\u00centotdeauna mi-am dorit s\u0103 intervievez o autoare de siropo\u015fenii, s\u0103 v\u0103d cum se raporteaz\u0103 pe interior la propria munc\u0103. \u015ei c\u00e2nd a venit Cecelia Ahern \u00een Rom\u00e2nia, chiar am f\u0103cut acest lucru.<\/p>\n
Mult\u0103 lume desconsider\u0103 chicklit-ul. Ce zici de asta?<\/b><\/p>\n
CECELIA: E loc pentru orice pe lume. \u015ei e loc de orice gen literar pe rafturi. C\u0103r\u0163ile mele se v\u00e2nd \u00een milioane de exemplare \u00een jurul lumii, pentru c\u0103 scriu despre emo\u0163ii, iar oamenii se pot reg\u0103si \u00een chestia asta. Dac\u0103 scrii lucruri care alieneaz\u0103 majoritatea, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103-s neap\u0103rat mai bune. \u015ei mai e un lucru: nu alegi s\u0103 scrii \u00eentr-un anumit stil. E, pur \u015fi simplu, vocea ta. Ur\u0103sc cuv\u00e2ntul \u201echicklit\u201d.<\/p>\n
De ce?<\/b><\/p>\n
Pentru c\u0103 sunt femeie. Nu sunt o puicu\u0163\u0103 (chick, n. r.), sunt scriitoare. Nici cititoarea nu e o puicu\u0163\u0103, ci un om care cite\u015fte o carte. Sigur, e un termen inventat de un b\u0103rbat. Orice ar face o femeie, trebuie s\u0103 i se pun\u0103 o etichet\u0103. Dac\u0103 un b\u0103rbat scrie un roman de dragoste, e roman de dragoste \u015fi gata. Dac\u0103 o femeie scrie un roman de dragoste, e chicklit. Nu e corect.<\/p>\n
Care e explica\u0163ia ta pentru fenomenul \u0103sta?<\/b><\/p>\n
Pl\u0103cerea unora de a condamna orice ar face o femeie. Romanele mele sunt diferite. De exemplu, One Hundred Names <\/i>nu e un romance<\/i>. E povestea unei jurnaliste care \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi reg\u0103seasc\u0103 pasiunea pentru scris. \u015ei, da, alteori scriu pove\u015fti de dragoste. Sunt m\u00e2ndr\u0103 de asta. P.S: I Love You <\/i>e o poveste de dragoste. Dar \u015fi pove\u015ftile mele de dragoste difer\u0103 \u00eentre ele.<\/p>\n
P.S. I Love You <\/i>e cartea ta cea mai celebr\u0103, cea care a fost ecranizat\u0103 cu Gerard Butler \u015fi Hillary Swank. Ai sim\u0163it o cre\u015ftere a v\u00e2nz\u0103rilor dup\u0103 lansarea filmului? <\/b><\/p>\n
Da. De aceea m\u0103 bucur c\u0103 a fost ecranizat\u0103. Dincolo de pl\u0103cerea de a fi pe platou, uit\u00e2ndu-te la actori mari care interpreteaz\u0103 personaje concepute de tine. Ceea ce vrea orice povestitor e ca pl\u0103smuirea lui s\u0103 ajung\u0103 la un public c\u00e2t mai amplu, \u015fi de aceea, dup\u0103 apari\u0163ia filmului, cartea a fost relansat\u0103, iar eu am pornit din nou \u00een turneu, s-o promovez altor oameni. E visul oric\u0103rui scriitor. Alteori, \u0163i se solicit\u0103 drepturile, dar filmul nu se face. E un risc permanent. S-a ecranizat acum \u015fi a doua mea carte, Where Rainbows End<\/i>, iese pe ecrane la anul. \u00cei are \u00een rolurile principale pe doi actori tineri \u015fi geniali, Lily Collins, care a f\u0103cut Mirror, Mirror<\/i>, \u015fi\u00a0 Sam Claflin, din The Hunger Games. <\/i><\/p>\n
Stai a\u015fa! Ai asistat la film\u0103rile cu Butler \u015fi Swank?<\/b><\/p>\n
Au fost uimitori. Mai ales Hillary Swank, care are at\u00e2ta for\u0163\u0103, \u015fi care poate juca orice. I-a dat personajului o cu totul alt\u0103 greutate, o profunzime care a pus povestea \u00een cu totul alt\u0103 lumin\u0103. Putea fi \u015fi altfel, putea fi un romance <\/i>simplist.<\/p>\n
Povestea aia este despre pierderea partenerului de via\u0163\u0103, deci nu prea are cum s\u0103 fie simplist\u0103, oric\u00e2t ai vrea. <\/b><\/p>\n
S-ar fi putut. Nu \u015ftii niciodat\u0103 cum va fi filmul, asta-i teribil.<\/p>\n
Ce te-a inspirat? Ai pierdut \u015fi tu o persoan\u0103 iubit\u0103?<\/b><\/p>\n
Da, a fost dureros s\u0103 scriu cartea aia. Dar treceam prin ceea ce am numit \u201ecriza sfertului de via\u0163\u0103\u201d. Aveam 21 de ani \u015fi treceam printr-o perioad\u0103 foarte deprimant\u0103 a vie\u0163ii mele. Nu \u015ftiam ce va fi cu mine, \u00eencercam s\u0103-mi dau seama cine sunt \u015fi unde m\u0103 duc. \u00cen momentele acelea, teama mea cea mai mare era c\u0103 i-a\u015f putea pierde pe oamenii pe care-i iubeam \u015fi de care aveam o nevoie disperat\u0103. \u015ei am proiectat teama asta \u00een carte.<\/p>\n
Dar de ce s\u0103-i pierzi?<\/b><\/p>\n
Oricine poate pierde pe oricine, \u00een orice clip\u0103. \u015ei orice om va pierde, \u00eentr-un moment al vie\u0163ii sale, o persoan\u0103 pe care o iube\u015fte. \u015ei \u00een momentul \u0103la, m\u0103 \u00eentrebam: \u201eExist\u0103 oare vreun mod de a-i p\u0103stra aproape, chiar \u015fi dup\u0103 moarte?\u201d \u015ei n-am scris o poveste cu stafii; pentru mine, scrisul e o activitate valoroas\u0103. C\u00e2nd un om \u00eemi scrie, o parte a sufletului s\u0103u r\u0103m\u00e2ne pe h\u00e2rtie, iar eu vreau s\u0103 p\u0103strez asta. De aceea m-am g\u00e2ndit la scrisori, ca mod de comunicare cu cel care s-a stins.<\/p>\n
Proiectezi adeseori prezentul t\u0103u \u00eentr-o carte?<\/b><\/p>\n
Tot ce scriu are leg\u0103tur\u0103 cu ceea ce mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentr-un anumit moment al vie\u0163ii mele. Nu e o descriere exact\u0103 a experien\u0163elor mele; c\u0103r\u0163ile mele nu sunt despre mine; ci o reflectare emo\u0163ional\u0103 a punctului \u00een care sunt. Eroina \u00ee\u015fi pierde identitatea atunci c\u00e2nd so\u0163ul ei moare; nu mai \u015ftie care e locul ei \u00een lume. Exact starea mea de atunci. Doar c\u0103 m-am folosit de o poveste cu doliu, s\u0103 o relatez.<\/p>\n
Am v\u0103zut c\u0103 ai studiat Jurnalismul. De ce n-ai \u00eenceput s\u0103-l practici?<\/b><\/p>\n
Scriu doar din pasiune. Nu pot spune o poveste dac\u0103 nu o simt \u015fi dac\u0103 nu m\u0103 mi\u015fc\u0103.Nu e vorba doar de o poveste credibil\u0103, ci de una c\u0103reia s\u0103-i dai via\u0163\u0103. Pe c\u00e2nd revistele \u015fi ziarele scriu de multe ori ce cred ele c\u0103 vrea s\u0103 citeasc\u0103 publicul. Asta m\u0103 deranjeaz\u0103. Dac\u0103 nu crezi \u00een ce scrii, e impostur\u0103.<\/p>\n
\u015ei problema v\u00e2nz\u0103rilor?<\/b><\/p>\n
E o fals\u0103 problem\u0103. Scrie lucruri care te ard, d\u0103-le via\u0163\u0103 \u015fi vei transmite \u015fi altor oameni bucuria de a te citi. Culmea, dup\u0103 cartea asta, au \u00eenceput editorii s\u0103 m\u0103 preseze: Mai scrie o poveste de dragoste, mai scrie o poveste de dragoste! Iar eu le explicam: Nu vreau s\u0103 m\u0103 repet, vreau s\u0103 scriu ce simt! Lucruri unice, diferite! Vreau s\u0103 am propria mea voce, nu s\u0103 fac ce zice\u0163i voi!<\/p>\n
E minunat c\u0103 ai personalitate, dar nu crezi c\u0103 ar trebui s\u0103 acorzi aten\u0163ie \u015fi p\u0103rerii unui editor?<\/b><\/p>\n
C\u00e2nd scriu, eu aleg ideea, pentru c\u0103 eu \u00eemi dau seama ce func\u0163ioneaz\u0103. Dup\u0103 ce termin c\u00e2teva capitole, le trimit editurii. Atunci, pot spune \u201eda\u201d sau \u201enu\u201d, atunci sunt preg\u0103tit\u0103 de p\u0103reri. C\u00e2nd exist\u0103 deja un nucleu. Atunci, ei sugereaz\u0103 schimb\u0103ri, pe care eu pot s\u0103 le accept sau pot s\u0103 le refuz. Alegerea \u00eemi apar\u0163ine. De cele mai multe ori, accept corecturile pe text, pentru c\u0103 \u015ftiu c\u0103 scriu foarte repede \u015fi tind s\u0103 fiu neglijent\u0103. Dar nu pe cele legate de idei; e cartea mea, eu o scriu.<\/p>\n
De ce jurnalism?<\/b><\/p>\n
Tata a fost politician. Pentru un timp, a fost chiar primul ministru al Irlandei. Am crescut \u00eenconjurat\u0103 de jurnali\u015fti. \u00cemi pl\u0103cea faptul c\u0103 erau mereu conecta\u0163i la realitate. Iar tata era un workoholic autentic. Ne petreceam zilele c\u0103l\u0103torind prin \u0163ar\u0103 \u015fi \u00eent\u00e2lnind nenum\u0103ra\u0163i oameni, cu nenum\u0103rate pove\u015fti. Oameni care, spre deosebire de noi, \u00ee\u015fi tr\u0103iau propriile vie\u0163i \u015fi habar n-aveau ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een restul \u0163\u0103rii \u015fi \u00een restul lumii. A fost cea mai bun\u0103 preg\u0103tire pentru un viitor scriitor. \u015ei cred c\u0103 aceste pove\u015fti, amestecate cu roadele imagina\u0163iei mele, m\u0103 hr\u0103nesc \u015fi azi.<\/p>\n
\u00centr-o vreme, ai fost \u015fi c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103. <\/b><\/p>\n
Da, \u00eentr-o trup\u0103. Eram \u00eengrozitori. Eram la facultate. \u00cent\u00e2i am muncit la un magazin, pentru bani de buzunar, apoi \u00een weekenduri, au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 aceste spectacole…<\/p>\n
Tu, fiic\u0103 de prim ministru, munceai la magazin?<\/b><\/p>\n
Bine\u00een\u0163eles. Poate c\u0103 \u00een alte \u0163\u0103ri treaba st\u0103 altfel, dar noi eram o familie normal\u0103. \u015ei am \u00eenceput s\u0103 c\u00e2nt \u015fi s\u0103 dansez. Am intrat \u00een trup\u0103, am participat \u015fi la Eurovision-ul local. A fost un e\u015fec teribil. Asta ne-a \u015fi destr\u0103mat. Colega mea de trup\u0103 a devenit actri\u0163\u0103, iar pe b\u0103ie\u0163i nu i-am mai v\u0103zut niciodat\u0103. Dar dac\u0103 nu ne destr\u0103mam, nu ajungeam autoarea de azi.<\/p>\n
Un muzician nu poate s\u0103 \u015fi scrie?<\/b><\/p>\n
Nu \u00eentr-un anturaj ca al meu de atunci. A fost o perioad\u0103 foarte stupid\u0103. Vesel\u0103, dar superficial\u0103. Scrisul presupune o anumit\u0103 lini\u015fte, dac\u0103 vrei s\u0103-l faci bine. M-am concentrat pe studiu, mi-am luat diploma. Acum, m\u0103 intereseaz\u0103 mai mult ideea de a deveni produc\u0103tor TV. Munca asta mi se pare fascinant\u0103.<\/p>\n
\u015etiu c\u0103 ai produs recent un serial TV. <\/b><\/p>\n
Da, am pitch-uit o idee studiourilor din LA \u015fi am convins. Samantha Who? <\/i>a rulat doi ani pe ABC, \u00eentre 2007 – 2009. Am lucrat minunat cu un scenarist american, Donald Todd. Dar am gre\u015fit, pentru c\u0103 m-am \u00eentors \u00een Irlanda \u015fi am continuat s\u0103 lucrez pe mail cu Donald, l\u0103s\u00e2ndu-l pe el s\u0103 fie eroul de la fa\u0163a locului \u2013 \u015fi aportul meu a p\u0103rut mai modest dec\u00e2t era \u00een realitate. Data viitoare c\u00e2nd produc, voi fi mult mai vizibil\u0103.<\/p>\n
Primul roman l-ai scris dup\u0103 ce te-ai l\u0103sat de muzic\u0103?<\/b><\/p>\n
Terminasem \u015fcoala \u015fi eram dezorientat\u0103. \u0162i-am povestit. Apoi, mi-a venit ideea c\u0103r\u0163ii \u015fi am \u00eenceput s\u0103 lucrez la ea cu pasiune. Brusc, nefericirea disp\u0103ruse. Mama, \u00eenc\u00e2ntat\u0103 c\u0103 m\u0103 vede concentr\u00e2ndu-m\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit, pe ceva, a fost extrem de cooperant\u0103. M-a \u0163inut acas\u0103 p\u00e2n\u0103 am terminat cartea. Iar cartea a fost un succes nea\u015fteptat. \u00cenc\u0103 de la primele trei capitole pe care le-am trimis unui agent, care a acceptat pe loc s\u0103 m\u0103 reprezinte. Dup\u0103 o lun\u0103 sau dou\u0103 mi-a ob\u0163inut un contract \u00een Marea Britanie, apoi unul \u00een State. Lucrurile au venit repede \u015fi au fost cople\u015fitoare. De atunci, sunt scriitor profesionist \u015fi nu a mai trebuit s\u0103 caut alt job.<\/p>\n
Te-ai sim\u0163it ca o vedet\u0103 de cinema?<\/b><\/p>\n
Nu. Sunt lumi diferite. Oamenii \u00ee\u0163i recunosc numele, dar nu te \u015ftiu dup\u0103 figur\u0103. Cert e c\u0103, brusc, m-am pomenit cu o carier\u0103. Asta m-a mobilizat teribil. Am terminat a doua carte \u00eenainte ca prima s\u0103 vad\u0103 lumina tiparului. \u015ei am tot scos c\u0103r\u0163i pe band\u0103 rulant\u0103, pac-pac-pac, una pe an.<\/p>\n
Cum po\u0163i fi at\u00e2t de prolific\u0103?<\/b><\/p>\n
M\u0103 concentrez foarte bine. Simt cumva c\u0103 asta e sarcina mea pe p\u0103m\u00e2nt. \u015ei poate c\u0103 nu toate c\u0103r\u0163ile mele sunt apreciate \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, dar pot s\u0103-\u0163i spun c\u0103 toate au fost scrise din tot sufletul. Trebuie s\u0103 sco\u0163i c\u0103r\u0163i cu regularitate, pentru ca publicul s\u0103 nu te uite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centotdeauna mi-am dorit s\u0103 intervievez o autoare de siropo\u015fenii, s\u0103 v\u0103d cum se raporteaz\u0103 pe interior la propria munc\u0103. \u015ei c\u00e2nd a venit Cecelia...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-7490","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7490","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7490"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7490\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7490"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7490"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7490"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}