![](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.filmedefestival.ro\/2014\/wp-content\/uploads\/2014\/12\/anne-dorval-and-antoine-olivier-pilon-in-xavier-dolans-mommy.jpg?resize=512%2C290\")
<\/p>\n“Noi \u00eenc\u0103 ne iubim, nu-i a\u015fa?”<\/p>\n
<\/p>\n
J. D. Salinger ar putea fi m\u00e2ndru. Excelentul s\u0103u portret de adolescent inadaptat, dornic s\u0103-\u015fi demonstreze bunele inten\u0163ii dar incapabil s\u0103 le duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u015fit are un echivalent \u015fi \u00een anii 2000.<\/p>\n
Primul film al regizorului canadian Xavier Dolan se nume\u015fte Am ucis-o pe mama<\/em>. E o poveste intens\u0103 a conflictului \u00eentre genera\u0163ii, \u00eentre ego-uri puternice, \u00eentre legitima autoritate p\u0103rinteasc\u0103 \u015fi la fel de legitima nevoie a adolescentului de a-\u015fi afirma independen\u0163a. E perioada \u00een care, \u00een cazul familiilor unde iubirea este dominat\u0103 de orgolii personale, \u00eencep veritabile r\u0103zboaie, cu urlete, scandaluri, minciuni, exager\u0103ri, acuze pe care nu le ier\u0163i nici la 30 de ani, m\u0103suri aberante luate de p\u0103rinte care \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi impun\u0103 cu sila controlul, reac\u0163ii de extrem\u0103 furie din partea t\u00e2n\u0103rului nedrept\u0103\u0163it. Dar, pentru c\u0103 o fixa\u0163ie s\u0103n\u0103toas\u0103 trebuie consumat\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, Dolan reia subiectul, r\u0103zboiul mam\u0103 – fiu, \u015fi \u00een ultima sa produc\u0163ie premiat\u0103 cu Premiul Juriului la Festivalul de la Cannes: Mommy<\/em>. Diferen\u0163a e de perspectiv\u0103 \u015fi de miz\u0103. Iar tema e: dac\u0103 guvernul ar da o lege \u00een care, cu un singur document, ai putea sc\u0103pa de mine, m-ai abandona f\u0103r\u0103 s\u0103 clipe\u015fti.<\/p>\n Al\u0163i regizori apeleaz\u0103 la trucul neutralit\u0103\u0163ii \u015fi iluzia impar\u0163ialit\u0103\u0163ii s\u0103 fac\u0103 s\u0103 par\u0103 c\u0103 povestea nu e despre ei. Dolan nici m\u0103car nu \u00eencearc\u0103. \u00cen Am ucis-o pe mama<\/em> se distribuie \u00een rolul principal, iar \u00een Mommy<\/em> alege un protagonist ceva mai blond, dar care are acela\u015fi aer dezarmant de vulnerabilitate amestecat\u0103 cu b\u0103\u0163o\u015fenie. Pentru c\u0103 numai o persoan\u0103 extrem de vulnerabil\u0103 poate \u00eenregistra fiecare infim\u0103 reac\u0163ie matern\u0103 cu fine\u0163ea unui seismograf \u015fi tr\u0103i o dram\u0103 intens\u0103 pentru fiecare \u00een parte. Mama cea incapabil\u0103 de comunicare e jucat\u0103, \u00een ambele cazuri, de Anne Dorval, iar rolul complementar, al profesoarei care, de\u015fi nu are nici o obliga\u0163ie, comunic\u0103 infinit mai bine cu copilul \u015fi e eficient\u0103 \u00een a-l \u00een\u0163elege \u015fi a-l tempera – genul de personaj pe care eu \u00eel numesc personaj – repro\u015f, pentru c\u0103 prezen\u0163a lui \u00een intrig\u0103 e un fel de “De ce mor\u0163ii m\u0103-sii altul poate \u015fi tu nu?” – e interpretat, \u015fi \u00een Mommy<\/em>, de Suzanne Cl\u00e9ment.<\/p>\n T\u00e2n\u0103rul Steve e diagnosticat cu ADHD, de\u015fi, ironic, urm\u0103rind comportamentul lui \u00een paralel cu al mamei, consta\u0163i c\u0103 unica diferen\u0163\u0103 \u00eentre nebunul cu acte \u015fi cel care b\u00e2ntuie liber pe strad\u0103, oficial s\u0103n\u0103tos la cap, e dat\u0103 de abilitatea celui de-al doilea de a min\u0163i pu\u0163in mai bine \u00een public. \u00cen rest, reac\u0163iile exagerate, crizele de orgoliu, precipit\u0103rile, sarcasmul mu\u015fc\u0103tor, ie\u015firile emo\u0163ionale \u00eei caracterizeaz\u0103 pe am\u00e2ndoi, iar asem\u0103narea te izbe\u015fte pe m\u0103sur\u0103 ce personajele \u0163i se dezv\u0103luie. De\u015fi impulsivitatea \u015fi violen\u0163a celor dou\u0103 personaje transform\u0103 filmul de dou\u0103 ore \u00eentr-o experien\u0163\u0103 dinamic\u0103, intens\u0103 \u015fi intens angrenant\u0103 emo\u0163ional, care pare s\u0103 se termine \u00een jum\u0103tate de or\u0103, te frapeaz\u0103, recapitul\u00e2nd \u00een g\u00e2nd materialul vizionat, cu c\u00e2t\u0103 cerebralitate e de fapt construit\u0103 povestea, cum elemente m\u0103runte folosite \u00een construc\u0163ia intrigii sunt reluate exact \u00een punctele de climax, \u015fi cum cap\u0103t\u0103 un nou nivel de exploatare. Pe care nu v-o zic, c\u0103 nu spoil\u0103resc aiurea.<\/p>\n Cert e c\u0103 nimic nu te poate r\u0103ni ca o persoan\u0103 pe care o iube\u015fti ira\u0163ional de mult \u015fi cu ira\u0163ional de mult orgoliu. A\u015fa c\u0103 mizez, pe viitor, pe minimum \u00eenc\u0103 patru filme ale lui Dolan despre faptul c\u0103 m\u0103-sa-i vac\u0103. Toate cu Anne Dorval \u00een rolul vacii \u015fi cu Suzanne Cl\u00e9ment \u00een rolul personajului repro\u015f: “mor\u0163ii m\u0103-tii de vac\u0103, tu de ce nu po\u0163i fi a\u015fa? t\u00e2r\u00e2tur\u0103!”<\/p>\n
\nE o poveste etern\u0103, mereu actual\u0103, cu care se poate identifica oricine.<\/p>\n
\nA existat o singur\u0103 exagerare \u00een acest sens, care mi s-a p\u0103rut penibilu\u0163\u0103: un pandantiv cu “Mommy” pe care mama \u00eel prime\u015fte de la fiu, dup\u0103 ce r\u0103m\u00e2ne \u015fomer\u0103 – pentru c\u0103 scandalurile interminabile cu fiul o fac s\u0103 \u00eent\u00e2rzie la munc\u0103 – ne e prezentat \u00een plin focus, str\u0103lucind ca un soare, c\u00e2nd mama are de luat principala decizie din film.<\/p>\n