u0103 e lipsit\u0103 de iubire \u015fi c\u0103 ea, clienta, e le\u015finat\u0103 de foame. \u015ei \u00eei cere un cheeseburger cu cartofi pr\u0103ji\u0163i. <\/p>\n\n\n\n

Ei bine, e nevoie de un actor de talia lui Fiennes s\u0103 \u00eenv\u0103luie momentul cheeseburgerului \u00een at\u00e2ta emo\u0163ie \u015fi bucurie, con\u0163inute milimetric. Iar jocul actri\u0163ei Anya Taylor-Joy, care oglinde\u015fte aceea\u015fi bucurie cu mu\u015fc\u0103tura pe care o ia din cheeseburger, reflect\u0103 momentul de intimitate real\u0103 pe care-l reprezint\u0103 conexiunea prin hran\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Apoi, Margot decide s\u0103 profite de clipa de vulnerabilitate, se opre\u015fte din m\u00e2ncat \u015fi cere restul burgerului la pachet, dup\u0103 care, achit\u0103 nota de plat\u0103 de zece dolari, contravaloarea cheeseburgerului. <\/p>\n\n\n\n

Iar Julian o las\u0103 s\u0103 plece. Pentru c\u0103 l-a f\u0103cut s\u0103 simt\u0103 pentru ultima oar\u0103 ceea ce l-a m\u00e2nat s\u0103 devin\u0103 buc\u0103tar: bucuria de a s\u0103tura un om fl\u0103m\u00e2nd cu m\u00e2ncare simpl\u0103 \u015fi bun\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Margot pleac\u0103 spre \u0163\u0103rm cu barca de salvare, iar \u00een urma ei, bog\u0103ta\u015fii complet lipsi\u0163i de orice voin\u0163\u0103 sau ini\u0163iativ\u0103 experimenteaz\u0103 al \u015faselea fel, smores. Numai c\u0103 ei personal devin smores, cu biscui\u0163i graham pres\u0103ra\u0163i pe jos, o pelerin\u0103 de marshmallow \u015fi un coif de ciocolat\u0103, \u015fi sunt ar\u015fi de vii, f\u0103r\u0103 s\u0103 opun\u0103 rezisten\u0163\u0103, ca ni\u015fte victime asumate ale acestui ritual eliberator. <\/p>\n\n\n\n

Margot urm\u0103re\u015fte de la distan\u0163\u0103 scena incendiului, devor\u00e2ndu-\u015fi cheeseburgerul, \u015fi la final, se \u015fterge la gur\u0103 cu \u00eensu\u015fi meniul, ca o figur\u0103 rebel\u0103 autentic\u0103, complet neimpresionat\u0103 de fi\u0163e \u015fi de conven\u0163ii. Un final de-a dreptul catarctic. <\/p>\n\n\n\n

Sigur, dup\u0103 ce termini filmul \u015fi ai orgasm artistic bazat pe combina\u0163ia \u00eentre bizar, frumuse\u0163e \u015fi emo\u0163ie, te \u00eentrebi: dac\u0103 burgerii \u015fi oamenii simpli sunt bucuria ta, de ce insi\u015fti s\u0103 ai restaurant de lux \u015fi s\u0103 serve\u015fti fiin\u0163e egoiste detestabile? strict ra\u0163ional, filmul poate fi demontat \u00eentr-un sfert de or\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Dar arta nu e niciodat\u0103 doar ra\u0163iune; altfel ar fi o prezentare \u00een Powerpoint. <\/p>\n\n\n\n

The Menu e un film minunat despre impostur\u0103 \u015fi falsitate, \u015fi despre modul \u00een care ne pierdem pe noi \u00een\u015fine \u015fi bucuria noastr\u0103 cea mai profund\u0103, \u00een \u00eencercarea de a corespunde unui consumerism snob \u015fi lipsit de substan\u0163\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Recomandarea mea e s\u0103 comanzi un cheeseburger \u00een avans, pentru c\u0103 vei termina vizionarea filmului la 2 noaptea, vei pofti la cheeseburger ca baba la pupat moa\u015fte \u015fi nu va fi nimic deschis. Cu pl\u0103cere. <\/p>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 dore\u015fti mai multe discu\u0163ii despre filme, po\u0163i s\u0103 \u015fi sus\u0163ii blogul. Aici<\/strong><\/a>. \u015ei po\u0163i s\u0103-mi dai un mail la po\u015fta redac\u0163iei: birou@lorenalupu.com.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/a><\/figure>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Vrei s\u0103 m\u0103 urm\u0103re\u015fti \u00een social media? \u00cemi po\u0163i da like pe Facebook<\/strong><\/a>, follow pe Twitter<\/a><\/strong> \u015fi Instagram<\/a><\/strong>, subscribe pe YouTube<\/a><\/strong> \u015fi pe Tiktok<\/a><\/strong>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Poate c\u0103 pandemia a fost o perioad\u0103 oribil\u0103 pentru fiecare dintre noi, muritorii de r\u00e2nd, dar angoasa \u015fi alienarea izol\u0103rii la domiciliu au adus,...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":24377,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-24376","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2023\/01\/Screenshot-4.png?fit=450%2C252&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24376","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24376"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24376\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24387,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24376\/revisions\/24387"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/24377"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24376"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24376"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24376"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}