{"id":9462,"date":"2015-05-23T13:47:05","date_gmt":"2015-05-23T13:47:05","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=9462"},"modified":"2015-05-23T13:47:05","modified_gmt":"2015-05-23T13:47:05","slug":"fara-bariere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/fara-bariere\/","title":{"rendered":"F\u0103r\u0103 bariere"},"content":{"rendered":"<p>Anul trecut, Abel Ferrara f\u0103cea valuri la Cannes cu un film imperfect, dar infinit de expresiv, care demonta rece \u015fi t\u0103ios mecanismele puterii:\u00a0<em>Welcome to New York.\u00a0<\/em>Un film tezist, demonstrativ &#8211; mam\u0103, ce ur\u0103sc eu tezismul demonstrativ &#8211; cu c\u00e2teva scene absolut geniale \u015fi multe scene sinistru de proaste. Anul \u0103sta, aceea\u015fi imperfec\u0163iune alternant\u0103 \u00eentre geniu \u015fi imbecil \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 un alt subiect, ultimele zile ale scriitorului &#8211; scenarist &#8211; regizor de film Pier Paolo Pasolini, unul dintre cei mai spectaculo\u015fi intelectuali italieni ai secolului trecut.<\/p>\n<div class=\"video-container\"><span class=\"embed-youtube\" style=\"text-align:center; display: block;\"><iframe loading=\"lazy\" class=\"youtube-player\" width=\"700\" height=\"394\" src=\"https:\/\/www.youtube.com\/embed\/wSY3l63qlq4?version=3&#038;rel=1&#038;showsearch=0&#038;showinfo=1&#038;iv_load_policy=1&#038;fs=1&#038;hl=en-US&#038;autohide=2&#038;wmode=transparent\" allowfullscreen=\"true\" style=\"border:0;\" sandbox=\"allow-scripts allow-same-origin allow-popups allow-presentation allow-popups-to-escape-sandbox\"><\/iframe><\/span><\/div>\n<p>Se vede c\u0103 nu e un biopic abordat cu deta\u015fare, ci un tribut focos de epigon. Muzica, \u00eencadraturile, dialogurile, citatele din opera lui Pasolini &#8211; toate au fost alese cu o sfin\u0163enie de pup\u0103tor de moa\u015fte. \u015ei aici avem prima problem\u0103. C\u0103 exact ca multioscarizatul Lincoln al lui Spielberg, filmul nu se adreseaz\u0103 oricui. Nu te po\u0163i duce cu temele nef\u0103cute. Dac\u0103 nu identifici referin\u0163ele, ai ratat jum\u0103tate din farmec.<\/p>\n<p>Iar pentru mine, asta e o problem\u0103. OK, spre deosebire de\u00a0<em>Lincoln,\u00a0<\/em>unde m-am dus foarte ne\u015ftiutoare de istorie american\u0103, \u015fi nu \u00een\u0163elegeam cine erau \u0103ia \u015fi ce voiau, aici m-am dus \u00een tem\u0103 \u015fi a fost OK. Pentru mine. Pentru fe\u0163ele complet n\u0103uce din jur, nu. \u015ei nu e OK ca o oper\u0103 artistic\u0103 s\u0103 necesite explica\u0163ii suplimentare \u015fi bibliografie, din punctul meu de vedere. (Prev\u0103d \u00a0trollul hater: &#8220;asta pentru c\u0103 e\u015fti tu incult\u0103, f\u0103!&#8221; Pur \u015fi simplu, am un credo: c\u0103 opera artistic\u0103 trebuie s\u0103 se explice singur\u0103, prin propriile mijloace, scenariul trebuie scris \u00een a\u015fa fel, \u00eenc\u00e2t s\u0103-\u0163i defineasc\u0103 eroii, iar noti\u0163ele de subsol ar trebui s\u0103 apar\u0103 numai \u00een lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice. Arta cu explica\u0163ie e ca bancul cu explica\u0163ie: toat\u0103 vraja se duce pe conduct\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Acestea fiind spuse, a\u015f vrea s\u0103 precizez c\u0103 \u00eemi place Ferrara. \u00cemi place stilistica lui <em>Wellcome to New York\u00a0<\/em>\u015fi aceea a\u00a0experimentului Pasolini. \u00cemi plac scenariile lui \u00a0necizelate, care \u00eencep \u00een coad\u0103 de pe\u015fte \u015fi se termin\u0103 &#8211; bun, Pasolini are un final bine adus din condei, dar care pare o \u00eent\u00e2mplare. \u00cemi plac la Ferrara lucruri care m\u0103 enerveaz\u0103 extrem de tare la al\u0163i arti\u015fti.<\/p>\n<p>De ce? Pentru c\u0103 scenariile alea aparent penale, \u00eens\u0103ilate cum d\u0103 Dumnezeu, cu francezi \/ italieni care irup subit \u00een englez\u0103, apoi \u00een limba lor matern\u0103, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de logic\u0103, creeaz\u0103 ceea ce multe scenarii scrise dup\u0103 toate regulile tehnicii nu reu\u015fesc. Emo\u0163ie autentic\u0103 \u015fi tensiune vie.<\/p>\n<p>Abel Ferrara e pentru film ce e Bob Dylan pentru muzic\u0103. O cizm\u0103 absolut\u0103, dar cu talent.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Anul trecut, Abel Ferrara f\u0103cea valuri la Cannes cu un film imperfect, dar infinit de expresiv, care demonta rece \u015fi t\u0103ios mecanismele puterii:\u00a0Welcome to&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":9463,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[24],"tags":[],"class_list":["post-9462","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-webterviu"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/05\/pasolini.jpg?fit=879%2C463&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9462","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9462"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9462\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9464,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9462\/revisions\/9464"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/9463"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9462"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9462"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9462"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}