Disclaimer: Dacă eşti unul dintre ăia care sar să ţipe „Dar de ce vor gheii să facă marșuri, ia să fie gay la ei acasă, să nu-i văd eu”, uite o explicație simplă: Nimeni nu e obligat să se facă nevăzut pentru tine. Da, primești la tine acasă pe cine vrei tu, dar strada e a noastră, a tuturor. Toți, indiferent de orientări sexuale, plătim aceleași impozite și taxe. Mai puțin biserica, care e scutită, deci care ar trebui să aibă ciocul cel mai mic dintre noi toți, dar iată, mereu întreținuții țipă cel mai tare.
Oradea are o comunitate LGBTQ mică, dar unită și întreprinzătoare. Și această comunitate a decis că vrea Oradea Pride. Nu de anul ăsta, ci de mai mulți ani. Numai că cererea de autorizare la primărie, deși ar trebui să fie o formalitate, e respinsă cu fel de fel de eschive. Când vor gheii să facă marș, sunt lucrări în oraș. Când vor religioșii să facă orice tămbălău pe tema „doamne miluiește”, se găsește mereu loc.
Conform legilor, oricare dintre noi are dreptul să facă o adunare publică. Dacă eu fac mâine Asociația Ochilor Negri, și adun suficienți ca mine, putem depune cerere de autorizare a unei adunări în Piața Unirii și, dacă avem destule semnături, Primăria va trebui să ne ofere spațiu. Și noi toți cei cu ochii negri vom ieși, vom striga slogane frumoase despre cât e de minunat să ai ochii negri, pentru că e dreptul nostru democratic să facem asta, apoi, la ora prevăzută pentru încheierea adunării, ne vom ura reciproc cele bune și ne vom căra pe la casele cui ne are.
Ar trebui să fie fix atât de simplu. Nu, primăriile nu le fac o favoare comunităților LGBT dacă le aprobă solicitările de autorizare ale marșurilor; le respectă doar drepturile de cetățeni. Cum nu văd nicăieri o scutire de impozite pentru că ești gay, bisexual sau lesbiană, nu văd pe ce s-ar baza legal o privare de drepturi.
Anul ăsta, comunitatea a decis să iasă la marș indiferent de aprobarea primăriei, cam cum a făcut și poporul maghiar la Budapest Pride. Cu mențiunea că Ungaria e pe mâinile sugeraniștilor lor, care aduc doar derivă financiară și opresiune socială, și Budapest Pride a fost mai degrabă un protest anti-Orban decât o defilare LGBT. Bunici de mână cu nepoții, familii bărbat – femeie, gașcă de rockeri. Paradoxal, homofobia regimului a transformat Budapest Pride într-o mișcare de rezistență a democrației. Și nu e o întâmplare. Dacă vrei să evaluezi nivelul democrației într-o țară, vezi modul în care își tratează minoritățile. În toate regimurile totalitare, e fie „poporul nostru verde f*te doar p*zdă și e mândru de asta”, fie „gay-ii sunt contra naturii, plăsmuirile Satanei”.
Nu prea are cum să fie contra naturii o înclinație prezentă la toate speciile de animale cu două s*xe distincte. Că nah, mai sunt și speciile hermafrodite (omg, Satana muncea overtime în ziua aia), ba chiar unele care se autofecundează: bureții de mare, viermii plați, moluștele și l@b@giii de internet.
Dar știți ce e contra naturii, pentru că se vede doar la om și nicio altă specie, și dă foarte ușor în fanatism delirant? Religia. Când e practicată moderat, ca pasiune personală, mai treacă-meargă. Dar nu am întâlnit încă persoană fiartă pe religie care să nu fie insuportabil de pisăloagă și de enervantă și să nu-mi inspire nevoia de a trece instant pe celălalt trotuar.
Mbun. Și, cum ziceam, orădenii mei de orientări alternative s-au mobilizat să iasă cu sau fără acord. Dar primarul avea soluții să le complice viața: jandarmeria. Care i-a dirijat prin toate șantierele, pârloagele și dărăpănăturile, i-a silit să stea în marș chiar și pe cei cărora le era rău de la caniculă și nu i-a lăsat să-și cumpere apă, pe principiul „îți place p*la în fund? acum suferă!”.
Și amenzile au fost echilibrate: pentru cei din marș, 5.000 de lei, iar pentru dârlăii verzi care f*t p*zdă și simt nevoia să înjure pe alții din acest motiv, 800 lei. Pentru unii, mumă, pentru alții ciumă. Numai discrepanța asta îți explică de ce comunitatea LGBT are nevoie de un marș să-și ceară drepturile care, iată, îi sunt încălcate iar și iar.
Probabil că amenzile vor fi contestate și anulate, pentru că primăria absoarbe suficiente fonduri UE să nu vrea să-și pună finanțatorii în cap. Probabil că anul viitor, aprobarea va veni mult mai ușor și fără bețe-n roate, pentru că evenimentul a atras destulă presă negativă, locală și internațională, să-l constrângă pe primar să-și reconsidere poziția. Și în definitiv: dacă hauriștii pot urla bilunar în piața publică, delirând despre condiția de român, pot și gheii să facă un marș o dată pe an. Măcar gheii nu vor moartea democrației în România.
Oradea Pride e cam cum a fost primul Bucharest Pride din 2004. Vestul sălbatic. Periculos. Și tocmai de aceea, necesar.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say