{"id":626,"date":"2008-12-11T20:13:10","date_gmt":"2008-12-11T17:13:10","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=626"},"modified":"2008-12-11T20:13:10","modified_gmt":"2008-12-11T17:13:10","slug":"super-balcanic-sou","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/super-balcanic-sou\/","title":{"rendered":"Super Balcanic \u015eou"},"content":{"rendered":"<p>De\u015fi m\u0103 duc cu drag la toate concertele rafinate de blues, jazz, muzic\u0103 simfonic\u0103 \u015fi experimental\u0103 la care m\u0103 car\u0103 amicii mei minuna\u0163i &#8211; sau la care \u00eei car eu pe ei &#8211; trebuie s\u0103 recunosc c\u0103, dac\u0103 povestea nu are un pic de umor \u015fi de poale-n-cap, m\u0103 plictisesc repede. De aceea, pot spune cu m\u00e2na pe inim\u0103 c\u0103 nici un spectacol al acestui an nu m-a dixtrat \u015fi nu m-a f\u0103cut s\u0103 \u0163ip extatic, a\u015fa cum au f\u0103cut-o Emir Kusturica \u015fi No Smoking Orchestra, cu Zdob \u015fi Zdub \u00een deschidere.<br \/>\nAm uitat de mine, am uitat de spa\u0163iu \u015fi timp: m-au halit pe p\u00e2ine, m-au supt \u00een totalitate, iar alea trei ore &#8211; c\u00e2t a durat evenimentul &#8211; au trecut absolut imperceptibil. Am chir\u0103it, am \u0163op\u0103it, am r\u0103cnit &#8211; f\u0103r\u0103 s\u0103-mi fi propus s\u0103 fac a\u015fa ceva. Adic\u0103, pe bune: uita\u0163i-v\u0103 la mecla mea, \u00een fruncea blogului: par eu omul care s\u0103 urle ca disperatul la un concert? <!--more--><\/p>\n<p>Bun, dar s\u0103 revenim la aceast\u0103 experien\u0163\u0103 complet dement\u0103: concertul lui EK, cu ZZ \u00een deschidere. Vreau s\u0103 l\u0103murim o treab\u0103 de la bun \u00eenceput: SUNT FAN ZDOB \u015eI ZDUB! ZZ RULZZZZ! Sunt fan al versurilor lor pline de haz, al ritmurilor juc\u0103u\u015fe, \u015fi mai cu seam\u0103, sunt fanul energiei \u015fi pasiunii cu care \u00ee\u015fi fac \u015foul pe scen\u0103. Am ajuns la concertul lor extrem de extenuat\u0103, cu capul calendar; \u00een zece minute \u0163op\u0103iam pe scaun ca pe un c\u0103lu\u015fel zglobiu, c\u00e2nt\u00e2nd \u00een gura mare, iar \u00een alte zece minute dansam. Nu \u015ftiu dac\u0103 exist\u0103 vreo forma\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 la fel de histrioan\u0103 ca ZZ. Poate Nightlosers. Dar Nightlosers nu au energia \u015fi nebunia scenic\u0103 a Zdubilor. Pe de alt\u0103 parte, nu i-am v\u0103zut pe Zdubi c\u00e2nt\u00e2nd \u00een spa\u0163ii mici, \u015fi nici nu mi se par potrivite pentru ei. Fiindc\u0103 for\u0163a lor scenic\u0103 e de a\u015fa natur\u0103, \u00eenc\u00e2t cere expansiune \u015fi spa\u0163ii vaste de desf\u0103\u015furare.<\/p>\n<p>Acum, inten\u0163ionam s\u0103 \u00eenfig un videoclip ZZ de pe iutub, dar m-am r\u0103zg\u00e2ndit. Nici unul din clipurile lor nu poate m\u0103car s\u0103 sugereze farmecul \u015fi clocotul presta\u0163iilor live. ZZ e una din pu\u0163inele forma\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti care iradiaz\u0103 pasiunea de a fi pe scen\u0103. \u015ei rezultatul se poate caracteriza printr-un singur cuv\u00e2nt: DELIR!<\/p>\n<p>M\u0103 \u00eentrebam \u00een pauz\u0103 ce Dumnezeu poate face Kusturica, pentru a crea o atmosfer\u0103 \u015fi mai tare dec\u00e2t opening act-ul. Ar fi fost patetic s\u0103 fie sub forma\u0163ia de deschidere, dar \u00een clipa aia mi se p\u0103rea c\u0103 Zdubii \u00eemi d\u0103duser\u0103 tot ce voiam \u015fi mai mult de at\u00e2t: muzic\u0103, energie, r\u00e2s, d\u0103ruire. Exist\u0103 mai mult de at\u00e2t?<\/p>\n<p>\u015ei au intrat pe scen\u0103&#8230;<\/p>\n<p>Delirul a fost de o intensitate incredibil\u0103 &#8211; \u015fi totodat\u0103, perfect controlat. Poantele jucate cu o spontaneitate conving\u0103toare de vocalistul \u00een costum de Batman erau regizate impecabil. E incredibil ce poate face un regizor &#8211; adic\u0103 un constructor de joc scenic &#8211; din instrumentarul aparent limitat al unui concert. C\u00e2te chestii amuzante poate inventa, c\u00e2te situa\u0163ii scenice aberant-ludice. Toate, desigur, puse \u00een valoare de ni\u015fte instrumenti\u015fti de r\u0103m\u00e2neai f\u0103r\u0103 aer, \u015fi de un solist care era trei \u00een unu (ca nessul): vocalist impecabil, actor de stand-up \u015fi acrobat.<\/p>\n<p>E super tare ideea de a-\u0163i lua &#8211; ca regizor &#8211; toate soundtrackurile celebre, de a le b\u0103ga \u00een tolb\u0103 \u015fi de a le plimba \u00een turneu european. S\u0103 fi fost numai acordurile mele preferate din &#8220;Vremea \u0163iganilor&#8221; \u015fi &#8220;Pisica neagr\u0103, pisica alb\u0103&#8221; &#8211; \u015fi concertul ar fi meritat deranjul. Dar dac\u0103 acestora li se mai adaug\u0103 \u015fi poante de genul: &#8220;Regizorul Emir Kusturica caut\u0103 Juliet\u0103!&#8221;, o g\u0103se\u015fte \u00een public \u015fi toat\u0103 forma\u0163ia \u00eengenuncheaz\u0103 \u00een fa\u0163a ei, c\u00e2nt\u00e2nd o melodie de dragoste &#8211; sau vocalistul alege alte dou\u0103 voluntare \u00een public \u015fi le d\u0103 un arcu\u015f c\u00e2t juma&#8217; de scen\u0103, de care \u00ee\u015fi freac\u0103 forma\u0163ia viorile \u015fi chitarele &#8211; iar acordurile care ies din ele sunt impecabile &#8211; po\u0163i s\u0103 spui c\u0103 e\u015fti mai mult dec\u00e2t r\u0103sf\u0103\u0163at. Po\u0163i s\u0103 spui c\u0103 ai asistat la un miracol al umorului \u015fi al virtuozit\u0103\u0163ii. \u015ei c\u0103 nu ai \u015ftiut nimic despre arta de a face spectacol &#8211; p\u00e2n\u0103 \u00een clipa aia.<\/p>\n<p>\u00cenchei cu o singur\u0103 m\u0103rturisire: mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 rar s\u0103 m\u0103 contopesc \u00een totalitate cu actul scenic. \u015ei mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi mai rar s\u0103 m\u0103 capteze pentru trei ore. Prin prisma acestui fapt, o s\u0103 consider c\u0103 ieri mi s-a \u00eent\u00e2mplat o minune. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De\u015fi m\u0103 duc cu drag la toate concertele rafinate de blues, jazz, muzic\u0103 simfonic\u0103 \u015fi experimental\u0103 la care m\u0103 car\u0103 amicii mei minuna\u0163i &#8211;&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-626","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/626","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=626"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/626\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=626"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=626"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=626"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}