Ce bine arăţi în poză

Mă sună o prietenă foarte bună azi, să povestim la cafeaua extinsă de dimineaţă. Şi-mi zice:

-Băi, Lorena,  aveai un fan pe care l-ai întristat foarte tare.

-Aşa.

-Că omul te citea şi nu voia să te agaţe, şi nu voia să te supere cu nimic.

-Oook.

-Şi e un om bun, fain, minunat, pâinea cu unt a lui Dumnezeu.

-Am înţeles partea asta. Cum îl cheamă?

Îmi zice un nume care nu-mi spune nimic.

-Nu-mi sună cunoscut.

-Ai postat tu un articol personal şi l-ai ilustrat cu o poză cu tine, şi ăsta a comentat “Ce poză drăguţă” sau ceva, şi tu i-ai răspuns cu o răutate, apoi au venit cititoarele tale şi l-au făcut troacă de porci.

Întâmplător, şi prietena mea e tot scriitoare şi jurnalistă.

-Băi, coaie, zic eu. Nu mai ţin minte incidentul cu tipul ăsta în particular, dar plm, şi tu scrii. Imaginează-ţi că îţi descrii o experienţă personală, că te investeşti într-un text, şi pentru că e despre tine, pui o poză cu tine. Şi vine Gigel de pe net să comenteze dedesubt ce bine arăţi. Poţi înţelege de ce e infuriating?

-Da, măi.

-E ca şi cum tu ai ancheta un tun cu case al unei primării. Să zicem că una dintre case e un conac boieresc mare, şi vin moştenitorii să-l revendice, şi autorităţile locale fac pe proastele. Tu umbli după moştenitori, le consemnezi povestea, te duci şi la primărie, să se dea ăia de negăsit de trei ori, şi a patra oară să se aroganţească la tine. Şi după atâta muncă, hopa comentariu: “Ce casă frumoasă e-n poză”. Tu nu i-ai f*te-o pe mă-sa?

-Dar chiar am avut o anchetă la care am lucrat şapte zile, am urmărit o furăciune, şi primul comentariu era “Ai idee cine cântă la zilele oraşului X?”.

-Şi care a fost reacţia ta?

-Un print screen sarcastic.

-Aha. Dar tot în registrul “o răutate”.

-Sigur.

-No, bun. Cum se face că la articolele lui Pleşu nu există niciodată “ce bine arăţi în poză”?

-Pentru că Pleşu e urât cu crengi.

-Cum se face că la articolele lui CTP nu există niciodată “ce bine arăţi în poză”?

-Pentru că şi CTP e urât cu crengi.

-Şi ce ar trebui să fac, să îmi şterg toate pozele şi să pun doar imagini cu un sac în cap, să se concentreze în p*la mea lumea pe ce vreau să exprim şi să înceteze cu bătutul de câmpi pe lângă subiect?

-Stai puţin, că eu nu ziceam de tine. Pe tine te înţeleg. Eu ziceam de ăsta.

-Păi, ăsta ar trebui să înţeleagă că oamenii de pe net nu-l cunosc. Şi nu au cum să reacţioneze decât la ceea ce oferă în momentul respectiv. Dacă n-ai reuşit să produci decât o gogomănie, lumea va reacţiona strict la numita gogomănie, că n-are alte date despre tine pe moment. Scrii o prostie, oamenii îţi spun că eşti prost. Nu e nimic personal, se referă la ceea ce tocmai ai debitat. În loc să te dai lovit între scrot şi anus, mai bine îţi asumi cu luciditate că ai dat un brainfart şi că ai primit reacţiile aferente. L-am blocat?

-Cred că nu.

-Atunci, poate comenta normal în continuare, că dacă n-a dat o oligofreneală monumentală, nimeni nu-i ţine contabilitatea inepţiilor, şi aceleaşi persoane care i-au spus că e un bou când s-a purtat ca unul o să-l felicite când va produce ceva demn de felicitări. Sau poate să se vaiete în continuare ce rănit e în anus pe propriul lui brainfart. Cum îl coafează.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.