Zece decizii mărunte de An Nou

Da, copilaşi. Tema de azi este dată de vestitele “New Year’s resolutions”. Nu rezoluţii, Costel, rezoluţia în limba română nu înseamnă decizie sau plan. Aşa cum nici locaţie nu înseamnă loc. Şi nici felaţie nu înseamnă fel.

Pe când aveam 15 – 20 de ani, aveam senzaţia că omul trebuie să ia întotdeauna hotărâri mari şi măreţe, să schimbe lumea. Evident, mi-o luam peste falcă, pentru că lumea nu se lăsa schimbată aşa uşor, şi la jumătatea anilor 90 – începutul anilor 2000, nu se lăsa schimbată de către femei.

Între timp, m-am maturizat şi mi-am dat seama că ţelurile mari tind să-ţi spargă dantura, prin urmare, îmi voi propune numai ţeluri mici şi uşor de aplicat.

Şi anume:

1) Să nu mai folosesc liftul. Deloc. Nici un lift, din nici o clădire.

Ne minţim că vaaai, ce greu e să slăbim, pe când realitatea e că stăm foarte mult cu kuru pe scaun. Apoi venim acasă, ne zbatem pentru un kur de loc în metrou sau autobuz. Sau ne aşezăm direct la volanul maşinii.

Apoi eşuăm pe canapea la Netflix, de obicei cu ceva de ronţăit în braţe.

Stăm exagerat de mult.

Iar eu voi rupe această rutină urcând pe jos, pas cu pas precum Iohannis, toate scările care îmi vor ieşi în cale. Inclusiv când îmi vizitez amici care locuiesc la etajele nouă şi zece.

2) Să nu mă mai aşez în mijloacele de transport în comun. 

Realitatea e că e un pic ridicol. Oameni în toată firea aleargă să prindă câte un loc, în timp ce diverse băbuţe şi moşulici stau în picioare.

Un pic de verticalitate n-a dăunat nimănui, şi dacă ai grijă să şi încordezi / relaxezi muşchii abdominali în timp ce stai aşa, aşteptându-ţi staţia de destinaţie, e ca un antrenament pe şestache de care ştii numai tu.

3) Să beau patru căni de apă pe zi. 

Doi litri n-o să beau niciodată, că mă cunosc. Eu nu beau apă, pur şi simplu. Nu mi-e niciodată sete. Dar dacă îmi impun mintal, în diverse puncte ale zilei, să beau câte o cană de apă, îmi iese.

Şi nu doar că îmi iese, dar parcă mi-e şi mai puţin foame decât atunci când nu beau nici atât.

4) Să nu mă mai las atrasă în certuri online sau offline 

Dacă cineva are o problemă cu mine, nuanţa pică pe “are”, nu pe “avem”. Prin urmare, vom bloca / elimina din vieţile noastre orice factor de toxicitate, ură, enervare, misecuvenism, nesimţire, tupeu şi aşa mai departe.

Câtă vreme am conştiinţa curată că n-am dat ţeapă nimănui – deşi eu însămi am fost obiectul mai multor ţepe, prin buna mea credinţă, nimeni nu are JUSTIFICAREA REALĂ să-mi reproşeze ceva. Iar impresiile nu ne interesează.

5) Să râd de cretinătăţi, în loc să mă las enervată de ele. 

Fac multe glume cu Vadim Tudor, dar asta pentru că tipul era Săgetător ca mine şi avea cam acelaşi temperament. Odată îl apucau dracii şi se dezbrăca instant de civilizaţie şi bune maniere.

E greu pentru noi, colericii, pentru că în secunda când ne enervăm, noi chiar ne enervăm, nu doar simţim un fior vag nelămurit de ofensă, cum li se întâmplă altora.

Diferenţa e că eu nu vreau să devin Vadim. Prefer comicii bătrâni americani sarcastici, calmi şi tăioşi. Şi îmi propun să îi studiez mai mult. Să îmi convertesc furia în ironie rece.

6) Să nu mai spun “nu” din prima nici unei oportunităţi profesionale. 

Sunt lucruri pe care le refuzi, pentru că nu crezi că ţi se potrivesc, sau nu ştii dacă o să ai timp, şi de fiecare dată, exact chestiile pe care le refuzi ies fabuloase şi mirobolante.

Profesional, o să înlocuiesc “nu” cu “să vedem”.

7) Să îmi aloc o jumătate de oră de alergat dimineaţa 

Nu mai e zăpadă. E friguţ, dar nu grav. Îmi iau frumos un trening mai gros, un setlist de piese foarte catchy şi ţopăitoare pe mobil, şi ies să alerg dimineaţa.

Mai mult de o jumătate de oră e complet neverosimil, pentru că sunt o vacă leneşă, şi nu mă ţin. Dar o jumătate de oră nu ucide pe nimeni.

Şi să nu las nimic, nici măcar faptul că am treabă dimineaţa devreme, să mă împiedice în asta.

8) Să fac patru cursuri anul ăsta. Patru abilităţi pe care nu le am.

Câte unul pe fiecare trei luni.

Acumularea de cunoştinţe noi este ca un restart pentru creier. Informaţia nouă te stimulează, te provoacă, faptul că munceşti să te perfecţionezi îţi solicită conexiuni noi.

Şi am ajuns acum în punctul în care preţuiesc mai mult o experienţă de învăţare decât una de frecare a mentei în gol, ca de exemplu un party fără miză profesională sau stat la plajă.

Prin urmare, în timpul meu liber o să învăţ lucruri.

9) Să-mi închid social media când lucrez la ceva. 

Sigur, cum social media e şi pe mobil, oricum eşti verde şi prezentă peste tot. Dar mirajul eternei fojgăieli are un har de a-ţi destrăma concentrarea, cum n-ai văzut.

Îmi voi structura eforturile în aşa fel, încât să nu mă intereseze nici dacă tocmai am primit 50 de poze cu p*** de la 50 de rataţi, alţii au început un gangbang în comentarii şi încă unii tocmai mă porcăie de zici că nu le-am plătit pensie alimentară când ar fi trebuit.

Prostul e tot acolo, nu pleacă nicăieri. Dar inspiraţia ta, da.

Întâi, termini ce faci, apoi execuţi prostul.

10) Să nu cumpăr nici un produs alimentar în a cărui compoziţie intră făină albă. 

Adio, pâine, adio, paste, adio, biscuiţi, adio, covrigi, adio, prăjituri, adio, lipii, adio, patiserie. Dacă voi pofti la dulciuri, va fi exclusiv ciocolată amăruie.

Cam astea vor fi modificările de lifestyle pe care ştiu că le pot urma pe noul an. Voi ce v-aţi propus?

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.