{"id":7873,"date":"2014-05-07T08:23:08","date_gmt":"2014-05-07T08:23:08","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=7873"},"modified":"2014-05-07T08:23:08","modified_gmt":"2014-05-07T08:23:08","slug":"petru-ivu-portret-de-portretist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/petru-ivu-portret-de-portretist\/","title":{"rendered":"Petru Ivu: Portret de portretist"},"content":{"rendered":"

Orice jurnalist care a avut norocul s\u0103 lucreze \u00een pres\u0103 \u00een vremurile bune cunoa\u015fte minim cincizeci de fotografi. \u00cei poate \u00eemp\u0103r\u0163i lejer \u00een dou\u0103 categorii: fotografii-prin\u0163ese, care fac c\u00e2teva poze, de obicei minimul necesar, din cele mai confortabile pozi\u0163ii, \u015fi se duc la b\u0103ut, \u015fi fotografii-acroba\u0163i, care pentru un instantaneu inedit, se strecoar\u0103 \u00een din\u0163ii crocodilului, \u00een gura vulcanului, \u00een coada rachetei nucleare, ba chiar \u00eentr-un sobor de c\u0103lug\u0103ri\u0163e, mim\u00e2nd c\u0103 e o traist\u0103 cu moa\u015fte. De cum \u00eel vezi pe Petru Ivu la treab\u0103, te prinzi c\u0103 face parte din a doua categorie.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

\u00cel \u015ftiu de mult timp pe Petru. Nu pot spune c\u0103-l \u015fi cunosc de tot at\u00e2t timp, pentru c\u0103 e o persoan\u0103 taciturn\u0103, aparent sobr\u0103, care fug\u0103re\u015fte clipe cu un aparat imens \u015fi negru \u015fi, chiar dac\u0103 te salut\u0103, rar te \u00eentreab\u0103 ce mai faci. E genul de om care-\u015fi las\u0103 munca s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een numele lui. \u015ei ea, munca lui, nu tace nici o secund\u0103; exploreaz\u0103 compozi\u0163ii de lumini \u015fi umbre, contraste, energii, cu un dinamism aparte.
\nAcum, \u00eens\u0103, c\u0103 \u00ee\u015fi prezint\u0103 prima expozi\u0163ie, I Like Vunk, la Promenada, cu dou\u0103zeci \u015fi cinci de fotografii realizate de el din concerte ale trupei respective, imprimate pe canvas, am profitat de ocazie s\u0103 vorbim. \u015ei am vorbit \u00eentr-o or\u0103 \u015fi jum\u0103tate de cinci ori mai mult dec\u00e2t \u00eentr-un an \u015fi jum\u0103tate, de c\u00e2nd ne \u015ftiam f\u0103r\u0103 s\u0103 ne cunoa\u015ftem. <\/p>\n

<\/p>\n

\u201eAm f\u0103cut toat\u0103 via\u0163a ce mi-a pl\u0103cut\u201d, \u00ee\u015fi \u00eencepe povestea cu un statement intens, riscant de sus\u0163inut. \u201eBine, m-am l\u0103sat prins de c\u00e2teva ori \u00een capcane \u2013 cum ar fi fostul meu serviciu, o capcan\u0103 de zece ani\u201d. A lucrat ca operator de imagine, dup\u0103 ce a absolvit specialitatea aferent\u0103 la Universitatea Media. \u015ei a reu\u015fit s\u0103 fac\u0103 asta de-abia dup\u0103 ce \u015fi-a convins mama, care l-a crescut singur\u0103, c\u0103 nu are stof\u0103 de medic.
\n\u201eMama a fost farmacist\u0103; visul ei era ca eu s\u0103 fac medicin\u0103, s\u0103 beneficiez de statutul social al unui doctor. Lucra la Marie Curie, cel mai mare spital pediatric din \u0163ar\u0103; acolo era o farmacie intern\u0103 care aproviziona tot spitalul. \u00cen copil\u0103rie eram non-stop pe acolo. Dup\u0103 \u015fcoal\u0103, mergeam la mama la munc\u0103, p\u00e2n\u0103 la patru-cinci, c\u00e2nd \u00ee\u015fi termina ea programul de lucru. Ea era respectat\u0103 \u015fi iubit\u0103, iar eu eram b\u0103iatul mamei; dar nu-mi pl\u0103cea s\u0103 v\u0103d oameni bolnavi. Poate c\u0103 n-am f\u0103cut medicina exact din acest motiv: nu concepeam s\u0103-mi petrec via\u0163a \u00eentr-un astfel de mediu. N-am suportat niciodat\u0103 atrocit\u0103\u0163ile. Nici acum nu m\u0103 uit la chestii care s\u0103-mi dea un vibe prost, ca \u015ftirile de la ora cinci, de exemplu. Filmele de groaz\u0103 mi se par ni\u015fte t\u00e2mpenii.\u201d
\n\u00cen plus, spune el, cariera de medic i-ar fi r\u0103pit \u00eentreaga via\u0163\u0103, pe c\u00e2nd freelancing-ul ca artist foto \u015fi video \u00eei permite s\u0103 aib\u0103 timp pentru familie. Paradoxal pentru un copil care provine dintr-o familie divor\u0163at\u0103, Petru \u00eemi declar\u0103 cu fermitate: \u201eFamilia e prima mea prioritate \u00een via\u0163\u0103. Pentru familie, a\u015f face orice \u015fi a\u015f renun\u0163a la orice. Nu-mi doresc nimic mai mult dec\u00e2t s\u0103-mi v\u0103d copilul cresc\u00e2nd fericit. \u015etiu c\u0103 sun\u0103 banal \u015fi nu e nimic glam \u015fi monden \u00een asta.\u201d.<\/p>\n

<\/p>\n

A c\u0103p\u0103tat curajul s\u0103-i m\u0103rturiseasc\u0103 mamei adev\u0103rul \u2013 inapeten\u0163a pentru medicin\u0103 \u2013 abia \u00een a XII-a, c\u00e2nd s-a sim\u0163it sufocat de medita\u0163iile la chimie \u015fi anatomie. \u201eNu \u00een\u0163elegeam, pentru c\u0103 nu voiam s\u0103 \u00een\u0163eleg!\u201d \u00ce\u015fi cump\u0103rase de ceva vreme primul aparat de fotografiat. \u201eAveam vreo 12 ani. Era o perioad\u0103, prin \u201a90-\u201a91, c\u00e2nd produsele din magazinele de stat r\u0103m\u0103seser\u0103 la pre\u0163ul de dinainte de revolu\u0163ie. Aparatul costa vreo 1100 de lei \u2013 un salariu pe vremea lui Ceau\u015fescu, dar, \u00een \u201a91 era deja infla\u0163ie \u015fi salariul mamei ajunsese la 5000 de lei. Am pus bani deoparte \u015fi mi l-am luat.\u201d<\/p>\n

<\/p>\n

Pe atunci, \u00eens\u0103, nu ob\u0163ineai un \u015fir de jpg-uri frumoase pe care le desc\u0103rcai direct \u00een folderul adecvat. Trebuia s\u0103 sco\u0163i filmul pe \u00eentuneric din aparat, \u00eel puneai \u00een tancul de developare \u015fi-l b\u0103gai zece minute \u00een lichidul revelator, \u00eel sp\u0103lai cu ap\u0103, \u00eel uscai \u015fi ob\u0163ineai negativul. Acesta trebuia imprimat pe h\u00e2rtie fotografic\u0103. \u201eMi le-am cump\u0103rat pe toate. Pe unele mi le-am construit. Tancul de developat era practic o cutie de plastic cu o spiral\u0103. Aparatul de m\u0103rit l-am improvizat eu. Aveam un aparat rusesc de proiectat diapozitive, cu care proiectam negativul pe h\u00e2rtia fotografic\u0103. Rezultatul nu era chiar ce trebuia; dar era un punct de plecare.\u201d Apoi, de ziua lui, a primit de la tat\u0103l s\u0103u un aparat de m\u0103rit. \u201ePe vremea aia, tata \u015fi eu ne vedeam rar. De ziua mea, de ziua copilului \u015fi de Cr\u0103ciun. M\u0103 \u00eentreba de fiecare dat\u0103 ce cadou s\u0103-mi cumpere, iar eu aveam preg\u0103tit\u0103, de fiecare dat\u0103, c\u00e2te o dorin\u0163\u0103 mai costisitoare\u201d, recunoa\u015fte Petru r\u00e2z\u00e2nd.
\nPe atunci, studia la \u015ecoala de Art\u0103 \u015fi era obsedat de tehnic\u0103 \u015fi de corectitudine. \u201eMai t\u00e2rziu, am \u00een\u0163eles c\u0103, dac\u0103 vrei s\u0103 dai un produs artistic, trebuie s\u0103 \u015ftii unde s\u0103 \u00eencalci cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 regulile.\u201d<\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen ultimul an de liceu, i-a m\u0103rturisit mamei c\u0103 nu va da la medicin\u0103. \u201eEu te mai sprijin un an de zile, \u00ee\u0163i iau medita\u0163ii la ce vrei tu, iar dac\u0103 nu intri la cinematografie, te prive\u015fte!\u201d, a spus ea. A dat admitere la clasa lui Andrei Blaier, la Universitatea Ecologic\u0103. \u201eIni\u0163ial am intrat la regie; dar dup\u0103 ce m-am prins ce \u015fanse are un t\u00e2n\u0103r regizor de film \u00een Rom\u00e2nia, m-am transferat la imagine. S\u0103 am o meserie stabil\u0103, decent pl\u0103tit\u0103\u201d.
\n \u015ei pe la finalul primului an, Adrian S\u00e2rbu a \u00eenfiin\u0163at Universitatea Media \u015fi a preluat \u00eentreaga clas\u0103. \u201eStudiam \u00een Buftea, chiar pe platourile de filmare, iar cu carnetul de student aveai acces prin tot Pro-ul. Te \u00eent\u00e2lneai cu Costa Gavras, care f\u0103cea pe atunci un film aici. Te puteai angaja \u00een echipele de filmare. Tu \u00eensu\u0163i filmai \u00een Buftea\u201d.
\nPetru nu s-a angajat prin Buftea, pentru c\u0103 avea o preocupare mai incitant\u0103. \u201eCam \u00een \u201a97, eu \u015fi prietenul meu Cristi (Beiu, n. r.) am \u00eenfiin\u0163at o trup\u0103 de rock, Verso. Singura parte cu care nu m-am descurcat a fost p\u0103rul lung. Nu mi-l suportam fizic. Nici nu se potrivea cu fa\u0163a asta rotund\u0103, ca o minge.\u201d<\/p>\n

<\/p>\n

Au scos dou\u0103 albume; au \u015fi avut c\u00e2teva hituri. \u201eAm fost un one-hit wonder. V\u00e2rful carierei noastre a fost \u00een 2003, c\u00e2nd so\u0163ia mea Violeta, care pe atunci era prietena mea, a participat la Big Brother, pe Prima TV. \u00ce\u015fi luase cu ea o caset\u0103 a noastr\u0103 \u015fi \u00eei \u00eennebunea pe \u0103ia cu trupa asta care c\u00e2nt\u0103 demen\u0163ial. Logic, totul c\u0103dea la montaj. Pe de alt\u0103 parte, m\u0103 tot invitau s\u0103 m\u0103 pun\u0103 \u00een situa\u0163ii de-alea cu fraze rupte din context: \u201eIa uite ce-a zis Violeta despre tine!\u201d. Ajunsesem s\u0103-i evit c\u00e2t puteam. Apoi, de ziua mea, m-au invitat cu promisiunea c\u0103 nu va exista nici o intrig\u0103, \u015fi au pus unica noastr\u0103 pies\u0103 de succes, piesa Vreau. \u015ei, pentru c\u0103 Big Brother avea audien\u0163e uria\u015fe, toat\u0103 \u0163ara a auzit piesa aia \u015fi a v\u0103zut-o pe Violeta pl\u00e2ng\u00e2nd. A fost un succes imens. Radiourile au \u00eenceput s\u0103 dea piesa. Iar la ie\u015firea Violetei din casa Big Brother, am a\u015fteptat-o noi, cu trupa, c\u00e2nt\u00e2nd. A fost un moment superb, record de audien\u0163\u0103 al show-ului. Au urmat vreo o sut\u0103 de concerte, invita\u0163ii, propuneri…\u201d<\/p>\n