(articol ap\u0103rut \u00een revista FLAC\u0102RA)<\/p>\n
\u015ei de la r\u0103s\u0103rit a venit \u00eentunericul…\u201d spune motto-ul filmului. Noi, publicul, obiect\u0103m: \u201e\u00centunericul era deja acolo, din p\u0103cate!\u201d<\/p>\n
Filmul \u201eNunta mut\u0103,\u201d \u00een regia lui Hora\u0163iu M\u0103l\u0103ele, porne\u015fte de la o \u00eent\u00e2mplare real\u0103, cutremur\u0103toare. O mic\u0103 mostr\u0103 de dramatism r\u0103v\u0103\u015fitor, ie\u015fit\u0103 din m\u00e2na hazardului. Un sat a fost ras complet de pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului de c\u0103tre comuni\u015fti, pentru c\u0103 doi tineri \u00eendr\u0103gosti\u0163i au \u00eendr\u0103znit s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 \u015fi s\u0103 se bucure de miracolul comuniunii lor exact \u00een ziua \u00een care t\u0103tucul cel atotputernic al sovietelor, Stalin, \u00ee\u015fi d\u0103duse ob\u015ftescul sf\u00e2r\u015fit. O \u00eent\u00e2mplare extrem de impresionant\u0103 \u00een sine, care avea suficient\u0103 substan\u0163\u0103 dramatic\u0103 pentru a duce la realizarea unui film de neuitat. Sau nu?<\/p>\n
\tM\u0103l\u0103ele: un artist cu multiple haruri
\n\tNimeni nu poate nega personalitatea artistic\u0103 extrem de complex\u0103 \u015fi \u00eentr-adev\u0103r original\u0103 a artistului Hora\u0163iu M\u0103l\u0103ele. Un mare actor rom\u00e2n, un caricaturist plin de haz, un regizor de teatru plin de profunzime \u015fi capabil s\u0103 dea via\u0163\u0103 scenic\u0103 \u015fi culoare unui text dramatic. De aceea, \u00een momentul \u00een care un artist de un asemenea calibru hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 ne invite la debutul s\u0103u \u00een cinematografie, ne a\u015ftept\u0103m s\u0103 descoperim o crea\u0163ie cel pu\u0163in la fel de valoroas\u0103.
\n\tE de l\u0103udat dorin\u0163a acestui creator de a nu se plafona, \u015fi de a experimenta c\u0103r\u0103ri noi. De asemenea, e de l\u0103udat faptul c\u0103, abord\u00e2nd un asemenea subiect, a evitat s\u0103 se pr\u0103bu\u015feasc\u0103 \u00een butoiul cu melodram\u0103. Din p\u0103cate, evit\u00e2nd patetismul, s-a pr\u0103bu\u015fit \u00eentr-o alt\u0103 capcan\u0103, cel pu\u0163in la fel de periculoas\u0103: aceea a derizoriului.
\n\tPrima \u015fi cea mai mare gre\u015feal\u0103 pe care o remarc\u0103m a fost \u00eentov\u0103r\u0103\u015firea cu dramaturgul Adrian Lustig, care \u00ee\u015fi face astfel debutul \u00een scenaristic\u0103. Piesele de teatru publicate de acesta ne dezv\u0103luie faptul c\u0103, dac\u0103 are de ales \u00eentre for\u0163a \u015farjei \u015fi verosimilitatea personajului, Lustig va alege s-o sacrifice pe a doua. Textele lui devin o colec\u0163ie de tipologii mult exagerate, prezentate \u00een tu\u015fe groase. Dac\u0103 \u00een teatru, comedia de caractere se savureaz\u0103 cu succes de secole \u00eentregi, \u015fi ia aplauze (aproape) de fiecare dat\u0103, pe pelicul\u0103, situa\u0163ia se schimb\u0103 radical. Falsul \u015fi maniera devin insuportabil de stridente, de grosiere, \u015fi te fac s\u0103 te \u00eentrebi: cine e de fapt personajul negativ al filmului?<\/p>\n
\tUn univers pe care nu \u00eel regre\u0163i
\nSatul, \u00een viziunea lui Lustig, e o lume cel pu\u0163in la fel de grotesc\u0103 \u015fi de penibil\u0103, ca \u015fi aceea a comunismului. Iubirea tinerilor \u00eendr\u0103gosti\u0163i nu este sugerat\u0103 dec\u00e2t prin repetate scene de sex, b\u0103rba\u0163ii sunt resping\u0103tor de mitocani \u015fi de violen\u0163i, femeile ne sparg timpanele. \u00cenceputul filmului ne aduce aminte de filmele cu \u0163igani, scandal, be\u0163ii prin c\u00e2rciumi \u015fi poale-n cap ale lui Kusturica \u2013 mai pu\u0163in candoarea adorabil\u0103 care motiva gesturile cele mai deplasate ale universului kusturician. Nemaivorbind de e\u015fecul de a le localiza \u00een spa\u0163iu \u015fi timp \u2013 de vreme ce locuitorii satului nu sunt nici \u0163igani, dar nici rom\u00e2ni. Sunt balcanici \u201ca\u015fa \u00een general\u201d. P\u0103cat c\u0103 generalul ucide particularul\u2026
\nDup\u0103 proiec\u0163ia filmului, scenaristul Adrian Lustig, \u00een dialog cu publicul, declara c\u0103 rom\u00e2nii nu au f\u0103cut comedie dup\u0103 1989. Ar trebui s\u0103 \u00eel informeze cineva c\u0103 lucrurile au mai evoluat dup\u0103 filmele-cu-pro\u015fti de la \u00eenceputurile cinematografiei, iar comedia a c\u00e2\u015ftigat \u00een subtilitate, a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 z\u00e2mbetul ironic, z\u00e2mbetul sarcastic, z\u00e2mbetul amar uneori\u2026 Nu e cazul s\u0103 punem semnul egalit\u0103\u0163ii \u00eentre comedie \u015fi r\u00e2sul grobian, becalic. Iar dac\u0103 personajele dumitale nu sunt umane, nu m\u0103 cuceresc pe mine, spectator, de ce ar trebui s\u0103 suf\u0103r c\u00e2nd vin \u0103ia-r\u0103i \u015fi dau cu ei de p\u0103m\u00e2nt?<\/p>\n
\u201cDa\u2019 de Garcia Marquez n-a\u0163i auzit?\u201d
\nFilmul nu e compromis doar de momentele de comedie for\u0163at\u0103. O alt\u0103 surs\u0103 de ridicol \u2013 de aceast\u0103 dat\u0103 involuntar – sunt momentele de suprarealism for\u0163at, \u00eens\u0103ilate \u00een intriga filmului taman ca nuca-n perete. De exemplu, o t\u00e2n\u0103r\u0103 sprin\u0163ar\u0103 cu flori \u00een p\u0103r, care pare din cu totul alt\u0103 localitate \u2013 s\u0103 nu spun alt film; un nene inventator cu aripi care, dup\u0103 ce moare \u00een masacru, apare zbur\u00e2nd pe cer \u015fi ne duce cu g\u00e2ndul, desigur, tot la Kusturica. De aceast\u0103 dat\u0103, la imaginile onirice din \u201cArizona Dream\u201d. \u00cen final, apare o alt\u0103 mireas\u0103 zglobie cu voalul flutur\u00e2nd, \u015fi alearg\u0103 pe c\u00e2mpuri\u2026 o metafor\u0103 at\u00e2t de pr\u0103fuit\u0103, din p\u0103cate, c\u0103 nu poate \u00eenduio\u015fa dec\u00e2t eventual m\u0103m\u0103ile care nu au mai fost la cinema de c\u00e2nd era Tarkovski fl\u0103c\u0103u.
\n\u00centrebat care e treaba cu oniricul \u0103sta at\u00e2t de nelalocul lui \u00een context, Lustig a dat din umeri: \u201cDa\u2019 de Garcia Marquez n-a\u0163i auzit?\u201d Ba am auzit. Dar pentru a-\u0163i permite s\u0103 jonglezi cu imaginarul ca Garcia Marquez mai e nevoie de un singur lucru. De for\u0163a sugestiv\u0103 a lui Garcia Marquez.
\n\u015ei totu\u015fi\u2026
\nTrebuie s\u0103 admitem c\u0103 acest film a avut c\u00e2teva secven\u0163e memorabile. Secven\u0163a care d\u0103 titlul filmului \u2013 aceea a nun\u0163ii mute \u2013 e un pariu artistic c\u00e2\u015ftigat, pe care regizorul \u015fi actorii \u00eel exploateaz\u0103 cu adev\u0103r \u015fi umor. De \u00eendat\u0103 ce li se \u00eenchide gura, nu mai emit poante artificiale \u015fi jocuri neverosimile de cuvinte, \u015fi sunt for\u0163a\u0163i a fi(in\u0163a) \u00een t\u0103cere \u2013 personajele devin simple, vulnerabile \u015fi, prin urmare, impresionante. De-abia t\u0103cerea impus\u0103 de ru\u015fi creeaz\u0103 elementele at\u00e2t de necesare oric\u0103rui film: miz\u0103 \u015fi tensiune. Situa\u0163ie real\u0103 prin absurd, comic\u0103 prin tragism. \u00cen acele momente, filmul izbute\u015fte s\u0103 te captiveze. Ce-i drept, cam t\u00e2rziu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
(articol ap\u0103rut \u00een revista FLAC\u0102RA) \u015ei de la r\u0103s\u0103rit a venit \u00eentunericul…\u201d spune motto-ul filmului. Noi, publicul, obiect\u0103m: \u201e\u00centunericul era deja acolo, din p\u0103cate!\u201d...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-577","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/577","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=577"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/577\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=577"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=577"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=577"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}