{"id":5950,"date":"2012-12-03T00:05:57","date_gmt":"2012-12-03T00:05:57","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=5950"},"modified":"2012-12-03T00:05:57","modified_gmt":"2012-12-03T00:05:57","slug":"finalizez-dubios","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/finalizez-dubios\/","title":{"rendered":"Finalizez dubios"},"content":{"rendered":"<p>C\u00e2nd scriu un text de 3.000, 5.000 sau 10.000 de semne, mi-e u\u015for s\u0103 g\u0103sesc un punchline final care s\u0103 \u00eencheie \u00eentr-o not\u0103 erect\u0103 \u015fi \u00eenfipt\u0103 povestea.<\/p>\n<p>\u00cen schimb, c\u00e2nd scriu romane, m\u0103 ata\u015fez de personaje. Le nasc greu, le gestez ca o femel\u0103 elefant, \u015fi tocmai de aceea, nu m\u0103 las\u0103 inima s\u0103 \u00eenchei cu un fluierat zglobiu. Mai ales c\u0103, \u00een general, cu romanele vrei s\u0103 exprimi un concept mai profund \u015fi &#8211; ceea ce nu vreau eu s\u0103 fac este s\u0103 dau verdicte de genul: &#8220;Iubirea sincer\u0103 e recompensat\u0103&#8221;, &#8220;Iubirea sincer\u0103 e futere de mam\u0103&#8221;, &#8220;Binele \u00eenvinge&#8221; sau &#8220;Binele \u00ee\u015fi ia \u00eentotdeauna muia meritat\u0103&#8221;, etc. etc. Cumva, refuz s\u0103 fiu ofi\u0163erul nazist al concluziilor. Prefer ambiguitatea.<\/p>\n<p>De aceea, la Rondo Capriccioso m-a \u00eentrebat tot poporul cititor: &#8220;\u015ei? Au r\u0103mas personajele \u00eempreun\u0103?&#8221; iar la B\u0103t\u0103u\u015fu&#8217; de C\u00e2mpi s-a prins o singur\u0103 persoan\u0103 \u00a0c\u0103 eroul moare \u00een final. Singurul meu final unanim acceptat ca d\u00e2rz \u015fi cu coaie e cel din Hyde Park: &#8220;Mai bine ne desp\u0103r\u0163im acum, \u00eenainte s\u0103 \u00eencepem s\u0103 ne ur\u00e2m.&#8221;<\/p>\n<p>Cu Dona Juana, finalul e u\u015for problematic, \u00een sensul c\u0103 to\u0163i profesioni\u015ftii care au citit cartea \u015fi mi-au dat o opinie mi-au dat-o la pachet cu o c\u0103lduroas\u0103 recomandare s\u0103 fac ceva \u00een privin\u0163a lui.<\/p>\n<p>Primul a fost Dan Boerescu. &#8220;Ce c\u0103cat e cu finalul \u0103sta, soro? Parc\u0103 te-ai fi plictisit brusc de carte la pagina 250 \u015fi ai fi zis: \u015ei acum, suge\u0163i to\u0163i pula, eu \u00eenchei aici&#8221;. Evident, nu e a\u015fa, de\u015fi, c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc cum sun\u0103 asta, mai-mai c\u0103 mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 fie.<\/p>\n<p>Mihai Fulger, care e critic de film, deci a judecat story-uri c\u0103c\u0103l\u0103u, m-a luat ieri la o parte \u015fi mi-a zis: &#8220;Ce p\u0103cat de finalul \u0103la nereu\u015fit.&#8221; De ce nereu\u015fit? \u015ei mi-a explicat de ce e nereu\u015fit povestind ce a\u015ftept\u0103ri avea el. La care eu i-am zis: &#8220;Exact asta e modalitatea mea de lucru. M\u0103 g\u00e2ndesc ce a\u015ftept\u0103ri are omul, apoi \u00eei servesc o \u0163eap\u0103 ampl\u0103.&#8221;<\/p>\n<p>\u015ei au mai fost reac\u0163ii, dar mi-e lene s\u0103 le caut acum.<\/p>\n<p>Tot ce pot s\u0103 spun e c\u0103 e un happy end. Primul meu happy-end. Desigur, e un happy-end \u00een ciuda tuturor modelelor de Don Juan din istorie. Happy-endul meu e cam a\u015fa.<\/p>\n<div class=\"video-container\"><span class=\"embed-youtube\" style=\"text-align:center; display: block;\"><iframe loading=\"lazy\" class=\"youtube-player\" width=\"700\" height=\"394\" src=\"https:\/\/www.youtube.com\/embed\/IE6maCoZSVA?version=3&#038;rel=1&#038;showsearch=0&#038;showinfo=1&#038;iv_load_policy=1&#038;fs=1&#038;hl=en-US&#038;autohide=2&#038;wmode=transparent\" allowfullscreen=\"true\" style=\"border:0;\" sandbox=\"allow-scripts allow-same-origin allow-popups allow-presentation allow-popups-to-escape-sandbox\"><\/iframe><\/span><\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u00e2nd scriu un text de 3.000, 5.000 sau 10.000 de semne, mi-e u\u015for s\u0103 g\u0103sesc un punchline final care s\u0103 \u00eencheie \u00eentr-o not\u0103 erect\u0103&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-5950","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5950","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5950"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5950\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5950"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5950"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5950"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}