{"id":28571,"date":"2025-09-24T09:16:08","date_gmt":"2025-09-24T06:16:08","guid":{"rendered":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=28571"},"modified":"2025-09-24T09:21:12","modified_gmt":"2025-09-24T06:21:12","slug":"ce-s-a-intamplat-la-teatrul-metropolis","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/ce-s-a-intamplat-la-teatrul-metropolis\/","title":{"rendered":"Ce s-a \u00eent\u00e2mplat la Teatrul Metropolis"},"content":{"rendered":"\n

\u00cen caz c\u0103 urm\u0103ri\u0163i lumea teatral\u0103 din Bucure\u015fti, a\u0163i constatat c\u0103, \u00een aceste ultime zile, g\u0103zduie\u015fte o dram\u0103 mai palpitant\u0103 dec\u00e2t 80% dintre cele montate pe scen\u0103. Cum nu am prieteni printre p\u0103r\u0163ile implicate, mi-e relativ simplu s\u0103 privesc problema cu obiectivitate \u015fi s\u0103 fac un scurt rezumat neutru ca Elve\u021bia. <\/p>\n\n\n\n

\u00cen Bucure\u015fti, majoritatea teatrelor au directori interimari. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00ee\u0163i asumi atribu\u0163iile de director, dar nu prea ai autoritatea unuia. \u015ei e\u015fti u\u015for dispensabil. Pur \u015fi simplu, nu \u0163i se re\u00eennoie\u015fte contractul \u015fi te treze\u015fti, de azi pe m\u00e2ine, f\u0103r\u0103 post, ceea ce e extrem de frustrant. <\/p>\n\n\n\n

De ce nu se organizeaz\u0103 concursuri pentru directori permanen\u0163i? E doar episodul 585433 din serialul SF Misterele statului rom\u00e2n. <\/p>\n\n\n\n

Un astfel de interimat a fost ob\u0163inut de un regizor relativ t\u00e2n\u0103r, profesor universitar la Cluj, tob\u0103 de cultur\u0103 teatral\u0103, pe nume Radu Nica. Pe partea profesional\u0103, omul e irepro\u015fabil. Pe partea uman\u0103, not so much. \u015ei a decis s\u0103 taie \u015fi s\u0103 sp\u00e2nzure (metaforic, fire\u015fte, c\u0103 suntem oameni \u015fi nu dansator) prin trupa teatrului. <\/p>\n\n\n\n

Unii actori nu-i pl\u0103ceau neam, \u015fi a \u00eenceput s\u0103-i \u015ficaneze feroce, s\u0103-i fac\u0103 s\u0103-\u015fi dea demisia singuri. Lia Bugnar, care a fost \u00eentotdeauna acest Toma Alimo\u015f al teatrului rom\u00e2nesc \u015fi m-a scos \u015fi pe mine din gura haterilor de vreo trei ori, relateaz\u0103: <\/p>\n\n\n\n

\u201dProblema e ca acest director a decis din primul moment ca nu-i place de fatza acestei actrite si ca o vrea plecata de acolo. Lucru deloc usor, dat fiind ca ea era acolo angajata printr-un concurs luat legal prin 1995, deci nu putea fi concediata, decat daca facea nefacutul, adica sa nu vina la spectacole sau sa refuze sa munceasca. Un director de teatru are obligatia de a asigura posibilitatea actorilor teatrului de a-si face profesia. Adica, bun, nu-ti place de un actor, nu-i dai sansa unor castinguri pentru roluri principale, da’ un rol mic din cand in cand poti sa-l lasi sa faca. O tava poti sa-l pui sa duca. Acest director a decis ca nu. Actrita asta nu poate fi pusa in niciun fel de rol, oricat de mic, oricat de neinsemnat. Pentru ca se stie, profesia noastra e una dintre putinele in care nu vrei sa iei leafa degeaba, chiar vrei sa fii pe scena, pentru ca zicala “te chinuie talentul” nu-i doar o vorba in vant. Un actor care nu joaca e un om nefericit. Deci actrita in cauza n-a fost chemata la niciun casting, sau, ca umilinta sa fie dusa pana la capat, pusa sa invete niste poezii de la dubioase in sus si trimisa prin scoli, sa le spuna copiilor poezii. Fara ca teatrul sa aiba un aranjament cu scoala respectiva. Sa mearga acolo ca o nebuna, sa deschida usa la clasa si sa spuna ca are si ea de zis niste poezii copiilor. Nu va-nchipuiti ca Eminescu. Nu. Niste dubiosenii cu mame care mor de cancer, chelesc si fac tratamente cu citostatice. Scene umilitoare in care domnul director, impreuna cu contabila si jurista teatrului si cu inca niste doamne de pe la birouri o ascultau pe actrita noastra la poezii si-i faceau observatii artistice. In cele din urma, domnul director, a gasit solutia sa-i dea actritei ceva de facut pentru leafa pe care o primeste lunar. Nu, nu va ganditi ca vreo figuratie in vreunul dintre spectacolele teatrului. Nu. Nu va ganditi ca vreun rol, fie el si de o replica. Nu. Pentru ca, in viziunea lui, nu e demna sa urce pe scena. Nu. Practic, i-a cerut ca zilnic, de un an si jumatate incoace, sa vina la teatru la ora 9 dimineata si sa stea pana la ora 17 intr-o incapere, langa cabinele actorilor. Zilnic. Si vara, cand teatrul nu are stagiune. Cand teatrul e pustiu.\u201d <\/strong><\/p>\n\n\n\n

Lia poate fi un om dificil \u0219i greu de \u00een\u021beles uneori, dar niciodat\u0103, niciodat\u0103 nu minte. Dac\u0103 ea spune c\u0103 s-au \u00eent\u00e2mplat lucrurile astea, categoric s-au \u00eent\u00e2mplat. \u0218i e o practic\u0103 relativ comun\u0103 \u00een lumea teatrului rom\u00e2nesc, unde actorul e ultimul sclav. Nu-i place unui director de fa\u021ba ta, ai belit-o masiv \u0219i apoteotic, \u00ee\u021bi inventeaz\u0103 rahaturi de genul p\u00e2n\u0103 pleci. <\/p>\n\n\n\n

Dar se mai nimere\u0219te \u0219i genul de actri\u021b\u0103 cum e Mariana D\u0103nescu, fosta protagonist\u0103 a serialului La Bloc<\/strong>, care nu se sperie de genul \u0103sta de \u0219icane. \u0218i a \u00eenceput s\u0103 documenteze abuzul, s\u0103 \u00eel plimbe pe dl. director prin tribunale. Ceea ce mi se pare c\u0103 seteaz\u0103 un precedent foarte s\u0103n\u0103tos legat de demnitatea unui artist. Deci, bravo ei. <\/p>\n\n\n\n

\u0218i au \u00eenceput s\u0103 vin\u0103 verdictele care dau dreptate reclamantei. <\/p>\n\n\n\n

Statul rom\u00e2n \u00eenchide relativ u\u0219or ochii la abuzul din institu\u021biile publice – p\u00e2n\u0103 la un punct. \u0218i anume: nu-i place s\u0103 piard\u0103 procese. C\u00e2nd tu ca director ajungi s\u0103 foo\u021bi banii statului pe cheltuieli de judecat\u0103 \u0219i desp\u0103gubiri, ajunge la concluzia c\u0103 e\u0219ti mai mult\u0103 daun\u0103 dec\u00e2t utilitate \u0219i te \u00eenlocuie\u0219te. \u00cen acest caz, directorului interimar nu i s-a re\u00eennoit contractul \u0219i s-a pomenit, de pe o zi pe alta, \u0219omer. <\/p>\n\n\n\n

De atunci, curg dou\u0103 tipuri de endorsement: pe pagina lui Radu Nica, simpatiile de la colegi regizori care \u00eei laud\u0103 viziunea managerial\u0103 \u0219i artistic\u0103. \u0218i pe pagina Liei, confesiuni de la arti\u0219ti, dar \u0219i de la persoane din alte domenii profesionale, victime ale abuzului la locul de munc\u0103 pe format \u201diepura\u0219ule, iar\u0103 n-ai \u0219apc\u0103\u201d. <\/p>\n\n\n\n

Cine are dreptate? Probabil, toat\u0103 lumea, p\u00e2n\u0103 la un punct. Dou\u0103 lucruri pot fi adev\u0103rate \u00een acela\u0219i timp: Nica poate fi un vizionar din punct de vedere artistic \u0219i un bully din punct de vedere personal. Nu e nici primul nici ultimul director cu complex de Dumnezeu. <\/p>\n\n\n\n

Vestea bun\u0103 e c\u0103 nu e obligat s\u0103 fie manager la stat. Poate merge pe ruta lui Chris Simion: trup\u0103 particular\u0103, angajezi pe cine vrei, dai afar\u0103 pe cine nu rezoneaz\u0103 cu tine, banii t\u0103i, deciziile tale. \u00centr-un teatru public, \u00ee\u021bi asumi c\u0103 ai ni\u0219te angaja\u021bi care vin la superofert\u0103 \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103 le g\u0103se\u0219ti \u00eentrebuin\u021bare constructiv\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Nu \u00een ultimul r\u00e2nd: un manager bun e \u0219i un manager de oameni, nu doar de capital, investi\u021bii \u0219i crea\u021bie. Degeaba ai cele mai str\u0103lucite idei din univers \u0219i o cultur\u0103 general\u0103 impresionant\u0103, dac\u0103 nu \u0219tii s\u0103 pui oamenii \u00een valoare. Un om \u021binut \u00een inactivitate opt ore pe zi \u00eentr-un birou e mai degrab\u0103 o dovad\u0103 a incapacit\u0103\u021bii tale de a-l utiliza dec\u00e2t a incapacit\u0103\u021bii lui de a performa. <\/p>\n\n\n\n

Dar totul se termin\u0103 cu bine: a revenit la butoane George Iva\u0219cu, care va rezolva conflictele cu c\u00e2teva cuvinte frumoase \u0219i un z\u00e2mbet, \u0219i probabil c\u0103 urm\u0103toarele procese se vor termina cu mediere. <\/p>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Izbe\u015fte autorul cu o cafea.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/a><\/figure>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Vrei s\u0103 m\u0103 urm\u0103re\u015fti \u00een social media? \u00cemi po\u0163i da follow pe Facebook<\/strong><\/a> \u015fi Instagram<\/a><\/strong>, subscribe pe YouTube<\/a><\/strong> \u015fi pe TikTok<\/a><\/strong>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen caz c\u0103 urm\u0103ri\u0163i lumea teatral\u0103 din Bucure\u015fti, a\u0163i constatat c\u0103, \u00een aceste ultime zile, g\u0103zduie\u015fte o dram\u0103 mai palpitant\u0103 dec\u00e2t 80% dintre cele...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":28574,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-28571","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2025\/09\/masks.jpg?fit=1176%2C880&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28571","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=28571"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28571\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28577,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/28571\/revisions\/28577"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/28574"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=28571"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=28571"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=28571"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}