{"id":5246,"date":"2012-05-18T23:56:50","date_gmt":"2012-05-18T23:56:50","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=5246"},"modified":"2012-05-18T23:56:50","modified_gmt":"2012-05-18T23:56:50","slug":"n-o-sa-mai-scriu-concepte-pentru-spectacole-de-dans-niciodata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/n-o-sa-mai-scriu-concepte-pentru-spectacole-de-dans-niciodata\/","title":{"rendered":"N-o s\u0103 mai scriu concepte pentru spectacole de dans. Niciodat\u0103"},"content":{"rendered":"<p>Un lucru la care \u0163in, mai mult dec\u00e2t la proprietatea fizic\u0103, este proprietatea intelectual\u0103. Motivul este simplu \u015fi oarecum de la sine \u00een\u0163eles: dac\u0103 tu \u00ee\u0163i cumperi o Toyota ro\u015fie \u015fi vecinul t\u0103u Gheorghe \u00ee\u015fi cump\u0103r\u0103 o Toyota ro\u015fie, ve\u0163i avea dou\u0103 ma\u015fini ro\u015fii, identice. Dar niciodat\u0103 vecinul t\u0103u Gheorghe nu va fi \u00een stare s\u0103 scrie, s\u0103 deseneze sau s\u0103 f\u0103ureasc\u0103 zmee ca tine. Poate o va face mai bine, poate mai prost, cert e c\u0103 o va face diferit. <\/p>\n<p>De aceea, ideea de autor mi se pare foarte, foarte important\u0103. \u0162in minte un dialog din clasa a doua: &#8220;Mie cel mai muuult \u00eemi place Pup\u0103za din teeei&#8221;. &#8220;De cine?&#8221; &#8220;Nu \u015ftiu&#8221;. &#8220;Ce prost e\u015fti!&#8221; \u00cenc\u0103 de atunci mi se p\u0103rea c\u0103 nu po\u0163i pretinde c\u0103-\u0163i place ceva f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftii cum \u00eel cheam\u0103 pe prostul care a f\u0103cut asta, dintr-un motiv simplu: sub geamul meu e o tuf\u0103. Dac\u0103 n-o s\u0103dea o m\u00e2n\u0103 de om, n-ar fi existat. Pe drumul din fa\u0163a geamului meu e un c\u0103cat de c\u00e2ine. Dac\u0103 n-ar fi trecut Azorel acum 3 ore pe acolo, n-ar fi existat. Etc., etc., etc. Deci, f\u0103r\u0103 autor, canci opera. <\/p>\n<p>Buun. Iar mie mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acum, a doua oar\u0103, acela\u015fi fenomen: amnezie coregrafic\u0103. Ceea ce e grav. <\/p>\n<p>Orice spectacol de dans se bazeaz\u0103 pe o aglomerare de idei, direc\u0163ii \u015fi mesaj, care se nume\u015fte frumos CONCEPT. C\u00e2t timp nu-l are, coregraful e o fiin\u0163\u0103 vulnerabil\u0103 \u015fi disperat\u0103, cu ochi bl\u00e2nzi de c\u0103prioar\u0103, cu care se cramponeaz\u0103 de om \u015fi-l roag\u0103: &#8220;Hai, fat\u0103\u0103\u0103, vino cu o idee&#8221;. <\/p>\n<p>\u015ei vii cu o idee. Ideea schelet. Stai, o discu\u0163i, o dezvol\u0163i, o ajustezi la client. Apoi, c\u00e2nd se vede c\u0103lare pe situa\u0163ie, coregraful \u00ee\u015fi uit\u0103 brusc disperarea de dinainte \u015fi &#8220;ce c\u0103cat, chestia asta era la mintea oricui, ce s\u0103-l trec \u015fi pe prostul \u0103sta pe afi\u015f?&#8221; <\/p>\n<p>Simplu. F\u0103r\u0103 schelet, nu ar fi avut pe ce s\u0103 se sprijine carnea, pielea \u015fi \u0163inutele de designer. E un argument destul de evident pentru oricine?<\/p>\n<p>C\u00e2nd mi s-a \u00eent\u00e2mplat asta cu primul coregraf, am presupus c\u0103 am de a face cu un egoism monstruos \u015fi am reac\u0163ionat cu o furie uria\u015f\u0103. Acum, c\u0103 mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu al doilea, \u00eencep s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 e vorba, pur \u015fi simplu, de o ramur\u0103 a artei \u00een care autorul nu conteaz\u0103. Unde, printr-o prejudecat\u0103 t\u00e2mpit\u0103, e considerat neglijabil. <\/p>\n<p>\u015ei iat\u0103 de ce m\u0103 angajez solemn s\u0103 nu mai scriu concepte pentru spectacole de dans. Niciodat\u0103. Nici pe 1.000 de euro, nici pe 10.000, nici pe un milion. Pentru c\u0103 banii pot sublinia respectul pentru munca altuia &#8211; acolo unde exist\u0103 &#8211; dar nu-l pot \u00eenlocui. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un lucru la care \u0163in, mai mult dec\u00e2t la proprietatea fizic\u0103, este proprietatea intelectual\u0103. Motivul este simplu \u015fi oarecum de la sine \u00een\u0163eles: dac\u0103&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-5246","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5246","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5246"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5246\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5246"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5246"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5246"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}