{"id":420,"date":"2008-09-16T23:02:08","date_gmt":"2008-09-16T20:02:08","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=420"},"modified":"2008-09-16T23:02:08","modified_gmt":"2008-09-16T20:02:08","slug":"adio-domn-profesor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/adio-domn-profesor\/","title":{"rendered":"ADIO, DOMN PROFESOR!"},"content":{"rendered":"<div>Nu-mi dau seama ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103&#8230;<br \/>\nCa \u015fi cum nu ar fi fost de ajuns c\u0103 azi a fost ziua \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii lui \u015etefan Iordache, am deschis ziarul&#8230;.\u015fi am dat peste asta :((((( :<!--more-->\u00a0<a href=\"http:\/\/www.evz.ro\/articole\/detalii-articol\/820989\/A-murit-Dan-Horia-Mazilu\/\">http:\/\/www.evz.ro\/articole\/detalii-articol\/820989\/A-murit-Dan-Horia-Mazilu\/<\/a><br \/>\n\u00cen primele secunde, nu mi-a venit s\u0103 cred. \u015etiam c\u0103 nu era tocmai b\u0103tr\u00e2n \u015fi p\u00e2n\u0103 la ora asta tot nu am aflat de ce s-a petrecut necazul&#8230;<br \/>\nAcum, nu pot dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 bucur c\u0103 am fost <strong>\u00een ultima genera\u0163ie <strong>de studen\u0163i <\/strong><\/strong>a Domniei Sale. Eram emo\u0163ionat\u0103 \u00eenc\u0103 din var\u0103 c\u00e2nd am aflat c\u0103 \u00eel voi avea profesor de literatur\u0103 veche&#8230;Desigur, \u00een mai pu\u0163in de o lun\u0103 mi s-au destr\u0103mat multe mituri legate de Litere&#8230;Dar iat\u0103 c\u0103 domnul Mazilu a fost p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t unul dintre profesorii de care am s\u0103 \u00eemi amintesc mereu cu drag&#8230;<br \/>\nLa primul curs, nu ne-a f\u0103cut moral\u0103 ca alte capete luminate din celebra institu\u0163ie&#8230;nu ne-a reamintit \u00een ce prestigios loc ne afl\u0103m \u015fi ce serioase responsabilit\u0103\u0163i avem. Nu, omul ne-a spus o poveste. Despre daci \u015fi romani. Despre alfabetul chirilic. Ascultam. M\u0103 chinuiam s\u0103 aud mai bine. Data viitoare, \u015ftiam c\u0103 trebuie s\u0103 stau \u015fi mai \u00een fa\u0163\u0103. Dumnealui vorbea \u00eencet- parc\u0103 prevestind de pe atunci c\u0103 \u00een c\u00e2teva luni o s\u0103 tac\u0103 de tot. Vorbea cu aerul unui profesor de demult, pentru care literatura nu e nicidecum o glum\u0103. Iar admira\u0163ia sa paroxistic\u0103 pentru absolut fiecare deschiz\u0103tor de drumuri \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 m\u0103 exaspera uneori <img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/us.i1.yimg.com\/us.yimg.com\/i\/mesg\/emoticons7\/105.gif?w=700\" alt=\"\" \/>. Dar asta nu era dec\u00e2t o alt\u0103 calitate \u00een bagajul unui om care respira pasiunea pentru literatura veche prin to\u0163i porii. \u015ei era at\u00e2t de ocupat s\u0103 ne vorbeasc\u0103 despre Macarie \u015fi al\u0163i ilu\u015ftri cronicari, \u00eenc\u00e2t nu avea timp, ca al\u0163i profesori-vedete, s\u0103 vorbeasc\u0103 despre inegalabilele sale realiz\u0103ri. probabil c\u0103 nici nu se vedea at\u00e2t de sus pe cum merita. \u00cen fa\u0163a unui amfiteatru de la s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 la s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 mai gol, dintre care \u015fi pu\u0163inii r\u0103ma\u015fi mai adormeau sau, cel pu\u0163in mental (ca mine), erau pe la jum\u0103tatea cursului pe alte plaiuri, omul acesta avea curajul incredibil de a crede mai departe \u00een frumuse\u0163ea materiei sale. Mereu c\u00e2nd ajungeam \u00een puncte intrigante, ne spunea: &#8220;dar problemele astea le ve\u0163i cerceta voi&#8221; sau &#8220;gaura asta e \u00een m\u00e2inile genera\u0163iei voastre pe viitor&#8221;. Nici toropeala noastr\u0103, nici slaba (pe alocuri, jalnica) noastr\u0103 preg\u0103tire la examen nu i-a zdruncinat convingerea c\u0103 literatura veche are&#8230;viitor.<br \/>\nDup\u0103 fix 50 de minute, ne d\u0103dea mereu pauz\u0103. Prima data c\u00e2nd am trecut pe l\u00e2ng\u0103 el \u00eentr-o astfel de pauz\u0103, m-am uitat lung \u015fi cu timiditate \u015fi cu ceva curiozitate la dumnealui. Desigur, dup\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, ca tot studentul plictisit de via\u0163\u0103, \u00eencepusem s\u0103 m\u0103 ob\u015finuisesc s\u0103 \u00eel v\u0103d mereu acolo puf\u0103ind din \u0163igar\u0103. Nu mi se mai p\u0103rea ceva exquisite c\u0103 \u00eel v\u0103d pe Dan Horia Mazilu, de\u015fi niciodat\u0103 nu am \u00eencetat s\u0103 \u00eel respect.<br \/>\n\u00cen sesiunea cea teribil\u0103 din iarn\u0103, c\u00e2nd am ajuns la sala unde trebuia s\u0103 ne examineze, eram sigur\u0103 c\u0103 voi pica. \u00cen capul meu era o mare ame\u0163eal\u0103 \u015fi eram sigur\u0103 c\u0103 acum improviza\u0163iile mele fandosite nu or s\u0103 \u0163in\u0103. U\u015for u\u015for, am reu\u015fit s\u0103 \u00eencropesc c\u00e2te ceva la fiecare subiect. Dar tot mi-era jen\u0103 s\u0103 apar a\u015fa \u00een fa\u0163a dumnealui. \u015etiam c\u0103 dac\u0103 o s\u0103 pic, e numai vina mea. M-am a\u015fezat \u00een fa\u0163a sa. Dumnealui-tot cu \u0163igara. O privire bl\u00e2nd\u0103, de bunic erudit, mai degrab\u0103 m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 simt \u015fi mai prost. Am \u00eenceput s\u0103 vorbesc. Sim\u0163eam, pe m\u0103sur\u0103 ce d\u0103deam curs abera\u0163iilor mele, c\u0103 e genul de profesor care \u0163ine cu studentul. M\u0103 \u015fi miram c\u0103 st\u0103 at\u00e2t de calm \u015fi m\u0103 a\u015fteptam din clip\u0103 \u00een clip\u0103 s\u0103 \u00eenceap\u0103 cu &#8220;p\u0103i de ce n-a\u0163i \u00eenv\u0103\u0163at? ce fel de profesori o s\u0103 mai fi\u0163i \u015fi voi?&#8221; Dar asta nu s-a \u00eent\u00e2mplat deloc. T\u0103cerile mele penilbile, dumnealui le-a umplut cu \u00eentreb\u0103ri menite s\u0103 m\u0103 ajute. Dup\u0103 o exminare mult mai pu\u0163in fioroas\u0103 dec\u00e2t m\u0103 a\u015fteptam, i-am \u00eentins carnetul. 8! Ooooopt! Iar eu citisem numai vreo 50% din materie. I-am z\u00e2mbit \u00eencurcat\u0103 \u015fi am spus un mul\u0163umesc scurt \u015fi am ie\u015fit, de\u015fi bucuria \u00eemi era mult mai mare dec\u00e2t am ar\u0103tat.<br \/>\nDeci iat\u0103, un om cu nu \u015ftiu c\u00e2te reu\u015fite profesionale \u015fi nenum\u0103rate c\u0103r\u0163i \u015fi ani de cercetare serioas\u0103 \u00een spate, poate r\u0103m\u00e2ne calm \u015fi binevoitor \u00een fa\u0163a unei studente aproape paralizate, din gura c\u0103reia cuvintele ie\u015feau cu cle\u015ftele. \u015ei n-am fost singura. De atunci, chiar nu am putut s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc cu respect maxim la dumnealui. \u015ei nu pentru c\u0103 mi-a dat 8 \u00een loc de 6, ci pentru c\u0103 nu a \u0163ipat. Pentru c\u0103 mi-a ar\u0103tat c\u0103 iube\u015fte prea mult literatura veche pentru a risca s\u0103 ne \u00eendep\u0103rteze de ea printr-o atitudine snoab\u0103 de super erudit. Cei care au avut restan\u0163e, le-au luat mai to\u0163i cu 9 \u015fi 10.<br \/>\n\u015ei asta nu e dec\u00e2t o parte infim\u0103 din ce a fost omul \u015fi intelectualul DAN HORIA MAZILU. Pentru c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 activitatea de profesor, dumnealui a fost \u015fi director al Bibliotecii Academiei. A\u015f mai men\u0163iona faptul c\u0103 ultima carte publicat\u0103 de dumnealui ne-a oferit-o pur \u015fi simplu pu\u0163inilor r\u0103ma\u015fi la curs \u00eentr-o ciudat\u0103 dup\u0103-amiaz\u0103 de decembrie.<br \/>\nVorbea \u00eencet, dar vorbea frumos.<br \/>\nNu e nimic- se g\u0103se\u015fte cineva cu ciocul mare care s\u0103 sufoce t\u0103cerile sale din amfiteatrul Odobescu&#8230;.Dar degeaba&#8230;<br \/>\nADIO, DOMN PROFESOR!<span style=\"color:#0000bf;\">Cu respect \u015fi admira\u0163ie,<br \/>\no student\u0103 mai pu\u0163in bun\u0103 dec\u00e2t a meritat munca Dumneavoastr\u0103<\/span><\/span><\/div>\n<p><span style=\"color:#0000bf;\"><\/p>\n<p><\/span><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu-mi dau seama ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103&#8230; Ca \u015fi cum nu ar fi fost de ajuns c\u0103 azi a fost ziua \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii lui \u015etefan Iordache,&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-420","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/420","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=420"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/420\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=420"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=420"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=420"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}