{"id":8612,"date":"2014-10-25T07:27:18","date_gmt":"2014-10-25T07:27:18","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=8612"},"modified":"2014-10-25T07:27:18","modified_gmt":"2014-10-25T07:27:18","slug":"jurnal-de-festival-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/jurnal-de-festival-i\/","title":{"rendered":"Jurnal de festival (I)"},"content":{"rendered":"

Pentru c\u0103 Films de Cannes e, de departe, festivalul meu preferat, din motive de filme noi \u015fi superbe, atmosfer\u0103 boem\u0103, fug\u0103 de la un cinematograf la altul \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Mungiu, pentru care am un fel de adora\u0163ie profesional\u0103 combinat\u0103 cu o mare afec\u0163iune personal\u0103, voi \u0163ine jurnal zilnic, sau aproape. S\u0103 nu neglij\u0103m factorul procrastinare, da?<\/p>\n

Ieri, pe la \u015fapte seara, o sun pe prietena mea Florentina Ciuverc\u0103: c\u00e2t puhoi de lume d\u0103r\u00e2m\u0103 Studioul la ora asta? C\u0103 nu m-am acreditat \u015fi m\u0103 \u015fi v\u0103d zb\u0103t\u00e2ndu-m\u0103 prin norod \u00een drumul spre badge ca \u0103la cu steagul rom\u00e2nesc c\u0103tre cr\u00e2ncena redut\u0103.
\nDac\u0103 vii repede, n-o s\u0103 ai probleme.
\nAm venit repede \u015fi n-am avut probleme, \u00een schimb, dup\u0103 cam un sfert de or\u0103, s-a creat o aglomera\u0163ie de nu aruncai un ac. Doamne, mi-am zis. M\u0103car dac\u0103 ar merge cinema-ul de art\u0103 a\u015fa tot anul, parc\u0103-parc\u0103 n-ar b\u0103ga lumea at\u00e2t de mult Hollywood.
\nDe la opt, era noul film al lui Michel Hazanavicius (b\u0103iatul cu Artistul). Filmul se nume\u015fte The Search, \u015fi e o adaptare liber\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 mare leg\u0103tur\u0103 a unui film de r\u0103zboi din 1948, numit tot The Search.<\/p>\n

<\/p>\n

Dac\u0103 The Search-ul original era cu supravie\u0163uitori de Auschwitz, The Search-ul de acum e cu r\u0103zboiul ruso-cecen. Cu violen\u0163ele \u015fi h\u0103r\u0163uiala prin care novicii din Armata Rus\u0103 sunt dezbr\u0103ca\u0163i de orice urm\u0103 de umanitate, montate cu prim-planuri ale portretului lui El\u0163in r\u00e2njind \u00een perete. Critic\u0103 dur\u0103 la adresa Rusiei, la adresa inactivit\u0103\u0163ii ONU – e adorabil\u0103 scena \u00een care, dup\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de munc\u0103 pe teren \u015fi pove\u015fti cutremur\u0103toare, eroina jucat\u0103 de Berenice Bejo se duce s\u0103 dea un raport cu lacrima-n g\u00e2t, iar politicienii din sala de conferin\u0163\u0103 mai au pu\u0163in \u015fi adorm, sau discut\u0103 \u00eentre ei.<\/p>\n

E o poveste cu doi protagoni\u015fti, un t\u00e2n\u0103r rus flower-power prins cu ha\u015fi\u015f \u00een buzunare de poli\u0163ie \u015fi \u015fantajat s\u0103 intre \u00een armat\u0103, \u015fi un copil cecen care asist\u0103 la masacrarea de c\u0103tre ru\u015fi a p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i \u015fi pleac\u0103 \u00een lume, singur, cu un bebelu\u015f \u00een bra\u0163e. E povestea paralel\u0103 a dezumaniz\u0103rii unui erou \u015fi a recuper\u0103rii celuilalt, \u00een timp ce montajul te mut\u0103 pe nea\u015fteptate de la prim-planul copilului la cel al b\u0103iatului \u015fi invers, \u015fi destinele lor au un soi de paralelism subtil. Te \u00eentrebi unde \u015fi c\u00e2nd se vor \u00eent\u00e2lni. Anticipezi \u015fi nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Iar c\u00e2nd la final, vezi, \u0163i se scoal\u0103 p\u0103rul \u00een cap. \u0162I SE SCOAL\u0102 P\u0102RUL \u00ceN CAP. \u0162I SE. Finalul lui The Search este, cred, cel mai puternic final de film pe care l-am v\u0103zut de foarte mult\u0103 vreme.<\/p>\n

Azi, Hazanavicius are masterclass la ora 13.00. Abia a\u015ftept s\u0103-l v\u0103d. Pentru c\u0103 are un talent de povestit crize personale majore, o empatie \u015fi o for\u0163\u0103 de manipulare a emo\u0163iilor cum rar am v\u0103zut.<\/p>\n

Dup\u0103 ce s-a terminat filmul, am rupt-o la fug\u0103 spre Elvira Popescu, unde se \u00eent\u00e2mpla Welcome to New York, de Abel Ferrara. \u0162ine\u0163i minte scandalul de acum c\u00e2\u0163iva ani, c\u00e2nd Dominique Strauss – Kahn, pe atunci \u015fef pe Fondul Monetar Interna\u0163ional, c\u0103s\u0103torit cu una din cele mai bogate evreice fran\u0163uzoaice, Anne Sinclair, \u015fi poten\u0163ial preziden\u0163iabil francez, a h\u0103r\u0163uit sexual o negres\u0103 camerist\u0103 \u015fi a fost dat \u00een judecat\u0103 \u00een State, iar cariera lui politic\u0103 s-a dus de r\u00e2p\u0103 vioi \u015fi \u00een pas alert?<\/p>\n

<\/p>\n

Bun. Un regizor american independent, apreciat pentru filmele lui curajoase, a f\u0103cut un film \u00een care a ales s\u0103 atace direct moralitatea european\u0103 g\u0103unoas\u0103. Politicianul Devereaux, jucat de Gerard Depardieu, e cea mai detestabil\u0103 fiin\u0163\u0103 din univers. Un gras libidinos, care se freac\u0103 de tot ce are gaur\u0103, care are impresia c\u0103-\u015fi poate permite orice, genul de personaj care-\u0163i inspir\u0103 pofta s\u0103 arunci cu furculi\u0163e \u00een ecran. \u015ei e un gras absolut nociv fa\u0163\u0103 de libidoul uman, c\u0103ruia Ferrara \u00eei exploreaz\u0103 sl\u0103ninile iar \u015fi iar, \u00eendeaproape. Uneori, ai senza\u0163ia c\u0103 filmul e f\u0103cut de o femeie, iar mesajul c\u0103tre gra\u015fii libidino\u015fi de pretutindeni e “Uita\u0163i-v\u0103 b\u0103 la voi c\u0103 sunte\u0163i hido\u015fi!”<\/p>\n

<\/p>\n

Filmul nu e genul meu. E prea pe demonstra\u0163ie: “Noi nu suntem ca voi, asta nu e Fran\u0163a!” Da\u0163i-o naibii, a\u0163i avut \u015fi voi un Bill Clinton care nu-\u015fi putea \u0163ine sula \u00een pantaloni. Am o repulsie fa\u0163\u0103 de chestiile prea evidente \u015fi prea demonstrative.
\n\u00cen schimb, personajul lui Jacqueline Bisset, nevasta miliardar\u0103, stilat\u0103 \u015fi sf\u00e2\u015fiat\u0103 \u00eentre nevoia de a-i da \u00een cap grasului ordinar care i-a distrus ambi\u0163iile \u015fi o form\u0103 de iubire, merit\u0103 premii peste premii. Dac\u0103 fiecare film e sau ar trebui s\u0103 fie despre un om care are o mare problem\u0103, aici, omul cu marea problem\u0103 e ea. \u015ei te \u00eenduio\u015feaz\u0103 luciditatea ei, dezam\u0103girea ei, furia ei.<\/p>\n

La proiec\u0163ie a fost prezent\u0103 Jacqueline Bisset. Fermec\u0103toare, volubil\u0103, ireal de t\u00e2n\u0103r\u0103 – c\u00e2nd am auzit c\u0103 are 70 de ani, mi-a c\u0103zut fa\u0163a pe jos. \u015ei a povestit un film infinit mai bun, mai uman \u015fi mai subtil dec\u00e2t cel pe care tocmai \u00eel v\u0103zusem. Despre care presa povestea c\u0103 n-a intrat \u00een selec\u0163ie la Cannes pentru c\u0103 era controversat. Sincer, n-a intrat \u00een selec\u0163ie la Cannes pentru c\u0103 e prost. Orice film care, \u00een 2014, \u00ee\u0163i deseneaz\u0103 ca la idio\u0163i c\u0103 SUA e bun\u0103 \u015fi Fran\u0163a e curv\u0103 \u015fi rea e prost. Pe de alt\u0103 parte, con\u015ftientizez c\u0103 filmul pare f\u0103cut anume pentru retarda\u0163ii de internet care, la o glum\u0103 subtil\u0103, simt mereu nevoia s\u0103 comenteze traduc\u00e2nd gluma subtil\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleas\u0103 de to\u0163i oamenii inteligen\u0163i \u00een retardez\u0103 elementar\u0103. Retarda\u0163i din toat\u0103 lumea, armata C\u0103pitanului Evident, Welcome to New York e filmul vostru.<\/p>\n

Apoi, desigur, m-am dus la party-ul de deschidere unde am comb\u0103tut gerul cu vodc\u0103. \u015ei vodca m-a f\u0103cut s\u0103 c\u00e2nt Louis Armstrong \u00een drum spre cas\u0103. \u015ei am c\u00e2ntat prost. Aproape la fel de prost ca un film de Abel Ferrara.<\/p>\n

MORALA: nu te lua dup\u0103 cum sun\u0103 descrierea filmului. Dac\u0103 era s\u0103 merg la un mall \u015fi s\u0103 aleg dup\u0103 descriere \u00eentre The Search, o poveste cu r\u0103zboi cecen \u015fi copii, \u015fi Welcome to New York, o satir\u0103 la adresa lui Strauss – Kahn, sex, corup\u0163ie, dependen\u0163\u0103, a\u015f fi ales, logic, al doilea film. \u015ei a\u015f fi luat o imens\u0103 \u0163eap\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pentru c\u0103 Films de Cannes e, de departe, festivalul meu preferat, din motive de filme noi \u015fi superbe, atmosfer\u0103 boem\u0103, fug\u0103 de la un...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8612","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8612","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8612"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8612\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8612"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8612"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8612"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}