\u00centr-o vreme \u0163ineam rubrica de “Psiho” \u00een revista “Femeia”. Iat\u0103 un text vizionar. Parc\u0103 l-a\u015f fi scris atunci despre mine, cea de azi.<\/p>\n
Micile nebunii de fiecare zi <\/strong><\/p>\n \tIeri, mi-am uitat cardul acas\u0103. A trebuit s\u0103 m\u0103 \u00eemprumut de bani. Apoi, mi-am uitat cheile la job, \u015fi a trebuit s\u0103 mai fac un drum, s\u0103 le recuperez. \u00cen cele din urm\u0103, am ajuns acas\u0103, \u015fi m-am apucat s\u0103 \u00eemi caut certificatul de na\u015ftere, pentru o formalitate. Dar unde Dumnezeu l-am pus?<\/p>\n \tde Lorena Lupu<\/p>\n \tToat\u0103 lumea are a\u015ftept\u0103ri mari de la noi, trebuie s\u0103 fim cele mai frumoase, cele mai suple, cele mai eficiente, cele mai profesioniste, cele mai iubitoare, cele mai bune coordonatoare \u015fi docile subalterne, cele mai sexoase neveste \u015fi comp\u0103timitoare prietene, cele mai responsabile mame, s\u0103 merit\u0103m mereu medalia de aur, s\u0103 sfin\u0163im locul chiar dac\u0103 suntem \u00een cele mai p\u0103c\u0103toase perioade. Tot ce spunem poate fi folosit \u00eempotriva noastr\u0103. Apel\u0103m la speciali\u015fti pentru a ne crea branduri personale, apoi lupt\u0103m din greu pentru a le men\u0163ine. Secolul \u0103sta ne-a pus la zid \u015fi st\u0103 mereu cu arma a\u0163intit\u0103 asupra noastr\u0103. S\u0103 nu \u00eennebunim?<\/p>\n \t\u201eNu acum, nu aici, nu a\u015fa!\u201d<\/p>\n \tDac\u0103 v\u0103 sperie num\u0103rul prea mare de acte ratate \/ gre\u015feli \/ gafe pe care le-a\u0163i comis \u00een ultima vreme, psihologul Bogdan Sebastian Cuc v\u0103 lini\u015fte\u015fte: nu e cazul. E doar o form\u0103 a organismului de a se ap\u0103ra de presiune. \t\u201eOops, am uitat!\u201d<\/p>\n \tAvem lapsusuri. Uit\u0103m nume, uit\u0103m fe\u0163e, uit\u0103m informa\u0163ii. De ce? \tAuzul selectiv<\/p>\n \t\u201e\u0162i-am spus s\u0103…!\u201d E\u015fti privit sau \u00eel prive\u015fti tu pe interlocutor cu o real\u0103 stupefac\u0163ie. C\u00e2nd? \t\u201eNu m\u0103 mai f… bate la cap!\u201d<\/p>\n \tTo\u0163i \u00eei cunoa\u015ftem, \u015fi to\u0163i le-am da foc acelor indivizi insuportabili, care ne spun de nenum\u0103rate ori acela\u015fi lucru. C\u00e2nd \u00eei men\u0163ionez acest lucru psihologului, lui \u00eei vin \u00een minte dou\u0103 categorii: \u015fefii care \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi \u0163in\u0103 din scurt subalternii \u015fi p\u0103rin\u0163ii care vor s\u0103 \u00ee\u015fi impun\u0103 autoritatea asupra copiilor. \t\u201eUnde dracu\u2019 sunt\u201d?<\/p>\n \tTe pomene\u015fti c\u0103 te-ai r\u0103t\u0103cit, de\u015fi \u015ftiai drumul. De ce? \tDar actele ratate?<\/p>\n \tAjungi acas\u0103 \u015fi \u00ee\u0163i bagi dosarul \u00een frigider. \u00ce\u0163i sco\u0163i pantofii \u015fi \u00eei bagi \u00een ma\u015fina de sp\u0103lat. De ce? De ce vorbim \u015fi r\u00e2dem singuri?<\/p>\n Nu, nu delir\u0103m. Doar suntem extrem de preocupa\u0163i de o anume problem\u0103, pentru care c\u0103ut\u0103m o solu\u0163ie. \u201eNu mi-ai v\u0103zut chitan\u0163a?\u201d<\/p>\n Am pus-o bine. At\u00e2t de bine, de fapt, c\u0103 \u00een clipa asta, nu \u015ftiu de unde s\u0103 o iau. \u201ePoate c\u0103, incon\u015ftient, nici nu vrei s\u0103 \u015ftii.\u201d Dar am nevoie de ea, \u015fi o caut cu disperare! \u201ePoate e\u015fti prea disperat\u0103, \u015fi obiectul \u00ee\u0163i este la \u00eendem\u00e2n\u0103, dar nu \u00eel sesizezi. \u015etii vorba aia cu \u201aDac\u0103 avea pantaloni, sigur \u00eel vedeai\u2019?\u201d O \u015ftiu, chiar \u00een varianta popular\u0103. Toate aceste simptome dovedesc un singur lucru. A sosit timpul s\u0103 ne relax\u0103m. S\u0103 lu\u0103m o pauz\u0103, \u015fi s\u0103 bem o cafea sau o ciocolat\u0103 cald\u0103, \u00een lini\u015fte. Garantat ne vom sim\u0163i mai bine.<\/p>\n Acum, s\u0103 facem ni\u015fte karaoke:<\/p>\n
\n\tAdeseori, nevoia de a \u201eperforma\u201d ne solicit\u0103. Nu ne este la \u00eendem\u00e2n\u0103, de aceea o resim\u0163im ca pe un teribil inconfort. \u201eNe dorim s\u0103 perform\u0103m, dar nu oricum\u201d, \u00eemi explic\u0103 psihologul. Poate cineva s\u0103-\u015fi doreasc\u0103 incon\u015ftient s\u0103 dea chix? m\u0103 minunez eu. \u201eDe cele mai multe ori, da, pentru c\u0103 succesul \u015fi reu\u015fita sunt impuse prin ni\u015fte tipare care ne sunt str\u0103ine. Adeseori succesul depinde de ni\u015fte proceduri care ne sunt peste m\u00e2n\u0103. De aceea rat\u0103m, ca o revolt\u0103 a incon\u015ftientului fa\u0163\u0103 de constr\u00e2ngeri.\u201d<\/p>\n
\n\tLapsusurile apar, de obicei, \u00een situa\u0163ia \u00een care trebuie s\u0103 ne amintim repede un lucru. S\u0103 ne dovedim eficien\u0163a. Uitarea, spune psihologul, este o form\u0103 de protec\u0163ie. Pe de alt\u0103 parte, ea poate fi o dovad\u0103 a unui conflict \u00een care ne afl\u0103m \u00een momentul respectiv.
\n\tAdeseori uit\u0103m nume \u015fi fizionomii pentru c\u0103 persoana nu ne spune nimic. Sau dimpotriv\u0103, pentru c\u0103 ne aminte\u015fte de lucruri pe care nu vrem s\u0103 ni le amintim. Sau din cauza sentimentelor negative pe care le avem fa\u0163\u0103 de el\/ea. Dorim s\u0103 o pedepsim, sau chiar s\u0103 ne pedepsim pe noi \u00een\u015fine, pentru c\u0103 ne sim\u0163im vinova\u0163i de aceste sentimente negative.
\nSau, adaug eu cu fleru-mi psihologic bine cunoscut, avem at\u00e2t de mul\u0163i prieteni pe Facebook \u015fi Hi5, \u00eenc\u00e2t ne-ar trebui \u015fapte capete pentru a-i re\u0163ine pe to\u0163i!<\/p>\n
\n\tTo\u0163i auzim selectiv, spune psihologul. Auzim ce vrem s\u0103 auzim. Mai exact: \u201eauzim ce putem, iar din ceea ce putem, doar ce vrem.\u201d \u015ei nu este vorba doar de cuvinte, ci \u015fi de semnifica\u0163ii. Procesul comunic\u0103rii este imperfect, mai ales \u00een condi\u0163ii de presiune. Inten\u0163iile noastre sunt percepute eronat; \u015fi nu e vorba de o \u201egre\u015feal\u0103\u201d, subliniaz\u0103 psihologul, ci de \u201eo pierdere de informa\u0163ie\u201d. Realitatea nu poate fi adus\u0103 la acela\u015fi numitor.
\n\tSolu\u0163ia? Trebuie s\u0103 ne antren\u0103m subiectivit\u0103\u0163ile, pentru ca ele s\u0103 se… tolereze? propun eu. Nu, nu doar s\u0103 se tolereze, \u00eemi spune Bogdan Cuc. Toleran\u0163a e din categoria \u201evolens nolens Grigore aghiazm\u0103 beus\u201d. Ci s\u0103 ne sim\u0163im bine \u00eempreun\u0103. S\u0103 comunic\u0103m \u015fi s\u0103 ne ascult\u0103m cu adev\u0103rat.<\/p>\n
\n\t\u00cen realitate, repetarea aceleia\u015fi informa\u0163ii de mai multe ori e o dorin\u0163\u0103 de a-\u0163i restabili \u2013 for\u0163at \u2013 statutul \u00een raport cu interlocutorul. \u015ei \u00een fond, e o dovad\u0103 de nesiguran\u0163\u0103.
\n\t\u015ei ticurile verbale sunt o form\u0103 de repeti\u0163ie, menit\u0103 s\u0103 mascheze emotivitatea, nervozitatea, sau alte st\u0103ri de inconfort.<\/p>\n
\n\tPentru c\u0103 te la\u015fi r\u0103pit de reperele tale interioare, \u015fi nu e\u015fti atent la reperele exterioare importante. Dac\u0103 e\u015fti \u00eentr-o \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103, ai toate antenele concentrate asupra drumului, \u015fi de obicei te descurci. \u00cen schimb, dac\u0103 faci acela\u015fi traseu zi de zi, ajungi s\u0103 transformi drumul respectiv \u00eentr-o rutin\u0103, \u00een timp ce te concentrezi asupra altor probleme care te fr\u0103m\u00e2nt\u0103.
\n\tDatorit\u0103 aten\u0163iei sc\u0103zute, spune psihologul, majoritatea accidentelor de circula\u0163ie au loc pe un astfel de itinerar.<\/p>\n
\n\tTot din cauza presiunii \u015fi a surmenajului. \u201eNu cred c\u0103 \u00een condi\u0163ii de func\u0163ionare relaxat\u0103, marea majoritate a oamenilor fac astfel de chestii,\u201d spune Bogdan Cuc. \u201eCei care le fac, ar trebui s\u0103 \u00ee\u015fi exploreze propria istorie, \u015fi s\u0103 \u00ee\u015fi dea seama ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu ei c\u00e2nd fac lucrurile astea.\u201d Important e s\u0103 nu adaugi un plus de presiune prin culpabilizare.
\n\tIar erorile verbale pe care le facem tr\u0103deaz\u0103, de asemenea, conflictul dintre obliga\u0163ia de a face un lucru, \u015fi dorin\u0163a incon\u015ftient\u0103 de a ne eschiva.
\nToate acestea sunt o expresie a revoltei, a frustr\u0103rii, a neputin\u0163ei de a ne supune unor decizii pe care le-am luat \u00een mod con\u015ftient, dar care nu ni se potrivesc.<\/p>\n
\n\u201eDe ce ar fi mai bolnav unul care merge cu autobuzul, vede o scen\u0103 comic\u0103 \u015fi r\u00e2de, dec\u00e2t unul care vede aceea\u015fi scen\u0103 comic\u0103, apoi se uit\u0103 \u00een jur s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 mai r\u00e2de cineva?\u201d m\u0103 \u00eentreab\u0103 psihologul. Primul este un om cu o mai mare siguran\u0163\u0103 de sine, care \u00ee\u015fi asum\u0103 propriile reac\u0163ii.
\nPoate am v\u0103zut ceva cu adev\u0103rat amuzant. Poate venim de la o \u00eent\u00e2lnire unde s-a \u00eent\u00e2mplat ceva extrem de haios. Ba poate c\u0103 ne-am amintit de ceva ilar. P\u0103i \u2013 s\u0103 r\u00e2dem. Anxietatea legat\u0103 de propria imagine ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 ne bucur\u0103m cu adev\u0103rat de via\u0163\u0103.<\/p>\n
\n\u201eAtunci c\u00e2nd c\u0103ut\u0103m, noi nu vrem s\u0103 cunoa\u015ftem, ci s\u0103 recunoa\u015ftem. Nu mai vrem s\u0103 descoperim lucruri noi, ci s\u0103 le confirm\u0103m pe cele pe care le \u015ftim deja.\u201d De aceea nu ne raport\u0103m real la ce e \u00een jurul nostru, ci la varianta de realitate din mintea noastr\u0103. \u015ei d\u0103m inevitabil chixuri.<\/p>\n