Am v\u0103zut noaptea trecut\u0103 “Salo, sau cele 120 de zile ale Sodomei”, filmul clasic al lui Pier Paolo Pasolini. Cartea e nedus\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t; filmul, \u00een schimb, este absolut fabulos p\u00e2n\u0103 la ultimul cadru. E de subliniat: nici cartea, nici filmul n-au nimic de a face cu erotismul. Cei care le \u00eencadreaz\u0103 la film \/ literatur\u0103 erotic\u0103 sunt cretini. <\/p>\n
Cartea mi se pare (\u015fi poate spun o t\u00e2mpenie, dar am voie, la mine pe blog) mai degrab\u0103 analiza medical\u0103, descrierea rece \u015fi seac\u0103 a simptomelor diverselor \u00eenclina\u0163ii perverse. De la chestii simple, cum ar fi exhibi\u0163ionismul, \u015fi p\u00e2n\u0103 la “pasiuni criminale” (bleah, cum sun\u0103 asta, tovar\u0103\u015fi traduc\u0103tori!), adic\u0103 pl\u0103cerea erotic\u0103 ob\u0163inut\u0103 din torturarea p\u00e2n\u0103 la moarte a altora. C\u00e2nd a scris-o, Sade era \u00eenchis la Bastilia \u015fi nu mai avea nimic de pierdut. (La asta se poate obiecta c\u0103 Sade \u015fi-a tr\u0103it toat\u0103 via\u0163a de parc\u0103 n-ar fi avut nimic de pierdut.) \u00cen fine, e clar de la primele pagini c\u0103 acest text urma s\u0103 fie capodopera lui final\u0103, distilarea suprem\u0103 a amestecului de umor negru, sfidare, scabro\u015fenie \u015fi sil\u0103 de natura uman\u0103 care i-a caracterizat mereu stilul de a scrie. <\/p>\n
Asta a fost inten\u0163ia. Realizarea e plictisitoare, pentru c\u0103 sensibilitatea uman\u0103 e de a\u015fa natur\u0103, c\u0103 se familiarizeaz\u0103 rapid cu detaliile scabroase \u015fi, c\u00e2nd Sade vrea s\u0103 te \u015focheze mai tare, te pomene\u015fti c\u0103sc\u00e2nd. Poate c\u0103 asta se trage din caracterizarea sumar\u0103 a personajelor. Adic\u0103, dac\u0103 Justine, din romanul omonim, e bine individualizat\u0103, ne \u00eendr\u0103gostim de ea \u015fi sim\u0163im pe pielea noastr\u0103 toate ororile care i se \u00eent\u00e2mpl\u0103, sau dac\u0103 t\u00e2n\u0103ra Eugenie din “Filozofia budoarului” e credibil\u0103, palpabil\u0103 \u015fi vie, de aceea ne conect\u0103m la toate transform\u0103rile prin care trece, victimele din “Cele 120 de zile” sunt simpli figuran\u0163i. Je suis desole, Marquis, dar nimeni nu se \u00eendr\u0103goste\u015fte de figuran\u0163i \u015fi nu sufer\u0103 pentru ei. Trebuie minim un prim plan cu o f\u0103\u0163uc\u0103 angelic\u0103, p\u0103truns\u0103 de adev\u0103ruri nespuse, s\u0103 m\u0103 atragi \u00een poveste. Pe scurt, “Sodoma” r\u0103m\u00e2ne un simplu tratat medical de feti\u015furi \u015fi o dovad\u0103 a urm\u0103torului fapt: De c\u00e2te ori scrii proz\u0103 pentru a demonstra ceva, iese un rateu. Vrei s\u0103 demonstrezi chestii? Scrie lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice. Vrei s\u0103 spui pove\u015fti? Scrie proz\u0103. <\/p>\n
Pasolini a izbutit exact inversul. \u00cen sensul c\u0103 a spus o poveste (pornind de la similitudinea dintre Sodoma imaginar\u0103 a lui Sade \u015fi Salo, republica fascist\u0103 ad-hoc de pe teritoriul Italiei, \u00een care a tr\u0103it el \u00eensu\u015fi) \u015fi i-a ie\u015fit o parabol\u0103 genial\u0103 a dictaturii. Da, invers merge. Important e ca omul s\u0103 nu uite s\u0103 spun\u0103 povestea, c\u00e2t mai autentic \u015fi cu c\u00e2t mai mult\u0103 obiectivitate \u015fi s\u0103 lase concluzia s\u0103 se trag\u0103 singur\u0103. <\/p>\n
Filmul lui Pasolini ne ia u\u015for, cu preludiu. Ne ofer\u0103 acel “anteinfern” peste care Sade sare. (Importan\u0163a preludiului, pe care pu\u015fc\u0103ria\u015fii nu o mai simt. \ud83d\ude00 ). Apuc\u0103m s\u0103 cunoa\u015ftem victimele, oamenii simpli, s\u0103 vedem o mam\u0103 alerg\u00e2nd dup\u0103 fiul ei r\u0103pit, s\u0103 vedem o fat\u0103 inocent\u0103 jen\u00e2ndu-se c\u00e2nd hoa\u015ftele o dezbrac\u0103 pentru prima oar\u0103. C\u00e2nd lucrurile pornesc dintr-un aparent normal, po\u0163i \u015fi tu, spectator, s\u0103 te sim\u0163i parte din poveste. <\/p>\n
Dup\u0103 aceea: avem o esen\u0163ializare \u015fi o sintetizare a pove\u015ftilor vicioase. Pasolini intuie\u015fte c\u0103 redundan\u0163a face spectatorul s\u0103 f\u00e2\u015f\u00e2ie \u015fi s\u0103 zic\u0103 bancuri cu Bul\u0103, de aceea, ritmul \u00een care se produce acest crescendo al sadismului este mult mai alert. Uneori, pove\u015ftile matroanelor de bordel sunt \u00eentrerupte, iar spectatorul e luat de c\u00e2te unul dintre cei 4 reprezentan\u0163i ai puterii (Ducele, Pre\u015fedintele, Magistratul \u015fi Episcopul – oops, iat\u0103 o parabol\u0103 cam transparent\u0103 :D) \u015fi devine martor al c\u00e2te unui abuz.<\/p>\n
Filmul a fost acuzat \u00eendelung de obscenitate, de\u015fi, dac\u0103 e s\u0103-l compari cu pornachele, l-ai clasifica la categoria softcore. \u00cen ce anume const\u0103 obscenitatea? Ei, bine, \u00een faptul c\u0103 sexul este prezentat exclusiv ca o form\u0103 de umilire a prizonierilor. \u015ei modul \u00een care este transpus \u00een imagini acest lucru, modul \u00een care sunt g\u00e2ndite \u015fi construite scenele, e impecabil. Exist\u0103 o doz\u0103 de teatralitate, mai ales \u00een apari\u0163iile povestitoarelor care relateaz\u0103 orori acompaniate de sunetul dulce al pianului, sau \u00een scenele ample, \u00een care to\u0163i sclavii sunt pu\u015fi s\u0103 imite o hait\u0103 de c\u00e2ini \u015fi s\u0103 m\u0103n\u00e2nce de pe jos, sau \u00een aceea, antologic\u0103, a festinului cu excremente. <\/p>\n