{"id":531,"date":"2008-10-26T16:53:40","date_gmt":"2008-10-26T13:53:40","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=531"},"modified":"2008-10-26T16:53:40","modified_gmt":"2008-10-26T13:53:40","slug":"paul-cernat-si-contemporanii-puncte-in-plus-pentru-critica-tanara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/paul-cernat-si-contemporanii-puncte-in-plus-pentru-critica-tanara\/","title":{"rendered":"PAUL CERNAT SI CONTEMPORANII – puncte in plus pentru critica tanara"},"content":{"rendered":"

Pentru ca eu eram cam adormita in perioada in care au aparut celebrele articole <\/a> care au iritat creierele sensibililor fracturisti (stati, nu sariti, ca si mie imi plac unii) , as vrea sa recuperez acum.<\/p>\n

Situatia e asa: avem un critic in varsta de 36 ani, cu studii (multe), cu un background foarte serios. Omul mai si preda- din pacate eu nu am avut placerea de a studia decat cu sotia sa, demna de asemenea de tot respectul, anume doamna Bianca Cernat. Si acum cred ca e si mai clar despre cine e vorba-Paul Cernat.<\/p>\n

Dumnealui a indraznit sa puna niste semne de intrebare asupra literaturii care ne-a invadat in ultimul timp. Nu a desfiintat pe nimeni, ba mult mai mult, nu a facut nici pe departe ceea ce au sugerat unele voci internautice ca ar fi facut: nu, nu a zis nicidecum ca literatura trebuia sa se opreasca la Joyce, de altfel, am convingerea ca daca asta ar fi fost crezul sau, pur si simplu nu se mai facea critic. Nu, omul pur si simplu ne-a invitat la SPIRIT CRITIC.<\/p>\n

Ba, daca stam sa judecam limpede, P. Cernat vine cu o oferta sosita tocmai din pachetul fracturistilor: anume, sa fim atenti la mitizari! Nu asta doreau dansii? Acum ca au obtinut asta, se pare ca esti un intelectual super in regula daca nu iti place Dostoievski, dar iti place CPB. Pentru ca asta dovedeste ca nu esti robul niciunui canon si mai ales ca esti cool. Acum, Paul Cernat se dovedeste a fi singurul critic tanar si in masura sa isi dea cu parerea care ne atrage atentia ca incepem sa facem cu fracturistii exact ce au vrut ei sa nu se mai intample: adica esti binevenit sa relativizezi pe orice mastodont poftesti (si sunt de acord aici, ba chiar mi-am luat si restante la faza asta) , dar de Sociu si de Bradea nu ne atingem, pentru ca altfel e posibil sa parem, daca nu putin retardati, macar penibili.<\/p>\n

Nici eu nu sunt de acord 100% cu afirmatiile dlui Cernat, dar nu pot sa nu ma umplu de bucurie cand citesc niste eseuri care reflecta inteligenta, spiritul analitic si critic al unui tanar din zona literelor care isi pune probleme si intrebari. Si nu, dumnealui nu a recurs la aceasta analiza pentru a se pune in postura de bodyguard al literaturii care da directii fixe, ci pentru ca pur si simplu omul asta iubeste prea mult literatura pentru a nu dori sa nu faca putina ordine.<\/p>\n

Ordine???? Pai stai tataie ca vorbim de literatura, care ordine, care sistem, noi suntem spirite libere, nu asa. E, uite ca nu, uite ca si in literatura e nevoie de sisteme si de putina clarificare. Cand un om are initiativa de a face asta, i se riposteaza prin zeci de bloguri pline de ura sau de frustrari personale si este dezamagitor de slab sustinut de \u201ccolegii\u201d de breasla, mai preocupati sa se arate acum mai fracturisti ca oricand.<\/p>\n

Cine a citit cu atentie articolele lui Cernat, va observa ca dumnealui nu jigneste pe nimeni si nici nu are o viziune apocaliptica asupra evolutiei literare de la noi, pur si simplu ne invita sa sedem un pic si sa reflectam. Plus ca, repet, nu ai cum sa faci meseria asta daca nu crezi in ea, nu ai cum sa continui ceva despre care crezi ca e mort din fasa. Domnul Cernat nu vrea sa se scrie azi ca Virginia Woolf, dar mi se pare ca asteapta de la un scriitor sa scrie cu aceeasi constienta si responsabilitate a actului narativ care a existat si la Woolf. Da, poti sa o faci in stilul tau douamiist, dar haosul din carte trebuie sa fie numai o iluzie atent si responsabil creata si sa reflecte o ORDINE care exista in mintea scriitorului. Sa scrie despre mizerie despre saracie despre gandaci despre sex in WC, dar sa se scrie cu STIL!!!! Pentru \u201ccriticii\u201d care au uitat ce-i aia, ii invit sa-si reaminteasca de primul semestru al anului al II-lea.<\/p>\n

De remarcat si faptul ca dl Cernat nu a venit cu argumente copilaresti de genul \u201c oh, vocabularul ala porcos\u201d , backgroundul sau cultural nu i-ar fi permis asta. Totul e perfect valabil si justificabil in spusele sale.<\/p>\n

Ce i-a iritat pe cei mai multi au fost 2 cuvinte: TEMELE MARI. Acum un an pe vremea asta, eram foarte entuziasmata sa-i descopar pe Bucurenci sau pe Chiva sau pe Teodorovici. Dar nu a durat mult si a inceput sa mi se ia. Pentru ca stiu povestea: pustiul\/pustioaca revoltat si neinteles, care acuza snobismul ascultatorilor de Bach (asta era ceva generic) dar care nu se uita la tine daca nu asculti Parazitii, pustiul\/pustoaica face muuult sex si cat mai original si nu are valori absolute ca Lacusta sau Cartarescu, fink ea\/el si-a free-iat mintea. M-am plictisit si dupa cateva titluri din Ego.proza am avut senzatia ca citesc carti trase la xerox.<\/p>\n

In multe dintre ele, nu exista individualitate stilistica, nu mai exista individualitate nici macar la nivelul tramei. Luati, fratilor, lectii de la Nora Iuga! (vedeti, am recomandat o nonconformista, nu am trimis pe nimeni inapoi la Flaubert ).<\/p>\n

Apoi, am din ce in ce mai des senzatia ca multi se apuca sa scrie fara o bogata cultura literara. Acum un an, as fi strambat si eu din greu la un asa argument, dar Facultatea de Litere, daca a facut ceva bun pentru mine, a fost faptul ca m-a facut sa-mi dau seama ce obtuza am fost in judecatile mele anterioare privind canonul. Faptul ca Eminescu e vazut ca fiind de nedaramat nu inseamna ca eu nu ma mai apropii de el, ci o iau ca pe o invitatie de a citi intr-o alta cheie de lectura, asa cum imi convine mie in 2008 (dar pe fundamente literare, fireste).<\/p>\n

In plus, ne place sau nu, lectura chiar se simte in ceea ce ai de transmis. Am intalnit in facultate multi profesori de profil care nu au pic de originalitate, deci nu vreau sa zic ca lectura bogata te face automat scriitor, dar absenta lecturii te face automat un scriitor ratat. Eu una nu-mi imaginam ca o sa imi influenteze atat de mult viziunea asupra literaturii recitirea unui Heliade sau a Hortensiei, ma gandeam ca daca i-am descoperit pe beatnici, nu mai am nevoie de nimic!<\/p>\n

Ceea ce mi-am dorit cel mai mult sa fac prin blogul asta a fost sa-mi defulez oftica acumulata citind diverse rastalmaciri, intentionate sau nu, ale opiniilor domnului Paul Cernat: cum ca e un retrograd care nu intelege spiritul noii generatii, cum ca face pe calaul literaturii, bla bla. Oricine e sincer cu el insusi va vedea ca nu despre asta e vorba. Si, sa nu uit, fratilor, literatura, ne place sau nu, a insemnat si va insemna intotdeauna si abordarea marilor teme (asta se poate face si cu cinism si ironie-vezi Diezul lui Bogdan Suceava)!!<\/p>\n

Asa cum stiintele nu isi pot modifica peste noapte obiectul cercetarii, nici literatura nu poate renunta la ceea ce, la nivel de mesaj, o defineste- si vorbesc exact despre acele mari teme. Nu trebuie sa abordezi anxietatea religioasa ca Dostoievski, poti sa o faci in stilul tau de tanar al anului 2008, dar a renunta la abordarea asta doar pentru ca e redundanta, dovedeste nu nonconformism, ci saracie intelectuala. Iar adevaratul nonconformist din povestea asta este chiar autorul articolelor din Observator, fiind singurul care a avut curajul sa zica ALTCEVA.<\/p>\n

Deranjant si faptul ca unii au uitat peste noapte cine e Paul Cernat: desi, repet, n-am fost de multe ori de acord cu cele scrise de dumnealui (cel mai tare am suferit cand am citit cronica la Orbitor anul trecut ), nu pot sa nu recunosc ca articolele lui sunt cele mai echilibrate si bine controlate din toate punctele de vedere. Nu a desfiintat pe nimeni si nu a \u201ctitanizat\u201d pe nimeni. Stie sa vada mereu plusurile, greseste cine vede in el un calau.<\/p>\n

Pe deasupra, evita ironiile cu tenta personala sau non-academica. Si mai este si autor, alaturi de Andrei Ungureanu, al unei superbe carti de fictiune pe care o recomand: Razboiul fluturilor. Asa ca nu poate spune nimeni ca daaaa s-a trezit si asta sa comenteze, ce stie el despre cum e sa scrii. Uite ca stie si chiar mult mai bine decat stiu Rogozanu sau Schiop.<\/p>\n

Ce sa mai spun dupa atata vorbarie- mi-e teama de faptul ca imi doresc sa intru si sa evoluez peste cativa ani in calitate de critic intr-un mediu in care reactiile la un eseu de bun simt si perfect valabil sunt atat de primitive\u2026<\/p>\n

Si ca sa inchei dupa atata scortosenie, cum ar zice Rogozanu, intr-o nota mai in ton cu limbajul fracturist, imi rezum cele spuse in trei cuvinte: PAUL CERNAT RULZ!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pentru ca eu eram cam adormita in perioada in care au aparut celebrele articole care au iritat creierele sensibililor fracturisti (stati, nu sariti, ca...<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-531","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/531","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=531"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/531\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=531"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=531"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=531"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}