Campania originală a lui Zohran Mamdani

Victoria zdrobitoare a lui Zohran Mamdani la New York e mai mult decât suma fanilor lui. E expresia scârbei profunde pe care locuitorii orașului au acumulat-o față de Donald Trump. De când tânărul intrat relativ recent în politică și-a anunțat candidatura, Trump a început să spumege gălăgios împotriva lui. Și Trump nu e omul care să șfichiuiască spiritual cu un backhanded compliment care să devină legendar. Trump te porcăie ca un troll de internet creat la o fabrică de postaci.

În acest caz, însă, cu americanii sătui de incertitudine economică, tarife băgate și scoase, pierderi de beneficii, costul vieții din ce în ce mai scump, asigurarea de sănătate la risc și government shutdown, fiecare cuvânt plin de ură din partea lui Trump a fost publicitate gratuită. Niciodată nu s-au deplasat peste 2.000.000 de new-yorkezi la urna de vot, să exprime halul de frustrare la care au ajuns din cauza portocaliului.

Dar poate cea mai atroce afirmație pe care a făcut-o Trump în campania lui Zohrani a fost promisiunea că taie finanțarea federală pentru New York, dacă nemesisul său e ales. Imaginați-vă că Nicușor Dan ar amenința că taie bugetul pentru Craiova, dacă o aleg pe Olguța. Nu sună a ceva normal într-o democrație, sună a următorul pas din aspirațiile sale dictatoriale. Și cum oranjul a trimis deja trupe prin principalele orașe „albastre”, să combată războaie imaginare și să se lupte cu nimeni, probabil că o va face și în New York, să încurce traficul pe acolo.

Asocierea cu Bernie Sanders

Bernie Sanders e genul de democrat care ar putea salva partidul de sine însuși. Un critic vocal, inteligent, pragmatic, a devenit practic influencer pe YouTube de când a început Trump al doilea mandat. Și nu a trebuit să se zbată prea tare: acțiunile lui Trump i-au oferit material proaspăt zi de zi. Criticile lui Sanders erau coerente, bine informate și esențial, expuse pe un limbaj care rămânea oficial – spre deosebire de „Big Beautiful Bill” care sună mai degrabă a nickname-ul unui actor p0rn0 decât a nume de proiect de lege – și totodată, ușor de înțeles și urmărit de către omul simplu.

Faptul că Bernie Sanders l-a luat în brațe pe tânărul politician a fost ca o confirmare că acesta va reprezenta și va susține interesele americanului obișnuit. Cel pe care Trump se p*șă cu jet de la începutul mandatului.

Accent pe taxarea progresivă

Dacă politica lui Trump se bazează pe privilegii oferite milionarilor și ajutoare sociale din ce în ce mai infime față de păturile sărace ale populației, Mamdani propune o politică locală bazată pe un procent mai mare de impozit pentru cei ce și-l pot permite. Sigur, proiectul ăsta de lege trebuie să treacă de atâtea foruri, încât va fi mai dificil de adoptat decât reforma pensiilor speciale la noi, pentru că, se știe, cu cât ești mai bogat, cu atât te desparți mai greu de bani, dar entuziasmul iscat de el spune că un potențial candidat democrat la alegeri prezidențiale poate câștiga multe voturi cu asta.

Mobilizarea emigranților

Politica de persecuție sistematică a emigranților, aplicată de Trump, i-a făcut pe aceștia să se panicheze față de viitorul lor. Era o chestiune de timp să se adune în jurul cuiva care le va propune soluții. Iar când a apărut Mamdani, mândru de statutul lui de emigrant, transformând stigmatul social în asumare plină de respect de sine, impactul a fost răvășitor.

Orice emigrant panicat că va fi următorul care își pierde cetățenia și stabilitatea financiară a apăsat cu sete ștampila pe numele exotic al tânărului venit din Uganda.

Campanii la firul ierbii

Într-o lume în care campaniile online fac o zarvă nonstop și se încalecă unele peste altele, devenind un bâzâit monoton de fond, Mamdani a înțeles că diferența o va face cel care iese pe teren. Și s-a dus să se întâlnească cu oamenii. A vizitat moschei, gări, aeroporturi. A ieșit să facă campanie noaptea, pentru că New Yorkul e „orașul care nu doarme niciodată”, și un procent semnificativ din locuitorii lui au joburi de noapte, iar pe aceștia nu i-a băgat nimeni în seamă niciodată.

Contentul online al lui Mamdani nu a fost rezultatul steril al unei agenții de marketing, ci simpla documentare foto și video a activităților lui offline. Ceea ce, sincer, a contrastat cu invazia de artificial, a motivat și a inspirat alegătorii.

E interesant să urmărim pașii făcuți de tânărul democrat, pentru că o poveste de succes nu începe cu primele aplauze, ci cu un băiat sărac care coboară dintr-un avion cu un vis și cu o valiză.

***

Dacă ți-a plăcut articolul, arată-ți susținerea cu o donație.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea