Zece lucruri pe care nu le știai despre Toto Cutugno

O să pară că acest blog devine, încet, dar sigur, colecția de necroloage, dar promit eu că de mâine scriem despre ceva vesel.

Săptămâna trecută, a murit Toto Cutugno, pe care îl știți cu toții pentru piesa L’italiano. Foarte muzicală, dar dacă-i asculți atent versurile, e un fel de Așa-i românul, în versiunea la cules struguri.

Cum eu am o slăbiciune pentru cântăreți italieni vintage, care au cu toții o impostație vocală remarcabilă, mult peste pretențiile muzicii pop, și producție minimă, pentru că nu au ce ascunde, vom trece în revistă zece lucruri pe care nu le știai despre RIP Toto Cutugno.

1. A început ca toboșar într-o trupă disco

Dacă Albano Carrisi, jumătatea duetului familial Al Bano & Romina Power, e tenor cu studii muzicale pe bune, Toto a fost atras în showbiz de muzica americană, de disco și pop, în jurul anului 1963. Îi plăceau vedetele de peste Ocean. Ironic, când piesa definitorie a carierei tale va fi despre cum ești tu italian adevărat.

2. Una din trupele lui de început s-a numit Albatros.

Nu ăștia. Coincidență de nume.

3. A fost un compozitor deloc neglijabil

Trecând peste faptul că și-a scris mare parte din discografie (dar asta fac mulți), a scris sau co-scris piese celebre ca „Et si tu n’existais pas” a lui Joe Dassin sau „Laissez moi danser” a interpretei Dalida, „Soli” a lui Adriano Celentano, plus multe, multe piese pentru oricine scotea triluri în Italia și Franța. A fost un autor foarte prolific.

4. Prima lui piesă solo a ajuns genericul unei emisiuni TV

Dincolo de vocea – excepțională, că altfel nu scriam despre el – și volumul impresionant de muncă, Cutugno a avut și un pic de norocel în viață. După ce a părăsit Albatros în 1978 și nu a mai stat în unitate (glumă, gigel, am zis mai sus că nu ăștia 😀 ), a lansat o piesă de amor, „Donna, donna mia”, preluată pe loc în genericul unui show de quizuri extrem de popular prezentat de o vedetă națională, Mike Bongiorno. Asta e ca și cum aș scrie eu o piesă nouă și ar prelua-o Cabral pe generic. Dar nu Cabral de acum, ci Cabral din 2010, când lumea încă se mai uita la TV. Succes gălăgios, right?

5. A ajuns să cânte L`Italiano pentru că Celentano a refuzat piesa

Mai țineți minte cum Julia Roberts a ajuns vedetă cu Pretty Woman pentru că Michelle Pfeiffer a refuzat rolul și s-a dus să joace în nu știu ce rahat de care n-a auzit nimeni?

Când a auzit L`Italiano, Celentano a zis grazie, pero no, grazie, pentru că i s-a părut penibil să se laude că e italian. Și atunci, Toto a zis: Ce face omul cu mâna lui, lucru manual se numește. Ce face omul cu gura lui… uhm… hit internațional premiat și decorat cu multe discuri de platină se numește. Anno Domini 1983, când penseta nu se inventase.

6. A devenit un fel de omul casei la festivalul de la San Remo.

Europa a avut dintotdeauna aceste festivaluri drăguțe, care îmbinau cu oarecare succes încercarea (mai mult sau mai puțin reușită a Europei continentale) de a ține pasul cu cultura pop și a fi pe trend, pe de o parte, și un anumit snobism elitist de tip european, pe de alta.

Rezultatul era un melanj extrem de funny între sleaze-ul de tip Da-da-da-ich-liebe-dich-nicht-tu-liebst-mich-nicht și trilurile de privighetoare de tip Să mori de dragoste rănită. Cam așa era Cerbul de aur, cam așa era și San Remo. Cântăm ceva ce se presupune că distrează populația, dar ne dăm toți Pavaroți. La un moment dat, vă voi da link la niște interviuri cu Dan Spătaru și superioritatea de geniu nemuritor și rece care-l tortura. Dar divaghez.

Începând cu 1976, când a ajuns pe locul 5 cu o piesă a trupei lui de atunci, Albatros (v-am zis eu că nu erau ăia cu unitatea), Toto Cutugno s-a amorezat de festival. I-au dat locul I în 1980, și din momentul acela, n-au mai scăpat de el. Când au văzut că revine în aproape fiecare an, cei de la San Remo au decis să se amuze pe seama lui. Și i-au dat de fiecare dată locul al doilea. Așa a câștigat porecla l’eterno secondo.

A avut în total 15 participări: 1976, 1977, 1980, 1983, 1984, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990, 1995, 1997, 2005, 2008, and 2010.

Și tu credeai că ăla care îți dă zilnic de o săptămână mesaj privat cu „Bună dimineața la cafeluță”, deși tu nu răspunzi, are o obsesie.

În 2013, s-au îndurat de el și i-au oferit Premiul pentru Întreaga Activitate. Un mod fin de a spune: OK, hai gata, prego. Legenda nu ne spune dacă premiul includea și o pensetă.

7. Dar a câștigat Eurovisionul

În 1990, deși luase doar locul secund la San Remo,probabil ca o glumă internă a organizatorilor, Cutugno a fost trimis la Eurovision cu o piesă care urma să devină un nou hit internațional platinat până la refuz. O baladă poetică, care celebra ideea unei Europe unite, un fel de Imagine al lui John Lennon, aplicat pe situația de după căderea zidului din Berlin.


Sincer, piesa asta îmi ridică perișorii pe tot corpul. Emoția, ideile, aranjamentul vocal, totul e sublim.

Și totuși: vă dați seama că în 1992, naționalismul și ideea de Europă unită puteau coexista, și același om putea fi italiano vero și Unite unite Europe?

Fun fact: Următorii câștigători italieni vor fi Måneskin, în 2021.

8. A cântat cu Corul Armatei Ruse în 2013

Corul Armatei Ruse a avut multe colaborări amuzante de-a lungul istoriei (niciuna la fel de dementă ca aceea cu trupa finlandeză Leningrad Cowboys), și, evident, nu-l puteau rata pe Toto Cutugno. Spectacolul a fost frumos și sensibil.

9. Prin urmare, în 2019, a existat o campanie pentru anularea spectacolului său din Kiev

Războiul din 2022 nu e decât încununarea a mulți, mulți, muuulți ani de zâzanie reciprocă între Kremlin și Kiev. Mai exact, Kiev sătul să i se tot bage Kremlinul cu sula-n coastă și Kremlin pisălog și insistent ca un gigel de cartier.

Din acest motiv, când Cutugno și-a pus concert la Kiev, a fost o petiție care cerea să i se interzică showul pentru că e rusofil. A fost nevoie ca omul să dea declarații, să explice că el e cel cu Unite unite Europe și că a cântat cu corul rus așa cum ar fi cântat și cu corul omolog ucrainian, dacă ar fi fost cazul, de vreme ce lui, surpriză, îi place să cânte și cam asta ar fi.

Până la urmă, l-au crezut și l-au lăsat să cânte. Dar un supărat a urcat pe scenă în timpul concertului, să țipe la „prietenul lui Putin”.

10. A cântat Ciobănaș cu 300 de oi

În 1993, când a fost headliner la Cerbul de aur, Cutugno a rupt fâșul tuturor cucoanelor din public cu această versiune atât de simplă și de emoționantă a acestei balade de inspirație folclorică. Pentru o clipă, au devenit toate obsedate de el și au uitat chiar și de Petre Roman, care pe atunci făcea furori în calitate de seximazarfacar național.

***

Cutugno a fost un artist impresionant prin timbrul vocal unic și prin abilitatea de a învălui sala în emoție.. A fost un compozitor generos. Și un late bloomer: băiețelul urâțel cu monosprânceană a devenit un domn distins și frumos cu înaintarea în vârstă. S-a stins la 80 de ani, după o carieră lungă și plină de succese. Riposa in pace.

***

Dacă îţi plac articolele de opinie, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Conchita Lopez says:

    Cand eram mica, avem doua-trei casete in masina. La drumuri lungi, iti dai seama cat Toto Cutugno ascultam. Stiam versurile (pocite de mine, evident), pe de rost. E ca si cum ar fi murit o mica parte din copilaria mea (#nostalgie).

  2. Dieter Bohlen says:

    Toto Cutugno a avut uriasa sansa (alaturi de noroc) sa traiasca in perioada in care muzica era extrem de melodioasa, in Europa Continentala (UK nu are o traditie muzicala clasica, iar asta s-a vazut inclusiv in muzica moderna pe care au dat-o – fac exceptie aici geniile lor de tip Pink Floyd, Depeche Mode, U2 sau Queen).

    A invatat muzica pe vremea cand instrumentele muzicale non-rock (clapele, cu precadere) erau extrem de simple, prin comparatie cu cele actuale, iar muzicienii / compozitorii se puteau concentra pe muzica, nu pe “programatul” diverselor sunete si melodii ultra complexe care sa fie zero-barat, dpdv muzical (gen Beyonce, Rihanna, Bruno Mars si alte specimene actuale). Dar in momentul actual, USA si muzica…baba si mitraliera (Bon Jovi, Bruce Springsteen sunt deja pe linie moarta, iar Carl Perkins e mort de mult – si sunt simple exemple).

    Fiind nascut si eu in a doua jumatate a anilor 70, am copilarit in anii 80 cu ceea ce se asculta la mine in casa (evident, pe vinil si casete audio, aduse de tatal meu din Germania de Vest) – alaturi de Toto Cutugno aveam Ricchi e Poveri, Modern Talking (da, toate melodiile lor sunt la fel, dar sunt super melodioase), CC Catch, Sandra, etc. Stilurile erau extrem de asemanatoare (poate Sandra facea exceptie, a avut norocul ca s-a maritat cu un roman din Iasi, Mihai (ulterior Michael) Cretu, care i-a compus absolut toate melodiile – inclusiv la Enigma), omul fiind un compozitor super talentat. Dar trupele / artistii mentionati in paragraful asta erau ori din Germania de Vest ori Italia, tari care au dat muzica cu carul si asta s-a vazut si in perioada moderna.

    La Cerbul de Aur pre-89 (si un pic dupa) si mai ales la San Remo se canta in general muzica super buna si foarte melodioasa. Da, exista un snobism elitist continental-european, dar, pana la urma, Europa mare a avut inclusiv in muzica o frumusete si o aristocratie la care UK / USA nu s-au ridicat nici macar pana la sfert – repet, exclud aici numele grele de tip PF, DM, U2, Queen.

    In epoca actuala avem Delia, Andra (cu cativa km mai buna ca Delia dar cu cativa ani lumina in spatele unor nume ultra-puternice din anii 80, de pe teritoriul neaos – si sunt multe). Smiley e compozitor ? Serios ? Si atunci Marius Teicu ce mai e ? Andra are voce ? Atunci pe Dida Dragan la ce nivel o situam ? San Remo insemna muzica, asa cum era si Cerbul de Aur. Acum avem mizerii, latrine de tip Untold.

    Sigur ca sunt pareri strict personale (deci profund subiective) in tot ceea ce am scris mai sus. Dar e greu cand copilaresti cu anumite valori sa vezi ce urmeaza dupa. Si sigur ca asta au spus-o si parintii nostri si bunicii, conflictele dintre generatii (inclusiv cele culturale) vor exista cat e lumea si pamantul. Iar cu privire la cei care se adapteaza….fie la ei acolo…

    We will miss you….:(

    • Lorena Lupu says:

      Vestea bună în toată chestia asta e că acum, cu social media, poți asculta ce vrei tu, și poți cânta ce vrei tu, iar dacă oamenilor le place, vei avea fani.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading