{"id":408,"date":"2008-09-12T13:50:58","date_gmt":"2008-09-12T10:50:58","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=408"},"modified":"2008-09-12T13:50:58","modified_gmt":"2008-09-12T10:50:58","slug":"braila-hot","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/braila-hot\/","title":{"rendered":"Br\u0103ila: HOT!"},"content":{"rendered":"<p>Dac\u0103 ieri eram ciufut\u0103 dup\u0103 drum \u015fi am bomb\u0103nit comunismul reminiscent al unor localuri, azi m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fiu fair \u015fi s\u0103 spun ce mi-a pl\u0103cut la nebunie:<!--more--><\/p>\n<p>-vechiul meu coleg de palier din c\u0103min, Radu Nichifor, care \u00ee\u015fi f\u0103cea studiile aprofundate pe c\u00e2nd eram eu \u00een anul doi la facultate, \u015fi la u\u015fa c\u0103ruia b\u0103team c\u00e2nd aveam nevoie de zah\u0103r, ace cu g\u0103m\u0103lie sau algocalmin &#8211; atunci \u00eemi ie\u015fea m\u0103seaua de minte \u015fi urlam noaptea de durere &#8211; e ditamai directorul. Pot s\u0103 fiu indiscret\u0103 \u015fi s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 domnul director din Br\u0103ila are o mam\u0103 demen\u0163ial\u0103, care nu \u015ftia cum s\u0103-l \u015fi s\u0103 ne r\u0103sfe\u0163e, \u015fi ale c\u0103rei vizite la Bucure\u015fti erau \u00eent\u00e2mpinate cu &#8220;maic\u0103\u0103\u0103\u0103\u0103l! maic\u0103\u0103\u0103\u0103\u0103\u0103lll!!&#8221; ?<\/p>\n<p>-echipa tehnic\u0103 de la Br\u0103ila &#8211; de la regizor tehnic p\u00e2n\u0103 la ma\u015fini\u015fti &#8211; e o ga\u015fc\u0103 beton. Ne-au stat la dispozi\u0163ie c\u00e2t am vrut noi &#8211; \u015fi am vrut! &#8211; ne-au ajutat cu tot ce au putut, f\u0103r\u0103 rezerve \u015fi cu bun\u0103voin\u0163\u0103 total\u0103.<\/p>\n<p>-c\u00e2nd am \u00eentrebat discret unde se poate cump\u0103ra cafea pentru \u00eenainte de spectacol, regizorul tehnic mi-a spus: &#8220;chi\u015foarc\u0103 de cincizeci de mii de la bar sau o cafea bun\u0103 \u015fi tare, ca pentru arti\u015fti, de la doamna cabinier\u0103, de zece mii.&#8221; C\u00e2nd m-am dus la doamna cabinier\u0103 cu zece mii s\u0103-mi iau cafea, a zis: &#8220;P\u0103i se poate a\u015fa ceva? Nu sunte\u0163i voi musafirii teatrului? P\u0103i iau io bani de la musafiri c\u00e2nd le fac cafea?&#8221; \u015ei mi-a oferit o cafea tare, aromat\u0103 \u015fi \u00eendulcit\u0103 exact c\u00e2t trebuie &#8211; adic\u0103 pu\u0163in, c\u00e2t s\u0103 nu-mi r\u0103scoleasc\u0103 gastrita. Apoi, a adus cafea pentru \u00eentreaga cabin\u0103, \u015fi una pentru mine bonus &#8220;c\u0103 e\u015fti copchil\u0103 dr\u0103gu\u0163\u0103.&#8221; A fost adorabil\u0103.<\/p>\n<p>-\u00een sf\u00e2r\u015fit, am apucat \u015fi eu s\u0103 \u015f\u0103d pu\u0163in de vorb\u0103 cu <a href=\"http:\/\/mariancoman.wordpress.com\">Marian Coman <\/a>, pe care \u00eel v\u0103zusem mai mult din auzite \u015fi cu care nu apucasem niciodat\u0103 s\u0103 discut, de\u015fi aerul lui ingenuu \u015fi condeiul subtil mi-au fost \u00eentotdeauna simpatice. Marian a venit s\u0103 m\u0103 vad\u0103 \u015fi apoi a po\u015ftit o cafea cu mine \u00een cabina s\u0103lii studio, \u00een timp ce eu m\u0103 schimbam, m\u0103 demachiam \u015fi redeveneam Lorena cea de zi cu zi.<\/p>\n<p>-impresiile presei locale: <a href=\"http:\/\/www.obiectivbr.ro\/index.php?pagina=single&amp;id=0000022304&amp;domeniu=Social\">http:\/\/www.obiectivbr.ro\/index.php?pagina=single&amp;id=0000022304&amp;domeniu=Social<\/a>. Pe scurt, de\u015fi spectacolul e &#8220;confuz&#8221; pentru distinsa doamn\u0103 Ileana Lucaciu, al\u0163ii nu au probleme s\u0103-i disting\u0103 ideea principal\u0103. Concluzia: uneori, problema nu e la emi\u0163\u0103tor, ci la receptor. Quod erat demonstrandum!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dac\u0103 ieri eram ciufut\u0103 dup\u0103 drum \u015fi am bomb\u0103nit comunismul reminiscent al unor localuri, azi m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fiu fair \u015fi s\u0103 spun ce&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-408","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/408","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=408"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/408\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=408"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=408"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=408"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}