{"id":8396,"date":"2014-07-31T11:03:52","date_gmt":"2014-07-31T11:03:52","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=8396"},"modified":"2014-07-31T11:03:52","modified_gmt":"2014-07-31T11:03:52","slug":"mircea-tiberian-elevul-contesei-poloneze","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/mircea-tiberian-elevul-contesei-poloneze\/","title":{"rendered":"Mircea Tiberian: Elevul contesei poloneze"},"content":{"rendered":"

\"mt2\"<\/a>
\nFoto: Ioana Taut.<\/p>\n

Zilele astea, la Sibiu se desf\u0103\u015foar\u0103 ICon Arts, un proiect care const\u0103 din altoirea unui puiet de summer school <\/em>artistic cu r\u0103murici de festival muzical. \u00cen cele unsprezece edi\u0163ii p\u00e2n\u0103 acum, festivalul a dat cas\u0103, mas\u0103, studiu \u015fi revela\u0163ii multor tinere speran\u0163e; iar anul \u0103sta, conceptul se nume\u015fte Celebrates! \u015fi, printre workshopuri, proiec\u0163ii \u015fi show-uri de muzic\u0103, dans \u015fi bune maniere, programate \u00eentre 23 iulie \u015fi 3 august, va include, pe 1 august, un amplu concert de jazz, la Filarmonica din Sibiu, cu Mircea Tiberian, care-\u015fi s\u0103rb\u0103tore\u015fte 40 de ani de carier\u0103, \u015fi prietenii: excep\u0163ionalii muzicieni americani Chris Dahlgren \u015fi John Betsch. Concert pe care nici m\u0103car poliloghia obositoare a distinsului \u015fi neostoitului Florian Lungu, acest ador-s\u0103-m\u0103-aud-vorbind al jazzului rom\u00e2nesc, nu \u00eel va putea ucide.<\/p>\n

Pentru a afla mai multe \u2013 nu neap\u0103rat despre festival, c\u0103 are site<\/a>, c\u00e2t despre secretele care-l fac pe Mircea Tiberian s\u0103 fie at\u00e2t de Mircea Tiberian \u2013 l-am\u00a0 invitat la c\u00e2teva beri reci pe tat\u0103l improviza\u0163iei, st\u0103p\u00e2nul pianelor, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, cel mai Mircea Tiberian artist din \u0163ar\u0103.<\/p>\n

Cum e s\u0103 face\u0163i jazz \u00een epoca dumbstep?<\/em><\/p>\n

Am f\u0103cut jazz \u00een mai multe perioade. Unele ar\u0103tau un pic mai r\u0103u dec\u00e2t asta.<\/p>\n

Am \u00eenceput s\u0103 c\u00e2nt pe la \u00eenceputul anilor 70, chiar \u00een perioada \u00een care Ceau\u015fescu a schimbat politica cultural\u0103 a \u0163\u0103rii. Fa\u0163\u0103 de vremurile alea, cele de acum sunt baloane de capitalism. Nu c\u0103 n-ar fi loc de mai bine, dar asta e alt\u0103 poveste.<\/p>\n

Iat\u0103 un subiect interesant. Facem o compara\u0163ie mai elaborat\u0103 \u00eentre trecut \u015fi prezent?<\/em><\/p>\n

Arta jazzului e acum \u00eentr-un declin economic, chiar dac\u0103 nu valoric. Asta nu doar la noi, ci \u00een toat\u0103 lumea. \u00cen anii ’60 – 70, \u00eenc\u0103 erau pe val ni\u015fte muzicieni geniali, ca Miles Davis \u015fi John Coltrane, iar asta genera un interes destul de mare \u00een jazz. Acum, putem spune c\u0103 jazzul e o ni\u015f\u0103; \u015fi nu numai c\u0103 e o ni\u015f\u0103, dar nici nu e sus\u0163inut\u0103 institu\u0163ional. Avem prea pu\u0163ine institu\u0163ii pentru formele contemporane de art\u0103; nu doar pentru muzic\u0103, ci \u015fi pentru dans sau poezie.<\/p>\n

De ce crede\u0163i c\u0103 statul ar trebui s\u0103 \u00eentre\u0163in\u0103, s\u0103 zicem, poe\u0163ii contemporani?<\/em><\/p>\n

Nu e vorba de \u00eentre\u0163inut. Mai degrab\u0103, s\u0103 fie mai atent la importan\u0163a acestor domenii. De pild\u0103, la orele de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103, \u00een clasele superioare, s-ar putea studia creative writing. <\/em>\u015ei asta le-ar da de lucru multor poe\u0163i care lucreaz\u0103 acum ca redactori pe la edituri \u015fi o duc destul de greu. Mul\u0163i \u015fi-ar putea g\u0103si, astfel, un loc \u00een care s\u0103 fie utili. \u015ei ar fi, totodat\u0103, o solu\u0163ie pentru evitarea declinului calit\u0103\u0163ii textelor din pres\u0103, de exemplu. De\u015fi, acum, \u00een Rom\u00e2nia, nu prea v\u0103d c\u0103 se caut\u0103 oameni care s\u0103 scrie cu personalitate. Nu sunt bine v\u0103zu\u0163i. Nu e tonul potrivit pentru media din zilele noastre.<\/p>\n

Haide\u0163i s\u0103 p\u0103r\u0103sim acest subiect spinos \u015fi din\u0163at \u015fi s\u0103 trecem la subiectul serii: ICon Arts. \u00cemi vorbi\u0163i pu\u0163in despre el?<\/em><\/p>\n

ICon Arts a \u00eenceput ca un spa\u0163iu pentru workshopuri pe diferite domenii. Apoi,\u00a0 a crescut \u015fi, acum c\u00e2\u0163iva ani, a c\u0103p\u0103tat dimensiunea de festival, dat fiind c\u0103 erau at\u00e2t de multe concerte, \u00eenc\u00e2t trebuiau integrate \u00een eveniment. E un loc unde profesorii \u015fi studen\u0163ii lor studiaz\u0103 \u015fi performeaz\u0103. E adev\u0103rat, mai sunt festivaluri cu o dimensiune pedagogic\u0103, dar acolo, accentul se pune pe ideea de show. Aici, cred eu, cel mai important e faptul c\u0103 tinerii se pot \u00eent\u00e2lni cu ni\u015fte oameni la care n-ar avea acces \u00een mod normal. \u00cen domeniul jazzului, sunt trei profesori anul \u0103sta: bateristul american John Betsch, care st\u0103 la Paris \u00een momentul de fa\u0163\u0103, Chris Dahlgren, tot american, care c\u00e2nt\u0103 la contrabas, dar care e \u015fi un foarte bun compozitor \u015fi eu. E o ocazie pentru tineri nu doar s\u0103 stea de vorb\u0103, ci chiar s\u0103 colaboreze cu ei. \u015ei nu la modul \u00een care se face la workshopurile din vest, unde, \u00een afar\u0103 de costurile mult mai ridicate, studentul petrece doar dou\u0103-trei ore cu \u201emaestrul\u201d. Aici, cursurile sunt extinse; adeseori dureaz\u0103 toat\u0103 ziua, pentru c\u0103 e ca un fel de tab\u0103r\u0103. \u015ei uneori, se prelungesc mult \u00een noapte, frecvent stropite cu alcool.<\/p>\n

\"mt\"<\/a><\/p>\n

Care o fi explica\u0163ia acestei iubiri f\u0103r\u0103 de moarte dintre alcool \u015fi muzic\u0103?:) <\/em><\/p>\n

Nu e \u00eentre alcool \u015fi muzic\u0103, e \u00eentre alcool \u015fi toate domeniile artistice. Iar perioada romantic\u0103 e de vin\u0103! Schubert se \u00eent\u00e2lnea cu poe\u0163ii vremii pentru a\u015fa numitele “schubertiade” \u00eentr-un local vienez care exist\u0103 \u015fi azi. Mozart c\u00e2nta la serate; care nu erau concerte academice cu \u015ftaif, ci ni\u015fte dineuri. La fel se \u00eent\u00e2mpla \u015fi cu seratele fran\u0163uze\u015fti, la care c\u00e2nta Chopin. Lucruri similare se \u00eent\u00e2mplau \u015fi \u00een poezie, \u015fi \u00een alte arte. Nici pictorii din Montmartre nu erau abstinen\u0163i.<\/p>\n

\u00cen cazul jazzului, leg\u0103tura e cu at\u00e2t mai intens\u0103, pentru c\u0103 jazzul s-a n\u0103scut \u00een localuri. Perioada lui de mare av\u00e2nt a fost \u00een vremea Prohibi\u0163iei dublate cu intens\u0103 contraband\u0103 cu b\u0103utur\u0103. Iar cele mai valoroase cluburi de jazz erau similarul a ceea ce numim azi after hours. <\/em>Se terminau serile de jazz dansant \u015fi, dup\u0103 miezul nop\u0163ii, muzicienii veneau \u00een aceste after hours<\/em> \u015fi c\u00e2ntau p\u00e2n\u0103 la orele 10 \u2013 11 diminea\u0163a. Festivalurile \u015fi concertele mari au \u00eenceput abia dup\u0103 anii \u201850.<\/p>\n

Explica\u0163i-mi \u015fi mie, cum poate un muzician s\u0103 c\u00e2nte o noapte \u00eentreag\u0103?Cum de nu-i piere concentrarea?Cum de nu-i \u00een\u0163epenesc degetele, dac\u0103 e pe vreun instrument?<\/em><\/p>\n

Dimensiunea potrivit\u0103 pentru un concert, zic eu, e de dou\u0103 ore. Dup\u0103 dou\u0103 ore, scad \u015fi aten\u0163ia publicului \u2013 asta e sigur! \u2013 \u015fi capacitatea de inven\u0163ie a muzicianului. \u00cens\u0103, la acele after hours, <\/em>muzicienii erau mul\u0163i \u015fi c\u00e2ntau prin rota\u0163ie. \u00ce\u0163i venea r\u00e2ndul destul de rar.<\/p>\n

Dar \u0163in s\u0103 men\u0163ionez c\u0103, \u00een alte epoci, concertele durau destul de mult. Unul dintre ultimele concerte date de Beethoven avea incluse trei simfonii, inclusiv a noua, care dureaz\u0103 \u00een sine o or\u0103, un concert de pian \u015fi o improviza\u0163ie. Am calculat; \u00een total, ies cam cinci ore.<\/p>\n

Iar Beethoven asurzise deja, nu?<\/em><\/p>\n

Da, starea lui de s\u0103n\u0103tate era deja precar\u0103. \u015ei s\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 st\u0103tea tot timpul pe scen\u0103, \u00een toate aceste cinci ore.<\/p>\n

Dac\u0103 v-a\u0163i pierde auzul, a\u0163i mai c\u00e2nta pe scen\u0103?<\/em><\/p>\n

Muzica clasic\u0103 are al\u0163i parametri. E conceput\u0103 \u00een prealabil. Auzul interior e cel care determin\u0103 ce ai de f\u0103cut. Jazzul e mai degrab\u0103 rezultatul unei colabor\u0103ri cu ceilal\u0163i muzicieni. Trebuie neap\u0103rat s\u0103 auzi ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pe scen\u0103. Pentru c\u0103, spre deosebire de alte stiluri de muzic\u0103, jazzul se define\u015fte prin mult\u0103 crea\u0163ie spontan\u0103 \u00een fa\u0163a publicului.<\/p>\n

Adic\u0103, improviza\u0163ie?<\/em><\/p>\n

Nu-mi place cuv\u00e2ntul \u0103sta. Nu acoper\u0103 foarte bine ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jazz. Prefer \u201ecrea\u0163ie colectiv\u0103 spontan\u0103\u201d. OK, poate nici \u201espontan\u201d nu e cuv\u00e2ntul potrivit, pentru c\u0103 toate artele sunt spontane la un moment dat. Legat de \u00eentrebarea ta cu auzul, am p\u0103\u0163it-o: am mers cu ma\u015fina, cu geamurile deschise, m-a tras curentul \u015fi, c\u00e2teva zile, am auzit foarte slab cu una dintre urechi. E teribil de dificil s\u0103 nu-\u0163i dai seama c\u00e2t de tare se aude un anumit instrument, de exemplu. \u00cen zecile de ani pe care le-am petrecut pe scen\u0103, am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 ascult ce se aude din boxele mari. C\u00e2nd nu mai auzi bine, nu mai controlezi situa\u0163ia.<\/p>\n

De ce, dintre toate instrumentele, a\u0163i ales pianul?<\/em><\/p>\n

Am avut un pian \u00een cas\u0103. St\u0103team mai multe familii \u00een acea cas\u0103. A\u015fa se locuia pe atunci, mai \u00eenghesuit. \u015ei, nu \u015ftiu prin ce \u00eent\u00e2mplare, exista un pian pe holul principal. O pianin\u0103 \u00eentr-o stare foarte bun\u0103 de func\u0163ionare. Am fost foarte precoce: de pe la doi ani, am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 joc pe clapele acelui pian. V\u0103z\u00e2nd asta, ai mei mi-au luat o profesoar\u0103. Apoi alta. \u015ei, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, am ajuns la \u015ecoala de Muzic\u0103 din Sibiu.<\/p>\n

De ce Sibiu, dac\u0103 dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i clujean?<\/em><\/p>\n

Rela\u0163ia mea cu Clujul exist\u0103 doar \u00een certificatul de na\u015ftere. M-am n\u0103scut acolo dar, la \u015fase luni, eram deja mutat \u00een Sibiu. Chiar am p\u0103\u0163it o chestie dr\u0103gu\u0163\u0103: cineva, care f\u0103cea o emisiune TV despre Cluj, m-a chemat s\u0103 vorbesc despre ora\u015ful meu natal. Eu, desigur, am \u00eenceput s\u0103 descriu Sibiul. M-a \u00eentrerupt: Noi ne a\u015fteptam s\u0103 ne vorbi\u0163i despre Cluj. Am recunoscut: nu \u015ftiu ce s\u0103 v\u0103 spun. \u00cen Cluj am predat un an \u2013 doi \u015fi am c\u00e2teva cuno\u015ftin\u0163e. S-a oprit filmarea.<\/p>\n

N-a\u0163i improvizat ceva la repezeal\u0103?<\/em><\/p>\n

Ce sens ar fi avut? De ce s\u0103 nu invite pe cineva care a copil\u0103rit acolo \u015fi are amintiri?<\/p>\n

S\u0103 revenim la amintirile dumneavoastr\u0103. Zicea\u0163i c\u0103 a\u0163i schimbat mai mul\u0163i profesori. <\/em><\/p>\n

La \u00eenceput, au fost domni\u015foare care predau pianul, pentru c\u0103-l studiaser\u0103 \u00een pension, \u00eenainte de r\u0103zboi. Categoria asta a disp\u0103rut. Ele se schimbau destul de des, nu \u015ftiu de ce. Dup\u0103 un an sau doi, mi-am g\u0103sit profesoara, care m-a \u00eencurajat \u00een direc\u0163ia asta, a improviza\u0163iei. Cu ea am studiat mai mul\u0163i ani. Era contes\u0103, era din Polonia \u015fi emigrase \u00een timpul r\u0103zboiului. Era un om foarte inimos \u015fi \u015fi-a dat seama c\u0103, \u00eentr-o zi, va fi m\u00e2ndr\u0103 de mine.<\/p>\n

Apoi, undeva prin a cincea sau a \u015fasea, profesorul de la Liceul de Muzic\u0103, exasperat de faptul c\u0103 eu improvizam mai mult dec\u00e2t exersam, mi-a dat ni\u015fte discuri de jazz.<\/p>\n

Amuzant\u0103 constatarea cu improviza\u0163ia \u015fi repeti\u0163ia.<\/em><\/p>\n

Cred c\u0103 e o deficien\u0163\u0103 a \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului din zilele noastre, c\u0103 nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 diferen\u0163ieze copiii creativi \u015fi s\u0103-i dirijeze spre compozi\u0163ie. P\u00e2n\u0103 \u00een clasa a 12-a, \u015fcolile noastre te \u00eendrum\u0103 doar spre interpretare. Abia \u00een facultate se poate vorbi de compozi\u0163ie.<\/p>\n

\u015ei totu\u015fi, nu crede\u0163i c\u0103 v-a\u0163i fi pierdut ca interpret, dac\u0103 a\u0163i fi fost dirijat de mic spre compozi\u0163ie?<\/em><\/p>\n

Nu era o pierdere foarte mare. Mi-amintesc c\u0103 nu aveam r\u0103bdarea necesar\u0103 pentru a exersa. Preferam s\u0103 fac ce-mi trecea prin cap. Sigur, c\u00e2ntam destul de u\u015for repertoriul care se f\u0103cea la \u015fcoal\u0103; dar \u00een clasa a VII-a, la un concurs de interpretare la care am improvizat, oamenii, care nu aveau categoria de premii pentru compozi\u0163ie, au trebuit s\u0103-mi dea un premiu special al juriului. Desigur, liceul s-a m\u00e2ndrit enorm cu premiul; un liceu at\u00e2t de mic, cum era pe atunci cel din Sibiu, nu prea avea \u015fanse s\u0103 intre \u00een competi\u0163ie cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla, \u00een acea perioad\u0103, \u00een Bucure\u015fti, unde se aflau toate vedetele muzicii clasice.<\/p>\n

\u201eVedete\u201d? \u00cemi vine s\u0103 r\u00e2d, mai ales c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc ce numim noi ast\u0103zi \u201evedete\u201d. Ce dau radiourile azi e complet antimuzic\u0103. Iar jazzul de azi se fere\u015fte cu \u00eencr\u00e2ncenare de vedetism. <\/em><\/p>\n

Nu. I s-a \u00eent\u00e2mplat, pur \u015fi simplu. Jazzul \u015fi-ar fi dorit s\u0103 aib\u0103 \u015fi el vedetele lui. De fapt, am avut o vedet\u0103 destul de mare, \u00een sensul bun al cuv\u00e2ntului: pe Johnny R\u0103ducanu. Am avut-o pe Anca Parghel, c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 de nivel mondial, zic eu, chit c\u0103 a ajuns cunoscut\u0103 cu lucruri mai pu\u0163in valoroase. Nu mai vorbesc de Aura Urziceanu, care a avut o carier\u0103 rapid\u0103 \u015fi fabuloas\u0103.<\/p>\n

Eu m\u0103 refeream la zilele noastre. <\/em><\/p>\n

Da, termenul de \u201evedet\u0103\u201d s-a demonetizat. Acum, dac\u0103-i spui unui muzician autentic c\u0103 e vedet\u0103, se sup\u0103r\u0103 pe tine. Tendin\u0163ele showbizului actual rom\u00e2nesc se \u00eenscriu \u00een ceea ce s\u00e2rbii numesc turbo folk. Chestie care \u0163ine \u015fi de turbare, \u015fi de turbin\u0103. \u00cen sensul c\u0103 totul se consum\u0103 foarte rapid \u015fi dispare.<\/p>\n

Haha! Haide\u0163i s\u0103 revenim la momentul \u00een care a\u0163i ascultat acele discuri de jazz de la profesorul disperat. A fost dragoste la prim\u0103 audi\u0163ie?<\/em><\/p>\n

Nu! Nici nu erau ni\u015fte discuri de care s\u0103 te \u00eendr\u0103goste\u015fti. Erau ni\u015fte Electrecord-uri din anii \u201860. Dar, nu dup\u0103 mult\u0103 vreme, am descoperit ce-mi pl\u0103cea-n jazz.<\/p>\n

Ce v\u0103 pl\u0103cea?<\/em><\/p>\n

Jazzul de avangard\u0103, contemporan cu vremurile. Asta s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een primii ani de liceu. Era o perioad\u0103 minunat\u0103 pentru toate genurile: rock, rock alternativ, progressive music… \u015ei \u00eenc\u0103 se puteau cump\u0103ra discuri din Occident, la pre\u0163uri destul de accesibile. \u015ei aveam la Sibiu un club de jazz vestit, care a organizat festivalul aferent. Care a r\u0103mas p\u00e2n\u0103-n zilele noastre. Acolo mi-am format educa\u0163ia \u00een jazz.<\/p>\n

Avea\u0163i idoli, tricouri, postere?<\/em><\/p>\n

Sigur c\u0103 mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103-mi creez o astfel de ambian\u0163\u0103, dar pe vremea aia, s\u0103 ai un poster sau un tricou imprimat cu o trup\u0103 era o aventur\u0103. Era bine dac\u0103 reu\u015feai s\u0103 ai ni\u015fte benzi pe care le copiai de la al\u0163ii, sau mergeai \u00een locuri unde ascultai muzic\u0103. Valoarea audi\u0163iei era foarte mare. Iar dac-o prive\u015fti prin prisma unui comunism care p\u0103rea f\u0103r\u0103 ie\u015fire, era \u015fi mai mare.<\/p>\n

\u015ei totu\u015fi, la un moment dat, a\u0163i vrut s\u0103 v\u0103 l\u0103sa\u0163i de jazz. De ce?<\/em><\/p>\n

Am intrat \u00een conflict cu oamenii de la clubul de jazz care, majoritatea, erau trecu\u0163i de 40 de ani \u015fi ascultau jazz clasic. Eu nu \u00eei negam valorile, dar nici nu m\u0103 sim\u0163eam legat de el \u00een mod particular. Format cu muzic\u0103 cult\u0103, m\u0103 reg\u0103seam \u00een complexitatea armonic\u0103, \u00een formele mai ample \u015fi expresivitatea mai actual\u0103 a jazzului de avangard\u0103. \u015ei m\u0103 \u00eenc\u00e2nta aceast\u0103 \u00eentrep\u0103trundere a genurilor, faptul c\u0103 erau compozitori de rock care creau ca ni\u015fte compozitori de avangard\u0103 \u015fi compozitori cu valen\u0163e de performeri, ca John Cage. \u00cen Rom\u00e2nia, nu era loc de experiment, pentru c\u0103 \u00ee\u0163i trebuia anturaj. \u015ei foarte pu\u0163ini oameni erau deschi\u015fi la lucruri de genul \u0103sta. De-asta am p\u0103r\u0103sit, prin anul al doilea de facultate, corabia jazzului \u015fi m-am orientat spre muzica clasic\u0103. Vreo patru ani, am r\u0103mas izolat de jazz \u015fi am studiat compozi\u0163ie la Conservator. Mi-am f\u0103cut propria mea cale, propriul sistem educativ.<\/p>\n

Dar nu v-a\u0163i putut ab\u0163ine s\u0103 nu reveni\u0163i. <\/em><\/p>\n

Terminasem facultatea \u015fi fusesem repartizat ca profesor la Petre\u015fti, satul Elenei Ceau\u015fescu. Dar n-am fost nici m\u0103car \u00een vizit\u0103. \u00cen consecin\u0163\u0103, n-am putut s\u0103 m\u0103 angajez niciodat\u0103, \u00eenainte de revolu\u0163ie. N-am putut dec\u00e2t s\u0103 colaborez cu case de cultur\u0103 \u015fi cu teatre, cu restaurante.<\/p>\n

Practic era\u0163i unicul \u015fomer al unei perioade cu \u015fomaj interzis?<\/em><\/p>\n

Era o lege care permitea s\u0103 fii arestat, dac\u0103 erai prins c\u0103 n-ai un serviciu.<\/p>\n

\u015ei dvs. cum a\u0163i procedat?<\/em><\/p>\n

M-am strecurat. Timp de zece ani. Mi-am scos carnet de artist liber-profesionist \u015fi am c\u00e2ntat \u00een restaurante. Am f\u0103cut \u015fi \u00eenregistr\u0103ri la TV sau radio. Toate \u201egig\u201d-urile, cum le zic americanii proiectelor \u00een care e\u015fti angajat pentru o perioad\u0103 scurt\u0103.<\/p>\n

Exista un carnet \u015fi pentru condi\u0163ia de artist?Ce culoare avea? <\/em><\/p>\n

Exista un carnet pentru orice! Trebuia s\u0103 dai ni\u015fte examene \u2013 e adev\u0103rat, erau formale -, te mai testau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, se d\u0103deau categorii, totul era organizat ca-n comunism.<\/p>\n

Carnetul era, bine\u00een\u0163eles, ro\u015fu. Nu prea erau carnete care s\u0103 nu fie ro\u015fii.<\/p>\n

Ce includea, muzical vorbind, meniul restaurantelor?<\/em><\/p>\n

Am c\u00e2ntat de toate, de la c\u00e2ntece de pahar \u015fi p\u00e2n\u0103 la repertoriul Azur \u015fi Albatros. Am c\u00e2ntat la nun\u0163i, botezuri \u015fi alte evenimente majore din via\u0163a omului. Dar, prin 1985, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu mai fac asta, pentru c\u0103 puteam c\u00e2\u015ftiga destul de bine din jazz. G\u0103sisem un loc unde am c\u00e2ntat numai jazz. Dar asta a \u0163inut \u015fi de noroc. Era vorba de actualul hotel Ibis de la Gar\u0103, care, pe atunci, se numea Nord.<\/p>\n

Vi s-a p\u0103rut sub demnitatea dvs. acest repertoriu de mase?<\/em><\/p>\n

Nu! Dimpotriv\u0103! Aveam un anturaj l\u0103ut\u0103resc, dar de mare calitate, \u015fi oamenii \u0103ia c\u00e2ntau genul \u0103sta de lucruri mult mai bine dec\u00e2t mine. Era muzica lor, iar eu eram un intrus. \u00cen schimb, clubul de jazz din hotelul Nord a fost un miracol. Omul respectiv,\u00a0 directorul respectivului trust de hoteluri, nu-\u015fi permitea s\u0103 deschid\u0103 oficial clubul \u015fi, atunci, ne d\u0103dea salarii din alte surse. Lui \u00eei era team\u0103 c\u0103 vom pleca, nou\u0103 ne era team\u0103 c\u0103 n-o s\u0103 ne \u0163in\u0103, dar lucrurile au mers patru ani, p\u00e2n\u0103-n revolu\u0163ie.<\/p>\n

Apoi, am \u00eenceput s\u0103 avem \u015fi concerte, pentru c\u0103 lui Ceau\u015fescu \u00eei venise ideea de autofinan\u0163are a filarmonicilor \u015fi teatrelor, ceea ce \u00eensemna c\u0103 trebuia s\u0103 ai mult mai multe evenimente. Oamenii se temeau s\u0103 invite concerte de rock, pentru c\u0103 rockul era periculos. Avea texte. Nimereau un text de Alexandru Andrie\u015f \u015fi \u0103ia le \u00eenchideau teatrul cu totul. De aceea, preferau muzica instrumental\u0103 \u015fi ne chemau pe noi. \u00cen anii \u0103ia am dus-o cu o medie de trei \u2013 patru concerte pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, ceea ce e enorm. Nu spun c\u0103 regret vremurile alea; erau ni\u015fte abera\u0163ii de neimaginat; dar \u00eemi regret acea perioad\u0103 din via\u0163\u0103.<\/p>\n

Ca-n bancul \u0103la cu \u201en-aveam curent, n-aveam ap\u0103 cald\u0103, n-aveam ce m\u00e2nca, dar ce mare ni se scula\u201d. Dup\u0103 revolu\u0163ie, cum v-a\u0163i reorientat?<\/em><\/p>\n

Am c\u00e2ntat \u00een diverse trupe, cu diver\u015fi muzicieni. Acum, exist\u0103 anumi\u0163i oameni cu care \u00eemi place s\u0103 fiu pe scen\u0103. Printre ei sunt \u015fi John Betsch \u015fi Chris Dahlgren, care vin la IConArts. Cu Chris c\u00e2nt din 2004. Sigur, doar c\u00e2nd avem posibilitatea, adic\u0103 de c\u00e2teva ori pe an. Pe John l-am cunoscut la Paris, c\u00e2nd am avut o burs\u0103 Enescu de la ICR, \u00een 2007. \u00cen formula asta, avem o colaborare destul de stabil\u0103. \u00cenainte, aveam un grup numit Interzone, care a func\u0163ionat opt ani. Grupul era german \u015fi avea o predilec\u0163ie s\u0103 colaboreze cu muzicieni est-europeni. Pentru colorit local.<\/p>\n

Nu m-a\u015f fi g\u00e2ndit c\u0103 jazzul est-european are colorit local! <\/em><\/p>\n

Nu neap\u0103rat. E mai degrab\u0103 vorba despre op\u0163iunea unui grup de oameni. \u00cen momentul \u0103sta, sunt multe \u015fcoli de jazz, \u015fi mul\u0163i muzicieni ajung s\u0103 fac\u0103 performan\u0163\u0103 \u00een jazz american, chiar dac\u0103 ei pleac\u0103, s\u0103 zicem, din Azerbaijan. State ca Azerbaijanul, Polonia, Ungaria \u015fi Armenia au un program de burse bine pus la punct, care s\u0103 \u00eencurajeze tinerii talenta\u0163i. Dar Rom\u00e2nia, care-\u015fi neglijeaz\u0103 copiii, compenseaz\u0103 cu altceva: aici, \u00een Bucure\u015fti, via\u0163a de concert e foarte vie. Sunt studen\u0163i de-ai mei care au dou\u0103 \u2013 trei concerte pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. E adev\u0103rat, \u015fi pre\u0163urile sunt foarte mici; dar concertele sunt frecvente \u015fi unii chiar reu\u015fesc s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din ce fac. E ca un fel de mic\u0103 minune.<\/p>\n

A\u0163i \u015fi r\u0103mas colaborator al unora dintre teatrele de care a\u0163i amintit mai devreme? <\/em><\/p>\n

Iubesc teatrul \u015fi iubesc colabor\u0103rile teatrale. Colaborez de vreo opt ani cu Teatrul Masca, am colaborat permanent cu L\u0103pt\u0103ria lui Enache \u015fi \u00eemi amintesc cu mare pl\u0103cere de un proiect cu Saviana St\u0103nescu, la Teatrul Metropolis.<\/p>\n

Apoi, am ini\u0163iat \u015fi eu c\u00e2teva spectacole de teatru. Unul dintre ele se nume\u015fte Jazzy Tarot. <\/em>Se trag c\u0103r\u0163i de joc, \u015fi fiecare dintre acestea are o poveste. \u015ei o poveste muzical\u0103. E un spectacol interactiv, pentru c\u0103 lumea e foarte excitat\u0103 de faptul c\u0103 li se va citi viitorul. De multe ori, chiar se potrive\u015fte. Uneori sunt potriveli chiar suspecte. Un patron de club n-a vrut s\u0103 trag\u0103 cartea, a pus-o pe prietena lui. Iar ea a tras tot \u00cemp\u0103ratul.<\/p>\n

Deci, dac\u0103 vreodat\u0103 v\u0103 e\u015fueaz\u0103 cariera, v\u0103 pute\u0163i reprofila pe ghicit \u00een c\u0103r\u0163i?<\/em><\/p>\n

Nu. C\u0103 dac\u0103 m\u0103 iau \u00een serios, nu-mi mai iese.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Foto: Ioana Taut. Zilele astea, la Sibiu se desf\u0103\u015foar\u0103 ICon Arts, un proiect care const\u0103 din altoirea unui puiet de summer school artistic cu...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":8402,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8396","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8396","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8396"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8396\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8396"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8396"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8396"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}