Edi\u0163ia a doua din Dona Juana va avea c\u00e2teva lucruri noi, \u015fi unul dintre ele va fi postfa\u0163a lui Alex. \u015etef\u0103nescu. O postfa\u0163\u0103 care vorbe\u015fte mult mai mult despre cartea mea Hyde Park dec\u00e2t despre Dona Juana, dar \u00eel \u00een\u0163eleg pe domnul Alex. Metafora singur\u0103t\u0103\u0163ii \u00een mul\u0163ime e mai u\u015for de digerat dec\u00e2t aceea a femeii ca pr\u0103d\u0103tor sexual.<\/p>\n
\u00cen schimb, o parte din postfa\u0163\u0103 de care am r\u00e2s cu spume, ieri sear\u0103, \u00een timp ce reciteam ultima oar\u0103 volumul s\u0103-l trimit la tipar e:<\/p>\n
\u0218i tot ea poate s\u0103 se fac\u0103 detestat\u0103 (bine\u00een\u021beles, deghizat\u0103 \u00een b\u0103rbat! s-ar putea scrie un studiu despre soarta bie\u021bilor b\u0103rba\u021bi din poezia \u0219i proza Lorenei Lupu…):
\n\u201eNu v\u0103 uita\u021bi la mine c\u0103 am treizeci \u0219i cinci de ani\/ \u0218i o sut\u0103 de kilograme,\/ Dintre care cincizeci sunt numai mu\u0219chi \u0219i zg\u00e2rciuri.\/\/Eu de fapt sunt un bebelu\u0219.\/ Un puiu\u021b mic \u0219i nevinovat.\/\/ Nu m\u0103 pricep la nimic\/ \u0218i nici nu vreau s\u0103 m\u0103 pricep.\/\/ Vreau doar s\u0103 fiu r\u0103sf\u0103\u021bat.\/ Vreau s\u0103 fiu hr\u0103nit, sp\u0103lat,\/ \u00centre\u021binut.\/\/ Pentru c\u0103 eu sunt un bebelu\u0219.\/…\/ Da, un bebelu\u0219 de treizeci \u0219i cinci de ani \u0219i o sut\u0103 de kilograme.\/ Cine m\u0103 ia acas\u0103?\u201d<\/p><\/blockquote>\nAm r\u00e2s pentru c\u0103 eu nu g\u00e2ndisem nici o clip\u0103 personajele din Hyde Park ca pe simboluri concentrate ale arhetipurilor omenirii, \u015fi nici personajul \u0103sta ca pe un reprezentant al tuturor b\u0103rba\u0163ilor de pretutindeni. Pur \u015fi simplu, prin 2010, cunoscusem un astfel de specimen exasperant \u015fi mi-am imaginat cam cum ar putea s\u0103 sune un discurs de Speaker’s Corner din gura lui.<\/p>\n
Realitatea e c\u0103 eu iubesc \u015fi respect b\u0103rba\u0163ii. Cei mai buni prieteni ai mei au fost \u015fi sunt b\u0103rba\u0163i, umerii pe care m-am sprijinit la nevoie au fost \u015fi sunt de b\u0103rba\u0163i, majoritatea muzelor care mi-au stimulat creativ condeiul au fost \u015fi sunt b\u0103rba\u0163i. Lucrez minunat cu b\u0103rba\u0163i, beau minunat cu b\u0103rba\u0163i, fac chestii minunate cu b\u0103rba\u0163i. Dar nu le pot ierta surogatelor de b\u0103rba\u0163i (gher\u0163oii \u015fi cer\u015fetorii neputincio\u015fi) c\u0103 nu-s \u00een stare s\u0103 se ridice la nivelul pe care l-ar impune faptul c\u0103 sunt b\u0103rba\u0163i.<\/p>\n
De aceea mi-ar pl\u0103cea ca legiuitorii s\u0103 inventeze legea permisului de portpul\u0103. Pe care s\u0103-l poat\u0103 de\u0163ine doar oamenii cu demnitate, sim\u0163 al propor\u0163iilor \u015fi totodat\u0103 con\u015ftien\u0163i c\u0103 n-au c\u00e2\u015ftigat la belciuge pe nimeni \u015fi c\u0103 nimeni nu le datoreaz\u0103 nimic \u00een via\u0163\u0103. Oameni care pot oferi respect \u015fi care n-au impresia c\u0103, dac\u0103 e\u015fti femeie, implicit au un drept de a te freca la icre decernat de tovar\u0103\u015fu’ cosmos.<\/p>\n
Cunosc astfel de oameni. \u00cemi sunt prieteni. \u00cemi sunt apropia\u0163i. \u00cemi sunt colegi. Problema e doar c\u0103 nu le pot scrie versuri. Ar ie\u015fi banalit\u0103\u0163i de genul: “Dragostea-i un lucru mare \/ Care leag\u0103 dou\u0103 inimi foarte tare”.<\/p>\n
*****<\/p>\n
\u00cemi \u015fi imaginez un proces verbal de constatare de genul “Se retrage permisul de portpul\u0103 cet\u0103\u0163eanului Gogu P\u0103staie pentru c\u0103 e un m\u00e2rlan odios \u015fi e nerecomandat s\u0103 se reproduc\u0103”. \ud83d\ude00 N-ar fi delicios? \ud83d\ude1b<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Edi\u0163ia a doua din Dona Juana va avea c\u00e2teva lucruri noi, \u015fi unul dintre ele va fi postfa\u0163a lui Alex. \u015etef\u0103nescu. O postfa\u0163\u0103 care...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8571","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8571","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8571"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8571\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8571"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8571"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8571"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}