{"id":7880,"date":"2014-05-09T12:26:33","date_gmt":"2014-05-09T12:26:33","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=7880"},"modified":"2014-05-09T12:26:33","modified_gmt":"2014-05-09T12:26:33","slug":"nu-recunosc-fiindca-mi-e-frica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/nu-recunosc-fiindca-mi-e-frica\/","title":{"rendered":"Nu recunosc fiindc\u0103 mi-e fric\u0103"},"content":{"rendered":"<p>Text de Ana Barton<\/p>\n<p><em>Men\u0163iune: Ana mi l-a dat pentru o revist\u0103 pe care o s-o facem noi dou\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 c\u00e2\u0163iva, \u015fi pentru care umbl\u0103m cu basca-n m\u00e2n\u0103 dup\u0103 finan\u0163\u0103ri zilele astea. Dar, \u00een virtutea modului din ce \u00een ce mai jignitor \u00een care sunt trata\u0163i salaria\u0163ii &#8211; vezi <a href=\"http:\/\/www.reportervirtual.ro\/2014\/05\/scandal-monstru-la-pro-tv-zeci-de-disponibilizati-aruncati-in-strada.html\">Pro-ul \u015fi concedierea cu aruncare \u00een strad\u0103<\/a>, am ales s\u0103-l public azi.<\/em><\/p>\n<p><a href=\"http:\/\/lorenalupu.files.wordpress.com\/2014\/05\/ana.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img data-recalc-dims=\"1\" loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/lorenalupu.files.wordpress.com\/2014\/05\/ana.jpg?w=300&#038;resize=300%2C300\" alt=\"ana\" width=\"300\" height=\"300\" class=\"aligncenter size-medium wp-image-7881\" \/><\/a><\/p>\n<p>\u015ei nu orice fel de fric\u0103. Una amestecat\u0103 cu ni\u0163ic\u0103 supersti\u0163ie, o spaim\u0103 misticoid\u0103 de-ntrulucare a stelelor de n-o s\u0103 mai \u015ftie nici ele care \u015fi cum s-a n\u0103scut \u015fi, mai ales, c\u00e2nd \u015fi cu ce scop.<br \/>\nAm \u00eent\u00e2lnit \u00een ultimii doi ani neverosimil de mul\u0163i oameni care tr\u0103iesc asta, care tr\u0103iesc a\u015fa. Da, aleg s-o fac\u0103, \u015ftiu. Dar \u015ftiu \u015fi de ce. De fric\u0103.<br \/>\nS\u0103 v\u0103 spun despre ce e vorba. Oamenii \u0103\u015ftia speria\u0163i de ziua de m\u00e2ine, \u00eengrozi\u0163i de aia de poim\u00e2ine \u015fi de-a dreptu\u2019 terifia\u0163i de ce-o fi peste asta scriu. Fac pres\u0103 de orice fel, adic\u0103telea scriu \u00een ziare \u015fi reviste \u015fi\/sau lucreaz\u0103-n televiziuni.<br \/>\nNu sunt pl\u0103ti\u0163i cu lunile. A\u015fteapt\u0103 ziua de salariu ca pe Parusie, dar ziua aia vine de fiecare dat\u0103 cu acelea\u015fi explica\u0163ii: n-are patronu\u2019, c\u0103 e am\u0103r\u00e2t, vai de capul lui. Las\u2019 c\u0103-\u015fi schimb\u0103 ma\u015finile ca pe chilo\u0163i, e am\u0103r\u00e2t, nu-i treaba ta c\u0103 \u015fi le schimb\u0103, \u0103ia-s al\u0163i bani, habar n-ai de chestiunile financiare, tu e\u015fti \u0103la care scrie, creativul, stai \u015fi-a\u015fteapt\u0103. Vor veni \u015fi banii, se poate?<br \/>\nP\u0103i, se tot poate. C\u0103 banii nu vin, iar tu a\u015ftep\u0163i ca hipopotamu\u2019 s\u0103 plou\u0103, s\u0103 creasc\u0103 apa-n r\u00e2u, ca s\u0103-l po\u0163i trece. C\u0103-ntre timp faci datorii peste tot, de tre\u2019 s\u0103-\u0163i cumperi, ba\u015fca, \u015fi-o agend\u0103 nou\u0103, c\u0103 memoria ta aia monstruoas\u0103 \u015fi invidiat\u0103 de toat\u0103 lumea chiar nu le mai poate face fa\u0163\u0103.<br \/>\nDac\u0103 e\u015fti \u00een rela\u0163ii bune cu ai t\u0103i, \u015ftiu \u015fi ei m\u0103car un pic despre situa\u0163ia asta, dac\u0103-s rela\u0163ii de dependen\u0163\u0103  de orice fel, atunci cunosc toate detaliile, \u00eempar\u0163i cu ei disperarea asta-n timp ce-\u015fi str\u00e2ng toate marginile pe care le pot inventa \u015fi te-ajut\u0103 s\u0103 supravie\u0163uie\u015fti. Dac\u0103 nu, o duci singur, c\u0103z\u00e2nd c\u00e2te o treapt\u0103 zilnic, iar \u00een zilele proaste, c\u00e2te dou\u0103-trei, cu v\u00e2n\u0103t\u0103i la noad\u0103.<br \/>\nPrietenii&#8230; ah, prietenii! Unii chiar \u00ee\u0163i sunt \u015fi te sus\u0163in cum pot, al\u0163ii-mpr\u0103\u015ftie-n lume informa\u0163ii c\u00e2t mai l\u0103\u0163ite despre situa\u0163ia ta \u015fi le afli \u015fi tu, chircindu-te, c\u00e2nd te-ntreab\u0103 unii, al\u0163ii dac\u0103-i adev\u0103rat c\u0103 nu \u0163i-ai luat salariul de dou\u0103, trei, patru, ba chiar \u015fapte luni. Dac\u0103 e vreunul mai performant de \u015fapte, s\u0103 spuie, ca s\u0103-l trecem pe locul unu.<br \/>\nDe ce nu pleci tu de-acolo? Ei, sunt multe motive \u015fi toate-\u015fi \u00eenfig cr\u0103ci\u015forii de acarian \u00een acela\u015fi timp. \u00cent\u00e2i, c\u0103 e\u015fti parte a proiectului \u0103luia de la-nceput sau de mult\u0103 vreme. Ori de pu\u0163in\u0103, dar te-ai dus \u00een el cu toate viscerele min\u0163ii tale, cu tine tot, de fapt. Nici n-ai \u015ftiut c\u00e2nd a-nceput s\u0103 te b\u00e2ntuie munca ta, c\u00e2nd ea n-a mai fost sim\u0163it\u0103 ca un efort, ci-a devenit o pl\u0103cere ritmat\u0103.<br \/>\nApoi, fiindc\u0103 nu po\u0163i s\u0103 ie\u015fi din faza \u201enu-mi vine s\u0103 cred, nu mi se poate-nt\u00e2mpla mie\u201c, combinat\u0103 cu \u201ebine, dar eu fac mult mai mult dec\u00e2t fi\u015fa postului, adic\u0103-mi las epiderma pentru \u0103\u015ftia\u201c. \u015ei, de fric\u0103, speri. E un sport anaerob care-\u0163i poate aduce o depresie proasp\u0103t\u0103 \u015fi frumu\u015fic\u0103. La-nceput, c\u00e2nd seam\u0103n\u0103 cu reveria aduc\u0103toare de-o brum\u0103 de creativitate. Mai \u00eencolo, te-nghite \u015fi nici nu \u015ftii c\u00e2nd ajungi s\u0103 crezi c\u0103 nu e\u015fti bun de nimic, nu e\u015fti \u00een stare s\u0103-\u0163i g\u0103se\u015fti de lucru, nu po\u0163i, fir-ar!, s\u0103 ie\u015fi din situa\u0163ia asta. Nu vezi negru, vezi zid. Culoarea-i la alegere. La fel de opac\u0103.<br \/>\nCum s\u0103 ie\u015fi tu-n lume \u015fi s\u0103 spui c\u0103, de fapt, e\u015fti un \u015fomer care merge ca bou\u2019 la serviciu fiindc\u0103-i e o groaz\u0103 indicibil\u0103 s\u0103 spun\u0103 stop. O groaz\u0103 care d\u0103 cep unei angoase, da\u2019 nu recuno\u015fti nici mort. M\u0103 rog, parc\u0103 acum ai fi viu.<br \/>\nN-ar r\u00e2de lumea de tine, s\u0103 \u015ftie c\u0103 e\u015fti nepl\u0103tit de luni de zile, c\u0103 n-ai o le\u0163caie-n buzunar \u015fi-ai ajuns s\u0103 faci calcule pe care nici \u00een co\u015fmaruri n-ai crezut c\u0103 le vei face vreodat\u0103? Nu, nu spui nimic. Te temi c\u0103, dac\u0103 se afl\u0103, n-o s\u0103-\u0163i mai g\u0103se\u015fti nimic de munc\u0103. Lumea comp\u0103time\u015fte generic din v\u00e2rful buzelor, dar \u00eei respinge pe e\u015fua\u0163i. Iar tu \u015ftii, c\u00e2nd ajungi singur cu tine, c\u0103 despre asta-i vorba.<br \/>\nDa, m\u0103. E\u015fti \u015fi s\u0103rac, \u015fi prost. Ba cred c\u0103 balan\u0163a se fr\u00e2nge la a doua, c\u0103 prima se mai repar\u0103. Oricum, t\u0103t\u0103 lumea \u015ftie, c\u0103 b\u00e2rfa-i supersonic\u0103, c\u0103 e\u015fti vai de mama ta. \u015ei, sincer, prea pu\u0163inora le pas\u0103 de tine. Majoritatea te dispre\u0163uiesc pentru c\u0103 nu e\u015fti \u00een stare s\u0103-\u0163i pui bocceaua pe um\u0103r \u015fi s\u0103 ie\u015fi demn pe u\u015f\u0103. Le e sil\u0103, cum \u00ee\u0163i e \u015fi \u0163ie, pentru c\u0103 te complaci. \u015ei, da, \u00ee\u0163i scad ac\u0163iunile la bursa respectului. Da\u2019 nu al lor, al t\u0103u.<br \/>\nA\u015fa c\u0103 pune m\u00e2na pe-o coal\u0103 A4 \u015fi scrie-\u0163i lizibil demisia. Vezi s\u0103 pui temeiul legal corect, art. 55 lit. b) \u2013 cu acordul p\u0103r\u0163ilor, la data hot\u0103r\u00e2t\u0103 de acestea \u2013, din Legea nr. 53\/2003 \u2013 Codul Muncii, cu modific\u0103rile \u015fi complet\u0103rile ulterioare. Nu, nu le e\u015fti dator cu nimic. \u0162ie-\u0163i e\u015fti. Semneaz\u0103, cere num\u0103r de-nregistrare, f\u0103 o copie \u015fi pleac\u0103. Nu lua liftul, coboar\u0103 sc\u0103rile din dou\u0103-n dou\u0103 trepte. F\u0103r\u0103 s\u0103 numeri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Text de Ana Barton Men\u0163iune: Ana mi l-a dat pentru o revist\u0103 pe care o s-o facem noi dou\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 c\u00e2\u0163iva, \u015fi pentru&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-7880","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7880","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7880"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7880\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7880"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7880"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7880"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}