La prima vedere, Dolores pare o tip\u0103 de via\u0163\u0103, ba chiar de succes, perfect integrat\u0103 \u00een societate.<\/p>\n
Unii au impresia c\u0103 ar fi o frumuse\u0163e fatal\u0103, \u00een loc s-o ia drept ceea ce este: un biet om care d\u00e2rd\u00e2ie diminea\u0163a sub du\u015ful fierbinte, din cauza circula\u0163iei periferice defectuoase. Altora li se pare o oportunist\u0103 f\u0103r\u0103 leac, \u015fi \u0103\u015ftia \u00eei poart\u0103 uri care dureaz\u0103 luni, ba chiar ani \u00eentregi. Al\u0163ii o consider\u0103 prietena lor de suflet, cu care pot hoin\u0103ri pe str\u0103zi p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a, mai ales pe timp de lun\u0103 plin\u0103, sau imediat dup\u0103 ploi, c\u00e2nd \u00eentunericul cap\u0103t\u0103 o fr\u0103gezime aparte, de m\u0103r verde, abia copt.<\/p>\n
\u015ei totu\u015fi, Dolores – Dolores \u00ee\u015fi detest\u0103 numele, da? \u015fi o detest\u0103 pe telenovelista aia de m\u0103-sa, c\u0103 nu i-a dat \u015fi ei un nume mai cuminte, mai Ana, mai Maria, mai Daniela – deci, precum spuneam, Dolores are o fobie pe care nimeni nu ar b\u0103nui-o. De care lumea ar r\u00e2de \u015fi cu curu’, dac\u0103 ar m\u0103rturisi-o cuiva. S-a dus la psiholog, a vorbit cu doamna doctor despre planuri de viitor, despre trecut, despre ce-a visat, despre ce \u00eei place s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, dar nu i-a putut spune asta, pentru c\u0103 i s-a p\u0103rut c\u0103 \u015fi doctori\u0163a ar r\u00e2de de ea. Plus c\u0103 doctori\u0163a avea un tic iritant, \u00ee\u015fi sc\u0103rpina o spr\u00eencean\u0103 cu be\u0163iga\u015ful de dizolvat zah\u0103r \u00een cafea, \u015fi de c\u00e2te ori Dolores \u00ee\u015fi aduna curajul \u015fi d\u0103dea s\u0103 \u00eenceap\u0103, o vedea sc\u0103rpin\u00e2ndu-se iar, \u015fi tot elanul i se ducea pe apa s\u00e2mbetei.<\/p>\n
Ei bine, ceea ce Dolores nu i-a spus doctori\u0163ei, \u015fi nu le-a spus nici prietenilor, nici p\u0103rin\u0163ilor, nici str\u0103inilor cu care se cuno\u015ftea pe ici pe colo \u015fi cu care ajungea s\u0103 vorbeasc\u0103 despre orice, de parc\u0103 i-ar fi cunoscut dintr-o via\u0163\u0103 anterioar\u0103 – nu mi-a spus nici mie, \u015fi nici dumneavoastr\u0103 nu v\u0103 va spune, deci dac\u0103 o \u00eent\u00e2lni\u0163i cumva pe Dolores pe strad\u0103, purta\u0163i-v\u0103 c\u00e2t se poate de normal, nu l\u0103sa\u0163i s\u0103 se vad\u0103 c\u0103 \u015fti\u0163i despre ea un lucru at\u00e2t de jenant – , deci ceea ce Dolores a t\u0103inuit toat\u0103 via\u0163a ei – e fobia cumplit\u0103, groaza sor\u0103 cu le\u015finul care o cuprindea de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd se apropia momentul primului s\u0103rut \u00eentr-o nou\u0103 rela\u0163ie. O dat\u0103 dep\u0103\u015fit momentul, Dolores nu mai avea nici o problem\u0103, lucrurile mergeau de la sine, p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care nu mai aveau nimic nou de spus sau de g\u0103sit \u00een cel\u0103lalt, apoi se desp\u0103r\u0163eau prietene\u015fte. Dar p\u00e2n\u0103 reu\u015fea s\u0103 scape de acest hop, Dolores trecea prin toate chinurile iadului, c\u0103dea \u00een depresii f\u0103r\u0103 margini, o cuprindeau atacuri de panic\u0103 imposibil de descris – \u00eentr-un cuv\u00e2nt, avea toate simptomele unei veritabile probleme psihice.<\/p>\n
O problem\u0103 minor\u0103, a\u0163i spune dumneavoastr\u0103, \u015fi a\u015f spune \u015fi eu, c\u00e2nd ne g\u00e2ndim c\u0103 al\u0163i oameni pic\u0103 examene la care au studiat temeinic, le\u015fin\u0103 \u00een lifturi, sau fac urticarie dac\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 ou\u0103. \u015ei totu\u015fi, problema asta minor\u0103 o f\u0103cuse pe Dolores s\u0103 rateze c\u00e2teva din cele mai frumoase pove\u015fti de dragoste pe care le-ar fi putut avea. Pentru c\u0103 o rupea la fug\u0103 ca un animal s\u0103lbatic speriat, de c\u00eete ori sim\u0163ea fatidic-minunatul moment apropiindu-se. Sau dac\u0103 nu o rupea la fug\u0103, spunea rapid ceva nasol, care s\u0103 strice starea. Sau f\u0103cea o t\u00e2mpenie. Lucruri pe care nu dorea cu adev\u0103rat s\u0103 le fac\u0103, \u015fi totu\u015fi, le f\u0103cea. Din fric\u0103 ira\u0163ional\u0103 \u015fi incontrolabil\u0103. Pentru c\u0103 \u00een aceste clipe, Dolores are din nou patru ani \u015fi jum\u0103tate, \u015fi un leucoplast cu rivanol pe genunchi, ca atunci…<\/p>\n
Era o serbare la gr\u0103dini\u0163\u0103. La gr\u0103dini\u0163\u0103, Dolores era considerat\u0103 drept o feti\u0163\u0103 frumoas\u0103 \u015fi inteligent\u0103. Avea ochi foarte ad\u00e2nci, negri, \u015fi frizur\u0103 paj, \u015fi era capabil\u0103 s\u0103 memoreze poeziile cele mai lungi \u015fi mai complicate \u00eentr-un timp record. De aceea, avea multe-multe buline ro\u015fii. Era cu un c\u0103p\u015for mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t ceilal\u0163i copii, \u015fi avea un anume fel de a fi – \u00eencrezut\u0103, spuneau unii, m\u00e2ndr\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi, spuneau al\u0163ii.<\/p>\n
De fapt, Dolores nu era nici \u00eencrezut\u0103, nici m\u00e2ndr\u0103. Pur \u015fi simplu prefera s\u0103 tac\u0103 dac\u0103 nu avea nimic nou de spus. \u015ei dac\u0103 \u00ee\u015fi julea genunchii, prefera s\u0103 str\u00e2ng\u0103 din din\u0163i, s\u0103 nu-\u015fi dezv\u0103luie sl\u0103biciunea. Ceea ce \u00eei d\u0103dea un aer sobru \u015fi spartan. B\u0103ie\u0163esc.
\nDe aceea, \u00een momentul \u00een care educatoarea a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 regizeze “Alb\u0103 ca Z\u0103pada” pentru serbarea de la sf\u00e2r\u015fitul anului, nu a g\u0103sit un prin\u0163 mai bun \u00een toat\u0103 grupa mijlocie, dec\u00e2t pe Dolores cea \u00eenalt\u0103 \u015fi sobr\u0103. Era mai disciplinat\u0103 dec\u00e2t b\u0103ie\u0163eii zburdalnici de v\u00e2rsta ei, \u015fi se putea lucra altfel cu ea. Iar costuma\u015ful cu pelerin\u0103 \u00eei st\u0103tea minunat.<\/p>\n
Un am\u0103nunt deloc de neglijat: prin\u0163i\u015forul nostru ar\u0103ta adorabil al\u0103turi de Noemi-cea-frumoas\u0103, care era foarte frumoas\u0103, nu degeaba era poreclit\u0103 a\u015fa. Noemi mergea la ore de balet \u015fi canto, \u015fi se \u015ftia despre ea c\u0103 va fi mare balerin\u0103 sau mare actri\u0163\u0103, pentru c\u0103 nu era \u00een toat\u0103 gr\u0103dini\u0163a o fat\u0103 mai frumoas\u0103 dec\u00e2t Noemi-cea-frumoas\u0103.<\/p>\n
Singura problem\u0103 a lui Dolores ap\u0103rea \u00een momentul \u00een care trebuia s\u0103 o s\u0103rute pe Alb\u0103 ca Z\u0103pada. \u00cei fugea p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare, \u00eei era ru\u015fine de ar fi vrut s\u0103 se deschid\u0103 p\u0103m\u00e2ntul sub ea, s-o \u00eenghit\u0103, s\u0103 moar\u0103, s\u0103 \u00ee\u015fi scoat\u0103 ochii sau orice altceva, numai s\u0103 scape de momentul \u0103sta. Ro\u015fea, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 pretind\u0103 c\u0103 de fapt nu a ro\u015fit, \u015fi zicea: Asta \u015ftim, asta o facem la serbare.<\/p>\n
Bine\u00een\u0163eles c\u0103 to\u0163i \u00eencepeau s\u0103 urle, s\u0103 r\u00e2d\u0103, s\u0103 spun\u0103 prostii. Iar Noemi r\u00e2dea \u015fi ea, \u015fi chestia asta o durea pe Dolores cel mai tare. Nu avea preten\u0163ii de la plozii \u0103ia cu muci \u00een nas \u015fi bale la gur\u0103, care nu \u015ftiau nici m\u0103car s\u0103-\u015fi lege frumos \u015fireturile. Dar Noemi, care era at\u00e2t de frumoas\u0103, ar fi trebuit s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ce \u00een sufletul ei.<\/p>\n
Era cu o zi \u00eenainte de serbare. Programul de la gr\u0103dini\u0163\u0103 se terminase, iar copiii se \u00eembr\u0103cau \u00een hainele de strad\u0103. Dolores era ro\u015fie de furie \u015fi de umilin\u0163\u0103, pentru c\u0103 fusese ultima repeti\u0163ie, \u015fi iar fusese ciuca b\u0103t\u0103ilor de joc.<\/p>\n
\u015ei-a luat lucru\u015foarele din dul\u0103pior \u015fi s-a dus undeva, la marginea unei b\u0103ncu\u0163e, s\u0103 nu o vad\u0103 nimeni. P\u00e2n\u0103 la t\u00e2mpenia asta de serbare, dracu’ s\u0103 le ia de serb\u0103ri, fusese obi\u015fnuit\u0103 s\u0103 aib\u0103 numai buline ro\u015fii, s\u0103 deseneze cel mai frumos, s\u0103 recite cel mai bine, s\u0103 m\u0103n\u00e2nce impecabil, nu ca pro\u015ftii \u0103ia care luau m\u00e2ncarea cu m\u00e2na, mestecau cu gura deschis\u0103 \u015fi li se vedeau dumica\u0163ii printre din\u0163i – \u015fi acum, pro\u015ftii \u0103ia r\u00e2seser\u0103 de ea. \u015ei Noemi. De ce \u015fi Noemi? De ce Noemi nu \u00een\u0163elegea c\u0103 e a\u015fa un lucru mare \u015fi nemaipomenit s\u0103 o s\u0103ru\u0163i, c\u0103 nu puteai face asta a\u015fa, pur \u015fi simplu, \u00een v\u0103zul tuturor, s\u0103 se uite to\u0163i ca vi\u0163elul la poarta nou\u0103?<\/p>\n
-Tu nu te \u00eembraci?<\/p>\n
Era Noemi. C\u00e2nd o v\u0103zu, Dolores sim\u0163i c\u0103 \u00eei vine din nou s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, pentru c\u0103 vedea c\u0103 Noemi o du\u015fm\u0103ne\u015fte \u015fi nu \u00een\u0163elegea de ce.<\/p>\n
-Nu pot.<\/p>\n
Nu-i pl\u0103ceau cior\u0103peii albi, gro\u015fi, pe care trebuia s\u0103 \u00eei poarte pe sub fusti\u0163\u0103. Nu-i pl\u0103ceau, pentru c\u0103 diminea\u0163a o \u00eembr\u0103ca bunica \u00een ei, repede-repede, s\u0103 nu \u00eent\u00e2rzie, \u015fi bunica avea degete groase \u015fi noduroase, \u015fi o ciupea mereu de picioru\u015fe c\u00e2nd \u00eei tr\u0103gea cior\u0103peii \u00een sus, iar Dolores \u00ee\u015fi jura de fiecare dat\u0103 c\u0103 atunci c\u00e2nd se va face ea mare \u015fi va avea feti\u0163e, va avea mare grij\u0103 s\u0103 le \u00eembrace cu bl\u00e2nde\u0163e \u015fi s\u0103 nu le ciupeasc\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n
-Bunica m\u0103 ciupe\u015fte aici c\u00e2nd m\u0103 \u00eembrac\u0103, \u00ee\u015fi ap\u0103s\u0103 ea palmele pe coapse. \u015ei doare foarte tare.<\/p>\n
\u015ei atunci, Noemi-cea-frumoas\u0103 f\u0103cu un lucru pe care Dolores nu ar fi \u00eendr\u0103znit s\u0103 viseze c\u0103 o s\u0103-l fac\u0103 cineva pentru ea. Lu\u0103 cior\u0103peii cei antipatici \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi \u00eei zise:<\/p>\n
-Stai jos.<\/p>\n
Dolores nu \u00eendr\u0103zni nici s\u0103 respire, \u00een timp ce Noemi \u00eei rula ciorapul foarte u\u015for pe gamb\u0103 \u00een sus, apoi pe coapse, cu dege\u0163elele ei mici \u015fi sub\u0163iri, \u015fi \u00een cele din urm\u0103, p\u00e2n\u0103 sus, la talie. Nu o \u00eembr\u0103case nimeni p\u00e2n\u0103 acum, \u00een afara mamei \u015fi a bunicii, \u015fi era prea frumos ca s\u0103 fie adev\u0103rat.<\/p>\n
-\u015ei eu am chilo\u0163ei cu ursule\u0163i, i-a spus Noemi \u00een \u015foapt\u0103 la ureche, toat\u0103 numai p\u0103r blond \u015fi miros de bomboane mentolate. Dar mie \u00eemi plac foarte mult \u0103ia cu floricele albastre. Tu ai cu floricele albastre?<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103 Dolores, s-a pomenit c\u0103 zulufii de p\u0103r blond i se apas\u0103 de buze, \u015fi dincolo de ei, guri\u0163a roz, ca de p\u0103pu\u015f\u0103, a lui Noemi.<\/p>\n
-Uite a\u015fa se pup\u0103, proasto, \u00eei \u015fopte\u015fte Noemi printre buze, c\u0103 am v\u0103zut eu la televizor.<\/p>\n
\u015ei de jur \u00eemprejur se aude un OAAAAAAAA general, \u015fi toat\u0103 grupa mijlocie apare de dup\u0103 u\u015f\u0103, \u015fi to\u0163i r\u00e2d, \u015fi nu se \u00een\u0163elege nimic din cauza vacarmului, pe care, brusc, Dolores nu \u00eel mai aude. E at\u00e2t de pustiit\u0103 de o tr\u0103dare at\u00e2t de oribil\u0103, c\u0103 nu mai vede \u015fi nu mai \u015ftie nimic. A\u015fteapt\u0103 s\u0103 vin\u0103 cineva s\u0103 o ia acas\u0103, s\u0103 scape, s\u0103 nu dea dracu s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 aici, acum, a\u015fa!<\/p>\n
\u015ei a doua zi, e serbarea. Ciudat, nimeni din grup\u0103 nu mai zice nimic, to\u0163i tac \u015fi se fac c\u0103 plou\u0103, poate educatoarea o fi aflat, poate i-a certat, poate nu, Dolores nu mai \u015ftie ce a fost. Intr\u0103, spune ce are de spus, face ce are de f\u0103cut, se apropie de Alb\u0103-ca-Z\u0103pada cea adormit\u0103…<\/p>\n
\u015ei \u015ftie c\u0103 nu are alt mod de r\u0103zbunare, de aceea o s\u0103rut\u0103 lung, ap\u0103sat, cu ur\u0103, o s\u0103rut\u0103 cu dezgust \u015fi furie, de parc\u0103 ar vrea s\u0103-i striveasc\u0103 buzele roz, de p\u0103pu\u015f\u0103. Apoi, se \u00eendreapt\u0103 frumos, \u00ee\u015fi termin\u0103 de declamat vorbele – Noemi \u00eei evit\u0103 privirea, ceea ce nu e neap\u0103rat un lucru r\u0103u, pentru c\u0103 Alb\u0103-ca-Z\u0103pada e o fat\u0103 timid\u0103, crescut\u0103 \u00een p\u0103dure – \u015fi totul se termin\u0103 cu o rafal\u0103 de aplauze p\u0103rinte\u015fti entuziaste, dar ce frumu\u015fic\u0103 e Dolores cu pelerin\u0103, vai dar ce ru\u015finoas\u0103 era fata asta, bine c\u0103 s-a mai dat pe brazd\u0103, mai scoate\u0163i-o \u00een lume, da sigur, o s-o scoatem.<\/p>\n
Dup\u0103 aceea, Noemi \u015fi Dolores nu \u015fi-au mai vorbit niciodat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La prima vedere, Dolores pare o tip\u0103 de via\u0163\u0103, ba chiar de succes, perfect integrat\u0103 \u00een societate. Unii au impresia c\u0103 ar fi o...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-979","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/979","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=979"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/979\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=979"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=979"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=979"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}