{"id":26421,"date":"2024-05-02T14:29:12","date_gmt":"2024-05-02T11:29:12","guid":{"rendered":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=26421"},"modified":"2024-05-02T14:29:15","modified_gmt":"2024-05-02T11:29:15","slug":"clubul-de-filme-vechi-psycho","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/clubul-de-filme-vechi-psycho\/","title":{"rendered":"Clubul de filme vechi: Psycho"},"content":{"rendered":"\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><strong>Bine a\u0163i venit la Clubul de Filme Vechi,\u00a0 o serie \u00een care lu\u0103m un film f\u0103cut cu cel pu\u0163in zece ani \u00een urm\u0103, \u00eel revedem cu mintea de acum \u015fi analiz\u0103m dac\u0103 ne mai d\u0103 fiori \u015fi azi, \u015fi de ce.<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Azi, la alegerea cititorilor, revedem <strong>Psycho<\/strong>. Capodopera original\u0103 a lui Sir Alfred Hitchcock, din 1960. Singutul<strong> Psycho<\/strong> care ar trebui s\u0103 existe, dac\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u0163i pe mine. C\u00e2nd un film e la acest nivel de virtuozitate artistic\u0103, orice remake e un p\u0103cat \u015fi ar trebui s\u0103 vin\u0103 tanti mama lui Norman Bates s\u0103 te opreasc\u0103 din timp. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Aceia dintre voi care n-a\u0163i v\u0103zut <strong>Psycho <\/strong>sunte\u0163i ruga\u0163i s\u0103 abandona\u0163i acest articol ACUM \u015fi s\u0103 c\u0103uta\u0163i filmul. Repet: pe cel original, din 1960. Privi\u0163i-l nespoilerit, pentru c\u0103 merita\u0163i o experien\u0163\u0103 cinematografic\u0103 complet\u0103, a\u015fa cum a inten\u0163ionat-o Hitchcock, cu un ochi inocent. \u00cel g\u0103si\u0163i gratuit pe net, c\u0103 e din 1960 \u015fi nu are nimeni nici un interes s\u0103-l ascund\u0103 de voi. <\/p>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-embed is-type-video is-provider-youtube wp-block-embed-youtube wp-embed-aspect-16-9 wp-has-aspect-ratio\"><div class=\"wp-block-embed__wrapper\">\n<div class=\"video-container\"><span class=\"embed-youtube\" style=\"text-align:center; display: block;\"><iframe loading=\"lazy\" class=\"youtube-player\" width=\"700\" height=\"394\" src=\"https:\/\/www.youtube.com\/embed\/Wz719b9QUqY?version=3&#038;rel=1&#038;showsearch=0&#038;showinfo=1&#038;iv_load_policy=1&#038;fs=1&#038;hl=en-US&#038;autohide=2&#038;wmode=transparent\" allowfullscreen=\"true\" style=\"border:0;\" sandbox=\"allow-scripts allow-same-origin allow-popups allow-presentation allow-popups-to-escape-sandbox\"><\/iframe><\/span><\/div>\n<\/div><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Prima oar\u0103, am v\u0103zut <strong>Psycho <\/strong>\u00een studen\u0163ie, la Cinematec\u0103. Venisem pentru titlu, care mi se p\u0103rea wild, badass \u015fi edgy (da, cu exact ace\u015fti termeni), dar r\u0103m\u0103sesem pentru simfonia pe care Hitchcock o compune \u00eentre imagine, mereu cizelat\u0103 la perfec\u0163iune, muzic\u0103 \u015fi sunet \u015fi poveste, revelat\u0103 \u00eencet, la foc m\u0103runt, dar cu o art\u0103 a suspansului cum numai maestrul genului thriller \u015ftia s\u0103 creeze. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">La acea v\u00e2rst\u0103, <strong>Psycho <\/strong>a fost pentru mine o veritabil\u0103 lec\u0163ie de art\u0103. Elocven\u0163a celui mai mic detaliu, crescendo-ul tensiunii \u015fi al expresivit\u0103\u0163ii \u015fi twisturile care se succedau lan\u0163 m\u0103 f\u0103ceau s\u0103 orgasmez multiplu ca o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 artezian\u0103. La plecare, eram cel mai mare fan al lui Hitchcock. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Rev\u0103zut acum, \u00een era efectelor speciale de toate tipurile, <strong>Psycho<\/strong> te izbe\u015fte prin simplitatea \u015fi economia de mijloace. Tot pericolul e construit din atitudine, dialog, privire \u015fi gest. Din modul \u00een care curge povestea. Un buget mic, dar extrem de bine gestionat, care a dat na\u015ftere unui film revolu\u0163ionar al genului crime mystery. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cenc\u0103 din primul cadru, c\u00e2nd camera pare un voyeur care se uit\u0103 pe furi\u015f prin jaluzelele unei ferestre aproape \u00eenchise, \u015ftii c\u0103 te ui\u0163i la un film de Hitchcock, \u00een care ochiul aparatului de filmat e \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 participant la ac\u0163iune \u015fi mijloc de a spune povestea. La ce ne holb\u0103m pe furi\u015f? La o camer\u0103 de hotel de periferie. Marion, secretar\u0103 la o agen\u0163ie de imobiliare \u015fi Sam, un proasp\u0103t divor\u0163at \u00eempov\u0103rat de datorii, se \u00eent\u00e2lnesc \u00een pauza de ei mas\u0103 pentru o or\u0103 de pasiune f\u0103r\u0103 fire ata\u015fate. Numai c\u0103 Marion e nemul\u0163umit\u0103. Vrea respectabilitate. Vrea s\u0103 devin\u0103 so\u0163ie \u015fi mam\u0103. \u00cen timp ce Sam se pl\u00e2nge de probleme financiare, pentru a motiva faptul c\u0103 nu \u00eei poate oferi mai mult de aceste ore furate \u00een timpul zilei. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Marion e interpretat\u0103 de Janet Leigh, mare vedet\u0103 \u00een anii 60, \u015fi, \u00een primele momente, filmul pare un comentariu legat de condi\u0163ia femeii \u00een acea perioad\u0103. C\u00e2nd \u015feful vine cu un client g\u0103l\u0103gios \u015fi libidinos, care se d\u0103 la Marion \u015fi \u00eei flutur\u0103 40.000 de dolari cash sub nas, colega mai ur\u00e2\u0163ic\u0103 a lui Marion concluzioneaz\u0103: \u201eFlirteaz\u0103 doar cu tine, pentru c\u0103 eu am verighet\u0103!\u201d. Modul \u00een care  e tratat\u0103 Marion de toat\u0103 lumea, \u00een primele 45 de minute ale filmului, c\u00e2nd o avem pe ecran, este agresiv, intruziv \u0219i invaziv. Nici dac\u0103 f\u0103ceau un grup de feministe acest film, nu prezentau cu at\u00e2ta acurate\u021be \u0219i fine\u021be a detaliului bullyimgul cotidian \u00eendurat de o femeie, doar pentru c\u0103 e frumoas\u0103 \u0219i dezirabil\u0103. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Din acest punct de vedere, decizia lui Marion de a fura cei 40.000 de dolari cash \u0219i a fugi \u00een lume devine cumva justificat\u0103. Dar o dat\u0103 cu fuga, filmul se \u00eencarc\u0103 de tensiune \u0219i de atmosfera care puncteaz\u0103 un crescendo de paranoia. \u0218i aceast\u0103 expresivitate ob\u021binut\u0103 at\u00e2t de simplu, din c\u00e2teva prim-planuri \u0219i o ma\u0219in\u0103 pe un drum \u00eentunecat, te face s\u0103 te \u00eentrebi de ce nu pot cinea\u0219tii de azi s\u0103 creeze emo\u021bie nici de-al dracu&#8217;, cu toate echipamentele lor sofisticate \u0219i CGI-ul de ultim\u0103 genera\u021bie? <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">E o jungl\u0103 pe str\u0103zile Americii, \u0219i Marion nu e preg\u0103tit\u0103 s-o \u00eenfrunte. Un poli\u021bist pune ochii pe ea c\u00e2nd o g\u0103se\u0219te adormit\u0103 la marginea drumului, \u0219i de\u0219i are actele \u00een regul\u0103, acesta \u00eencepe s-o urm\u0103reasc\u0103 \u0219i s\u0103 se holbeze la ea c\u00e2nd face o oprire. Nivelul de creepy \u0219i de  cringe ob\u021binut cu gesturi simple e inegalabil. Marion ajunge  la un magazin de ma\u0219ini folosite, iar patronul se distreaz\u0103 de panica ei. \u00cei cere ma\u0219ina ei \u0219i 700 de dolari (care, \u00een acel moment, valorau cam de \u0219apte ori c\u00e2t dolarul de azi), pentru o rabl\u0103. Marion nu opune rezisten\u021b\u0103, d\u0103 c\u00e2t i se cere \u0219i pleac\u0103 pripit\u0103, pentru c\u0103, \u00een timp ce ei nu fac dec\u00e2t s\u0103 practice misoginismul obi\u0219nuit al anilor 60, ea are un furt pe con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i fiecare gest al lor e amplificat p\u00e2n\u0103 la abisal \u00een percep\u021bia ei. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen timp ce merge \u00een vitez\u0103, drumul se blureaz\u0103 \u0219i \u00een capul ei se aud clar vocile cunoscu\u021bilor. Care constat\u0103 furtul luni diminea\u021ba \u0219i \u00eencep s\u0103 o caute. Aparent normal, dar strict din punct de vedere al construc\u021biei dramaturgice a filmului, o predic\u021bie a vocilor pe care le va auzi Norman Bates ceva mai \u00eencolo. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Da, de\u0219i e un thriller, <strong>Psycho<\/strong> nu \u00eencepe cu s\u00e2nge pe tavan, ci cu vreo 40 de minute \u00een care te ia pe tine, spectator, de la zero, \u0219i te implic\u0103 pas cu pas \u00een angoasa \u0219i anxietatea unei femei care pare personajul principal al unei structuri de film liniare. Doar pare. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Prins\u0103 \u00een ploaia toren\u021bial\u0103, Marion ajunge la un motel p\u0103r\u0103sit, pe un drum ascuns. O \u00eent\u00e2mpin\u0103 un t\u00e2n\u0103r frumos, aparent fragil \u0219i deosebit de amabil, Norman Bates. Prima persoan\u0103 care \u00eei arat\u0103 omenie \u0219i empatie de la \u00eenceputul filmului. Acesta se ofer\u0103 s\u0103-i prepare ni\u0219te sandvi\u0219uri, de\u0219i motelul nu include servicii de restaurant, \u0219i alearg\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een casa de l\u00e2ng\u0103 motel, s\u0103 se \u021bin\u0103 de cuv\u00e2nt. \u00cent\u00e2lnirea dintre Norman \u0219i Marion pare  la \u00eenceput pl\u0103cut\u0103. S\u0103 fie oare o poveste Hallmark despre eroina care \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te iubirea adev\u0103rat\u0103 \u00eentr-o c\u0103su\u021b\u0103 din s\u0103lb\u0103ticie? <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Uhm, nu. E un film de Alfred Hitchcock. De\u0219i tu, spectatorul, tinzi s\u0103 te la\u0219i sedus de z\u00e2mbetul vulnerabil \u0219i carismatic al lui Norman Bates, povestea nu continu\u0103 cum ai crede. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Marion asist\u0103, \u00een casa al\u0103turat\u0103, la o ceart\u0103 \u00eentre Norman, supus \u0219i \u00eemp\u0103ciuitor, \u0219i mama lui dominant\u0103 \u0219i furioas\u0103, care \u00eel jigne\u0219te \u00een toate modurile. Apoi, apare Norman cu tava de sandvi\u0219uri \u0219i \u00ee\u0219i cere  scuze pentru cele auzite. De\u0219i interac\u021biunea \u00eencepe cu o not\u0103 de flirt, scena se duce val-v\u00e2rtej \u00een stranietate. De la p\u0103s\u0103rile \u00eemp\u0103iate de pe pere\u021bi \u0219i pasiunea lui pentru taxidermie, \u0219i p\u00e2n\u0103 la \u00eencercarea lui Marion de a exprima empatie \u0219i de-i recomanda s\u0103-\u0219i duc\u0103 mama la azil, ceea ce declan\u0219eaz\u0103 o furie ciudat\u0103 \u00een Norman, care pentru o clip\u0103 \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie adorabil \u0219i carismatic, \u0219i devine amenin\u021b\u0103tor. Hitchcock e maestrul indiciilor strecurate pe parcursul pove\u0219tii. Norman are ochii contura\u021bi cu dermatograf. Subtil, dar vizibil. \u00cei place s\u0103 mumifice p\u0103s\u0103ri moarte. Subtil, dar vizibil. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Brusc, lui Marion nu-i place vibe-ul \u0219i decide s\u0103 se duc\u0103 \u00een camera ei, \u0219i atunci primim \u00eenc\u0103 un indiciu: printr-o gaur\u0103 din perete, Norman o prive\u0219te t\u00e2njitor pe Marion dezbr\u0103c\u00e2ndu-se. Fata face ni\u0219te calcule legate de cei 40.000 de dolari \u0219i arunc\u0103 h\u00e2rtia \u00een WC, apoi intr\u0103 \u00een du\u0219. \u0218i acolo are loc scena care a revolu\u021bionat genul thriller. Eroina de p\u00e2n\u0103 acum a filmului, femeia pe care ne-am concentrat toat\u0103 aten\u021bia, este omor\u00e2t\u0103 de figura din penumbr\u0103 a unei femei b\u0103tr\u00e2ne. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cen zilele noastre, genul horror e plin de aparen\u021bi protagoni\u0219ti care mor dup\u0103 o prim\u0103 secven\u021b\u0103. Dar pentru 1960, s\u0103-\u021bi omori eroul principal la jum\u0103tatea filmului era nemaiauzit. Un risc imens pe care Hitchcock l-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at. \u0218i care a transformat filmul \u00eentr-un mare succes. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Dup\u0103 crima mamei, asist\u0103m prin pere\u021bi la o alt\u0103 ceart\u0103 \u00eentre ea \u0219i fiu. Apoi, Norman vine \u00een grab\u0103 s\u0103 cure\u021be camera de s\u00e2nge, s\u0103 adune toate obiectele lui Marion, \u0219i s-o arunce, cu ma\u0219in\u0103 \u0219i cu ce mai r\u0103m\u0103sese din cei 40.000 de dolari, \u00een lacul din apropiere. \u0218i aici avem o scen\u0103 magistral\u0103: contrastul dintre fo\u0219netul ierbii \u0219i  or\u0103c\u0103itul pa\u0219nic de broscu\u021be, pe de o parte, \u0219i toat\u0103 via\u021ba acestei femei, banii cu care a fugit, tot zbuciumul la care am asistat \u00een prima jum\u0103tate a filmului, reduse brusc la zero. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Dar nu vreau s\u0103 povestesc filmul cadru cu cadru, de\u0219i tendin\u021ba mea de fan e s\u0103 fac asta. Continua\u021bi voi discu\u021bia, \u00een sec\u021biunea de comentarii. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Chiar dac\u0103, tehnic, persoana \u201epsycho e Norman\u201d, psihoza e surprins\u0103 de Hitchcock cadru cu cadru, p\u00e2n\u0103 la paroxism. Iar filmul nu merit\u0103 v\u0103zut doar ca o capodoper\u0103 thriller &#8211; horror, ci ca o capodoper\u0103 de cinema \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului, unde fiecare cadru, fiecare sunet, fiecare mic obiect, fiecare z\u00e2mbet e o c\u0103r\u0103mid\u0103 \u00een totul unitar armonios. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Dac\u0103 apreciezi acest articol, po\u021bi sus\u021bine la r\u00e2ndul t\u0103u site-ul \u00een singurul mod care conteaz\u0103.&nbsp;<a href=\"https:\/\/www.paypal.com\/paypalme\/Trollywood\"><strong>Aici<\/strong><\/a>. Pentru dona\u021bii de 50 de euro sau mai mult, \u00eemi po\u021bi propune tu un subiect. Pentru dona\u021bii de 25 de euro sau mai mult, po\u021bi propune o poezie pentru<strong>&nbsp;<a href=\"https:\/\/www.tiktok.com\/@lorena.lupu\">cele 365 de zile de poezie.<\/a><\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">***<\/p>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image\"><a href=\"http:\/\/paypal.me\/Trollywood\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"300\" height=\"300\" src=\"https:\/\/i2.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea-300x300.jpg?resize=300%2C300\" alt=\"\" class=\"wp-image-14577\" srcset=\"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?resize=300%2C300&amp;ssl=1 300w, https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?resize=150%2C150&amp;ssl=1 150w, https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?resize=768%2C768&amp;ssl=1 768w, https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?resize=160%2C160&amp;ssl=1 160w, https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?resize=320%2C320&amp;ssl=1 320w, https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?resize=184%2C184&amp;ssl=1 184w, https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?resize=600%2C600&amp;ssl=1 600w, https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?resize=100%2C100&amp;ssl=1 100w, https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/03\/cafea.jpg?w=931&amp;ssl=1 931w\" sizes=\"auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px\" \/><\/a><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">***<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Vrei s\u0103 m\u0103 urm\u0103re\u015fti \u00een social media? \u00cemi po\u0163i da like pe&nbsp;<a href=\"https:\/\/www.facebook.com\/lorenaalmighty\/\"><strong>Facebook<\/strong><\/a>, follow pe&nbsp;<strong><a href=\"https:\/\/twitter.com\/lorenalupu\">Twitter<\/a><\/strong>&nbsp;\u015fi&nbsp;<strong><a href=\"https:\/\/www.instagram.com\/lorena.lup\/\">Instagram<\/a><\/strong>, subscribe pe&nbsp;<strong><a href=\"https:\/\/www.youtube.com\/channel\/UCCHBtHi6S2GlUFqETH70cjQ\">YouTube<\/a><\/strong>&nbsp;\u015fi pe<strong><a href=\"https:\/\/www.tiktok.com\/@lorena.lupu\">&nbsp;TikTok<\/a><\/strong>.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\"><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Bine a\u0163i venit la Clubul de Filme Vechi,\u00a0 o serie \u00een care lu\u0103m un film f\u0103cut cu cel pu\u0163in zece ani \u00een urm\u0103, \u00eel&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":26422,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-26421","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2024\/05\/movie-psycho-norman-bates-wallpaper-thumb.jpg?fit=551%2C310&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/26421","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=26421"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/26421\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":26423,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/26421\/revisions\/26423"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/26422"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=26421"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=26421"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=26421"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}