{"id":7442,"date":"2014-03-04T12:09:20","date_gmt":"2014-03-04T12:09:20","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=7442"},"modified":"2014-03-04T12:09:20","modified_gmt":"2014-03-04T12:09:20","slug":"o-lectie-de-consecventa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/o-lectie-de-consecventa\/","title":{"rendered":"O lec\u0163ie de consecven\u0163\u0103"},"content":{"rendered":"<p><em>Dallas Buyers Club<\/em> a fost un produs care s-a n\u0103scut greu; ca orice film american care nu respecta pattern-urile de Hollywood, a primit 137 de refuzuri de finan\u0163are, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cineva a decis s\u0103 investeasc\u0103 \u00een el. Un efort lung, obositor, de convingere a idio\u0163ilor c\u0103 au \u00een m\u00e2n\u0103 un lucru valoros. O lupt\u0103 care se reflect\u0103, ironic, \u00een lupta interminabil\u0103 a protagonistului cu FDA (Food and Drug Administration), organul care d\u0103 verdictul pe alimentele \u015fi medicamentele permise pe teritoriul SUA \u015fi care, mituit de o corpora\u0163ie farmaceutic\u0103, insist\u0103 s\u0103 trateze SIDA cu AZT, un produs hipertoxic, \u015fi pune sub interdic\u0163ie tratamentele alternative, mult mai eficiente, care vin din Mexic.<\/p>\n<p>Pentru c\u0103, nu-i a\u015fa, de c\u00e2te ori \u00eencerci s\u0103 faci ceva nou \u015fi frumos, to\u0163i cretinii din univers vor s\u0103ri s\u0103-\u0163i bage be\u0163e \u00een roate.<\/p>\n<p>Filmul porne\u015fte de la o poveste real\u0103. \u00cen 1985, cercet\u0103rile pentru tratarea SIDA erau abia pe la \u00eenceput. Era considerat\u0103 \u201cboala gay\u201d, iar b\u0103rba\u0163ii adev\u0103ra\u0163i, gem\u00e2nd de surplus de testosteron, ca Ron Woodroof (Matthew McConaughey, imposibil de recunoscut) r\u00e2d cu superioritate la ideea c\u0103 un frumu\u015fel de Hollywood, ca Rock Hudson, e de fapt un \u201cfum\u0103tor de coco\u015fei\u201d \u015fi c\u0103 a murit de o boal\u0103 pe care numai \u201cfeti\u0163ele\u201d o pot c\u0103p\u0103ta.<\/p>\n<p>Evident, superioritatea lui Woodroof este una imaginar\u0103. E ceea ce am putea numi un \u201c\u015fmechera\u015f de periferie\u201d, \u00een versiune texan\u0103. Electrician liber-profesionist, parior \u015farlatan pe la jocurile de rodeo, b\u0103t\u0103u\u015f cu gura mare, mare amator de cocain\u0103 \u015fi sex. Aparent, un om care face umbr\u0103 p\u0103m\u00e2ntului degeaba. \u015ei, desigur, un \u00eenver\u015funat homofob, care aproape c\u0103-l bate pe medicul care-i spune c\u0103 e seropozitiv. Dintr-un punct mai amplu de vedere, cel mai bun lucru, at\u00e2t pentru Woodroof, c\u00e2t \u015fi pentru omenire, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci c\u00e2nd acesta se \u00eemboln\u0103ve\u015fte de SIDA.<\/p>\n<div class=\"video-container\"><span class=\"embed-youtube\" style=\"text-align:center; display: block;\"><iframe loading=\"lazy\" class=\"youtube-player\" width=\"700\" height=\"394\" src=\"https:\/\/www.youtube.com\/embed\/KDvPcBeOn8E?version=3&#038;rel=1&#038;showsearch=0&#038;showinfo=1&#038;iv_load_policy=1&#038;fs=1&#038;hl=en-US&#038;autohide=2&#038;wmode=transparent\" allowfullscreen=\"true\" style=\"border:0;\" sandbox=\"allow-scripts allow-same-origin allow-popups allow-presentation allow-popups-to-escape-sandbox\"><\/iframe><\/span><\/div>\n<p>Evident c\u0103 scenariul se folose\u015fte de incursiunile \u00een lumea spitalului s\u0103 ne arate cum realitatea dur\u0103 a muribunzilor e contrapunctat\u0103 de jocurile cinice de interese ale companiei farmaceutice. Evident c\u0103, de multe ori, tu, spectator, urm\u0103re\u015fti imaginea ampl\u0103 \u015fi sari \u00een sus de indignare \u00eenjur\u00e2nd sistemul \u015fi modul \u00een care to\u0163i tic\u0103lo\u015fii cu bani cump\u0103r\u0103 legi care s\u0103 le protejeze interesele, \u00een dauna cet\u0103\u0163eanului. Din punctul acesta de vedere, <em>Dallas Buyers Club<\/em> e o <em>Moarte a domnului L\u0103z\u0103rescu<\/em>, dar una mult mai nuan\u0163at\u0103 din punct de vedere vizual \u015fi mai complex\u0103 din punct de vedere scenaristic.<\/p>\n<p>\u00cen ceea ce-l prive\u015fte pe Matthew McConaughey, acesta \u015fi-a meritat Oscarul p\u00e2n\u0103 la ultima foi\u0163\u0103 de aur. Dac\u0103 a\u015f fi profesor de actorie, a\u015f face o program\u0103 cu filme obligatorii pentru un actor, iar dou\u0103 dintre ele ar fi <em>Monster<\/em> cu Charlize Theron, respectiv <em>Dallas Buyers Club<\/em>. Felul \u00een care s-a modificat fizic pentru a intra \u00een rol: a sl\u0103bit vreo dou\u0103zeci de kilograme, \u015fi-a l\u0103sat musta\u0163a aia caricatural\u0103, de Eugene Hutz, \u015fi a studiat accentul texan p\u00e2n\u0103 \u015fi l-a \u00eensu\u015fit perfect, vorbe\u015fte elocvent despre renun\u0163area la sine \u015fi d\u0103ruirea necesare implic\u0103rii \u00eentr-un rol. Apoi, asumarea intens\u0103, profund\u0103, a complexei game de emo\u0163ii de la negarea sarcastic\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 la groaza nedisimulat\u0103, cutremur\u0103toare, de moarte, sunt vizibile \u00een fiecare gest \u015fi \u00een fiecare t\u0103cere. Dac\u0103 ar exista un Oscar al deceniului, probabil c\u0103 McConaughey l-ar merita \u015fi pe acela.<\/p>\n<p>Iar contrastul cu gra\u0163ia suav\u0103, feminin\u0103, a colegului de spital \u015fi ulterior prieten, transexualul Rayon (Jared Leto) d\u0103 un plus de emo\u0163ie \u015fi de tensiune filmului. Apropo de Leto: e o singur\u0103 scen\u0103 \u00een care acesta poart\u0103 haine masculine. Scena \u00een care se duce la taic\u0103-su s\u0103-i cear\u0103 bani. Ezitarea, st\u00e2ng\u0103cia cu care poart\u0103 costumul, inadecvarea care \u0163ip\u0103 din to\u0163i porii, sunt o dovad\u0103 a aptitudinii unui actor de a completa o scen\u0103 cu infinit mai mult\u0103 informa\u0163ie dec\u00e2t aceea dat\u0103 de scenariu \u015fi regie. Pentru c\u0103, realmente, nu exist\u0103 roluri mici, ci doar actori limita\u0163i.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dallas Buyers Club a fost un produs care s-a n\u0103scut greu; ca orice film american care nu respecta pattern-urile de Hollywood, a primit 137&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-7442","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7442","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7442"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7442\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7442"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7442"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7442"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}