Sunt unii oameni pe lume cu care po\u0163i \u00eencerca orice, oameni care nu se plafoneaz\u0103, care nu impun bariere, care nu te trimit \u00een banca ta, care te urmeaz\u0103 cu \u00eencredere \u00een momentul \u00een care \u00eei tragi dup\u0103 tine, \u015fi pe care \u00eei urmezi cu \u00eencredere, dac\u0103 te trag dup\u0103 ei.
\nCu astfel de oameni m-am dus joi seara la Best of Anim’Est, selec\u0163ia celor mai bune filme de anima\u0163ie premiate la Amin’Est 2008 – festivalul de filme de anima\u0163ie.<\/p>\n
\u015ei mi s-a p\u0103rut fabuloas\u0103 libertatea absolut\u0103 pe care \u015fi-o poate permite un film de anima\u0163ie, comparativ cu un film pe pelicul\u0103. Modul \u00een care un film de anima\u0163ie poate jongla cu c\u00e2te o metafor\u0103 nea\u015fteptat\u0103 – cu un impact surprinz\u0103tor. Libertatea pe care doar imagina\u0163ia o poate avea.<\/p>\n
Cel mai tare filmule\u0163, “El Empleo (Angajatul)”, regizat de Santiago Bou Grasso din Argentina – de altminteri, c\u00e2\u015ftig\u0103torul marelui trofeu, ne-a spart f\u0103\u0163\u0103ul prin atmosfer\u0103 \u015fi mesaj. Un individ banal se treze\u015fte diminea\u0163a, aprinde lampa – un om angajat pe post de lamp\u0103, se a\u015feaz\u0103 pe un om angajat pe post de scaun, bea cafeaua pe doi oameni angaja\u0163i s\u0103 stea pe post de mas\u0103… \u015ei tot a\u015fa. \u015ei ajungi s\u0103 te \u00eentrebi – care e slujba omului nostru at\u00e2t de banal? Nu v\u0103 r\u0103spund la aceast\u0103 \u00eentrebare, v\u0103 las s\u0103 c\u0103uta\u0163i anima\u0163ia.<\/p>\n
Mi-a mai pl\u0103cut mult una scurt\u0103 care se numea “A Sunny Day”, regizat de Gil Alkabetz. O poveste vesel\u0103 \u015fi pe alocuri duioas\u0103 despre soare care de fapt duce \u015fi el o existen\u0163\u0103 prosteasc\u0103 \u015fi dominat\u0103 de hazard, ca oricare muritor, cu diferen\u0163a c\u0103 el e “cel-de-sus”. Soarele care se \u00eendr\u0103goste\u015fte proste\u015fte, care face gafe, care pofte\u015fte la \u00eenghe\u0163at\u0103. Teoretic – oricare din noi ar putea fi soare. Bine, a\u015fa cum povestesc eu chestia asta – sun\u0103 sec \u015fi plicticos. Filmule\u0163ul \u00een schimb e pres\u0103rat de poante amuzante, care fac tot deliciul. Din c\u00e2te \u0163in eu minte, a luat premiul publicului.<\/p>\n
La capitolul poezie a imaginii, m-a dat pe spate filmule\u0163ul lui Alexei Gubenco – “Marile Speran\u0163e” – despre o batist\u0103 prins\u0103 \u00een doi cle\u015fti\u015fori, care vede un stol de p\u0103s\u0103ri \u015fi se viseaz\u0103 \u015fi ea printre ele. Foarte, foarte, foarte frumos. Bine\u00een\u0163eles c\u0103, la sf\u00e2r\u015fit, o duce cineva la nas \u015fi \u00eencaseaz\u0103 o doz\u0103 de secre\u0163ii nazale. Oricum, filmule\u0163ul \u015fi-a meritat premiul nu doar prin mesaj, ci \u015fi prin esteticul realiz\u0103rii. Repet: frumos, frumos, frumos! Poate fac afirma\u0163ii prea \u00eendr\u0103zne\u0163e dac\u0103 spun c\u0103 anima\u0163ia mi se pare poezia mileniului al III-lea – dar de ce nu?<\/p>\n
Later edit: Santiago are blog! Se nume\u015fte Opusbou- el, blogul – , \u015fi \u00eel b\u0103g\u0103m de urgen\u0163\u0103 la “mental fuck buddies”, acolo unde e locul. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sunt unii oameni pe lume cu care po\u0163i \u00eencerca orice, oameni care nu se plafoneaz\u0103, care nu impun bariere, care nu te trimit \u00een...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-646","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/646","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=646"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/646\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=646"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=646"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=646"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}