Am fost la Sf\u00e2ntu Gheorghe s\u0103 \u00eemi iau noul buletin. S\u0103 m\u0103 pot \u015fi eu legitima c\u00e2nd \u00eel mai chinuie pe vreunu’ curiozitatea vizavi de identitatea mea. Pe Pulic\u0103 l-am l\u0103sat unor vecini c\u0103 e mic, dr\u0103g\u0103la\u015f \u015fi nu creeaz\u0103 probleme, pe Bellissima cea frumos l\u0103tr\u0103toare am luat-o spre ora\u015ful meu de ba\u015ftin\u0103.<\/p>\n
Treaba cu buletinul am rezolvat-o \u00een 5 minute. Mi-a r\u0103mas un puhoi de timp de umplut p\u00e2n\u0103 la acceleratul de sear\u0103, de aceea am luat c\u00e2inele de funie, s\u0103 \u00eei ar\u0103t frumuse\u0163ile locale. Pentru c\u0103, vezi dumneata, drag\u0103 cititorule, Gheorghe cel SF este un ora\u015f foarte eterogen. \u00cen centru, \u00ees cl\u0103dirile vechi \u015fi frumoase, de pe vremea c\u00e2nd Transilvania era Austroungaria \u015fi lumea mai avea sim\u0163 estetic; exist\u0103 cartiere cu blocuri comuniste gri \u015fi pr\u0103fuite, unde at\u00e2rn\u0103 budig\u0103ul la uscat pe balcon, ca dovad\u0103 c\u0103 sic transit sim\u0163ul estetic \u015fi exist\u0103 cartiere c\u00e2t se poate de rurale, cu uli\u0163e noroioase, garduri de lemn, g\u0103ini, porci, vaci, ca dovad\u0103 c\u0103 eternitatea \u015fi Gheorghe cel SF au un lucru comun: ambele s-au n\u0103scut la \u0163ar\u0103.<\/p>\n
Buooon. Ce mi-am zis eu: fiind Bellissima mea c\u0103\u0163el cosmopolit d\u0103 Bucale, a v\u0103zut cl\u0103diri vechi \u015fi blocuri comuniste berechet; ia hai s\u0103 o duc s\u0103 vad\u0103 ce n-a mai v\u0103zut. Ia s-o ardem rural. Am \u00eenc\u0103l\u0163at ni\u015fte bocanci mai mocirl\u0103proof \u015fi am purces la drum.<\/p>\n
1. C\u0103catul, acest nou aur<\/p>\n
Ceea ce a frapat-o din prima clip\u0103 pe Bellu\u015fka mea a fost multitudinea \u015fi bog\u0103\u0163ia formelor fecale de pe uli\u0163ele unde ghe\u0163u\u015ful l\u0103sase loc unui noroi dens \u015fi atoate\u00eenv\u0103luitor. De la balegi de cal \u015fi de vac\u0103 la m\u0103z\u0103riche de oaie, de la bilu\u0163e c\u0103pre\u015fti la g\u0103ina\u0163i de p\u0103s\u0103ri, totul o fascina, totul o atr\u0103gea, se ducea s\u0103 le miroas\u0103 cu evlavia unui degust\u0103tor de vinuri sc\u0103pat din \u00eent\u00e2mplare \u00een crama unui vechi castel de pe Valea Loarei. A trebuit s\u0103 trag viteje\u015fte de curea, s\u0103 nu bage botul \u00een nimic. Mai ales balegile de cal s-au dovedit a fi feble\u0163ea ei irezistibil\u0103. Cum vedea una, cum se smucea \u015fi se opintea, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o ating\u0103, s\u0103 o pip\u0103ie \u015fi s\u0103 urle: Este! At\u00e2ta fascina\u0163ie fa\u0163\u0103 de c\u0103cat nu am \u00eent\u00e2lnit de la ultimul tabloid uitat \u00eentr-un col\u0163 pe etajer\u0103 \u00eencoace. Sau de la ultimul comentariu intruziv al Marghioalei.<\/p>\n
2. Dar \u015fi unanimitatea s-a n\u0103scut la \u0163ar\u0103.<\/p>\n
Cale de vreo zece case, ne-a \u00eenso\u0163it doar un v\u00e2nticel cald, agreabil \u015fi o lini\u015fte pl\u0103cut\u0103. Apoi, la a un\u015fpea, un c\u00e2ine s-a autosesizat vizavi de intrus\u0103 (sigur era c\u0103\u0163ea, \u00eemi dau seama acum) \u015fi a \u00eenceput s\u0103 latre \u00eenver\u015funat \u015fi baritonal. Bine\u00een\u0163eles, din toate cur\u0163ile a pornit o simfonie de hau-hauri, care mai sub\u0163irele, care mai lungi \u015fi cu vuiet la cap\u0103t, care mai tabagice, de c\u00e2ine care fumeaz\u0103 trei pachete de \u0163ig\u0103ri pe zi, care mai ranchiunoase de genul: “ce-f\u0103-vii-tu-de-la-ora\u015f-s\u0103-ne-furi-nou\u0103-masculii”. Partea mai bizar\u0103 a fost c\u0103 \u015fi \u0103ia pe l\u00e2ng\u0103 care trecusem \u00een lini\u015fte s-au autosesizat retroactiv \u015fi au \u00eenceput s\u0103 ne latre \u015fi ei, \u00een virtutea apartenen\u0163ei la comunitate. Uite a\u015fa ob\u0163inea Ceau\u015fescu unanimitate la al pai\u015fpelea congres.<\/p>\n
3. Knights in White Satin<\/p>\n
Dup\u0103 ce am alergat zdrav\u0103n, s\u0103 sc\u0103p\u0103m de corul trollilor din periferie, am ajuns pe un versant ceva mai accidentat, unde nu mai era dec\u00e2t un ultim \u015fir de case, alea gen vil\u0103 cu dou\u0103-trei etaje, turnule\u0163 de neam-prost \u015fi fotolii pe verand\u0103. \u00cen dreptul uneia dintre ele, o v\u0103d pe Bellezza cum se zbate violent \u015fi m\u0103 trage spre gard.
\n-Ce e acolo, drag\u0103, c\u0103cat de p\u0103un imperial albastru \u00eemp\u0103iat cu becule\u0163e montate \u00een loc de ochi?
\nEi bine, nu. Era un fl\u0103c\u0103u. Unul imens, alb \u015fi pufos, ca un Fram-ursul-polar, bine periat, cu un bot frem\u0103t\u0103tor, ochi mari \u015fi bl\u00e2nzi \u015fi o dorin\u0163\u0103 net\u0103g\u0103duit\u0103 de a ne cunoa\u015fte mai bine.
\n-Bravo, fat\u0103, v\u0103d c\u0103 ai gusturi bune la b\u0103rba\u0163i. Nu degeaba e\u015fti c\u00e2inele meu.
\n\u015ei ca un Romeo \u015fi Julieta canini, desp\u0103r\u0163i\u0163i de destinul implacabil al gardului, au \u00eenceput s\u0103 se adulmece \u015fi s\u0103-\u015fi frece boturile, \u00een timp ce eu m\u0103 g\u00e2ndeam dac\u0103 nu cumva asist la o corupere de minor\u0103. \u00cen scurt timp, c\u00e2inele alb, ceva mai orientat spre latura lumeasc\u0103 a dragostei, a dat s-o miroas\u0103 \u015fi \u00een partea cealalt\u0103. A mea, nedumerit\u0103, a ridicat spre el o privire de “what-the-fuck-do-you-mean-by-that” \u015fi atunci am decis c\u0103 e mai bine s\u0103 punem cap\u0103t acestui roman\u0163 \u00eenainte s\u0103 se ajung\u0103 la nepotriviri de caracter. Dar bil\u0103 alb\u0103 pentru Bella: de mic\u0103 \u015ftie s\u0103 aleag\u0103 cel mai valabil mascul din zon\u0103.<\/p>\n
3. Revela\u0163ia<\/p>\n
“Fiind b\u0103iet, p\u0103duri cutreieram”. Fiind fat\u0103, ibidem. La cap\u0103tul \u015firului de case, \u00eencepea p\u0103durea secular\u0103, cu z\u0103pada ei \u00eenc\u0103 virgin\u0103 (m\u0103 rog, dezvirginat\u0103 pe alocuri de culeg\u0103torii de ciuperci, sau ce dracu’ culeg \u0163iganii iarna, c\u0103 \u015fi acum am v\u0103zut vreo patru care recoltau de zor naiba-\u015ftie-ce). Atunci am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 o supun pe Bella la un test de alpinism, s\u0103 v\u0103d care moare la sf\u00e2r\u015fit de drum lung, \u015fi care de grija altuia. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 eu am fost aia care a murit de drum lung; \u015fi am murit \u00een dreptul pl\u0103cu\u0163ei care zicea: Sf\u00e2ntu Gheorghe 6 kilometri, V\u00e2lcele 6 kilometri. Dac\u0103 luam la mine vreo 3 bidoane goale, a\u015f fi putut veni acas\u0103 cu ap\u0103 mineral\u0103 de la V\u00e2lcele. (Dar pentru asta, ar fi trebuit s\u0103 \u00eemi mai iau \u015fi un ficat \u00een plus. \u015ei o limb\u0103 mai scurt\u0103, c\u0103 a mea deja at\u00e2rna de-un cot. Logic, c\u0103\u0163elul n-avea nici pe dracu’.)
\nLa \u00eentoarcere, am luat-o pe \u015fosea, s\u0103 \u00eemi u\u015furez drumul spre cas\u0103. \u015ei \u00een timp ce veneam, pe l\u00e2ng\u0103 noi a trecut o c\u0103ru\u0163\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu lemne. Bella a ridicat spre caii \u0103ia o privire uimit\u0103, de copil care vede pentru prima oar\u0103 z\u00e2ne. \u00cen dreptul nostru, unuia dintre cai i s-a desprins din cur o baleg\u0103 mare. M-am uitat rapid la c\u00e2inele meu – \u015fi am v\u0103zut expresia pe care trebuie s-o fi avut Arhimede c\u00e2nd a strigat “Evrika”, Newton c\u00e2nd i-a c\u0103zut m\u0103rul \u00een cap sau Einstein c\u00e2nd a scris tremur\u0103tor pe o foaie de h\u00e2rtie: E=mc\u00b2.<\/p>\n
C\u00e2inele meu \u00een\u0163elesese de unde vine miracolul. Dac\u0103 ar fi avut p\u0103l\u0103rie, sigur ar fi scos-o din cap. A\u015fa, nu f\u0103cu dec\u00e2t s\u0103 se a\u015feze \u00een fund \u015fi r\u0103mase a\u015fa, dreapt\u0103 \u015fi nemi\u015fcat\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd c\u0103ru\u0163a se dep\u0103rt\u0103. Apoi, \u00eencerc\u0103 s\u0103 se apropie tiptil de baleg\u0103. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 n-am l\u0103sat-o. P\u00e2n\u0103 \u015fi epifaniile au o limit\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am fost la Sf\u00e2ntu Gheorghe s\u0103 \u00eemi iau noul buletin. S\u0103 m\u0103 pot \u015fi eu legitima c\u00e2nd \u00eel mai chinuie pe vreunu’ curiozitatea vizavi...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-3093","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3093","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3093"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3093\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3093"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3093"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3093"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}