E ceva nespus de amuzant în ipocrizia magaioților. Vin să țipe la politicienii europeni, huooo, manipulare, jocuri de interese, etc. Apoi, când sondajele preelectorale dintr-o țară nu arată prea bine pentru protejatul lor, se apucă fără urmă de jenă taman de manipularea și de jocurile de interese de care se plângeau înainte.
Valabil și pentru libertatea de opinie, apropo. Când democrații le interziceau să mai insulte alte rase și orientări sexuale, că nu e niciun merit să fii alb și straight, ci doar un bilet la loteria geneticii, urlau ca din gură de șarpe: Sunt oprimat că nu pot mânca kkt după pofta inimii. Cancel culture suge.
Pentru ca, după venirea la putere, să concedieze oameni pentru că au zis adevărul: obiectiv, Charlie Kirk a afirmat cu gurița lui că un număr oarecare de victime ale împușcăturilor e normal, deci, e ok ca armele de foc să intre în mâna oricui. Chiar a zis asta. Și e karmic faptul că și-a găsit sfârșitul așa.
”Cum îți permiți??? Nu ai Dumnezeu??? Ești plin de ură!!!”
Nu am pic de ură, omul chiar a zis asta și chiar a murit așa, și spre deosebire de tine, nu am adăugat epitete insultătoare, doar am prezentat fapte. Dar libertatea cuvântului li se aplică doar lor. Pot mugi orice ticăloșie, în numele libertății de opinie, dar dacă tu faci observații, te cancelează mai feroce decât cea mai ecofriendly feministă cu păr la subraț.
Mă scuzați, am divagat. Dar admit, mă frământă impresia unora că și-au făcut din libertatea de opinie c*rva lor personală.
Revenind: sunt alegeri în Ungaria. Dacă aveți sentimentul că sunt mai puțini postaci pe textele noastre, nu e doar un sentiment. Au rămas câțiva, să nu cumva să ne bucurăm prea tare de libertate, dar majoritatea latră pe paginile și siteurile maghiare. Unde dezinformarea a devenit deja serial de ficțiune, cu spioni ucraineni, teroriștii lui Zelenski, fabrici inexistente aruncate în aer și alte legende care, pun pariu, îl fac pe guru Dilimache să se zgârie pe ochi. ”Cum de nu m-am gândit eu la asta? De ce am furat doar replici din Ring of the Lords și nu și acțiunea???”
Dar cu toate basmele nemuritoare, sondajele tot nu arată încurajator. Iar ce citim noi ca sondaje e versiunea coafată, machiată și stilizată, ca în orice stat intrat în ghearele unui lider autoritarist.
Știți bancul cu cămașa roșie și pantalonii maro?
J. D. Vance venind personal în săptămâna de dinainte de alegeri să facă serbare frumoasă pe stadion, cum se făcea la noi pe vremea lui Ceaușescu, și să insiste pe lângă maghiari să îl voteze pe Orban e echivalentul pantalonilor maro.
Acum, ca în orice stat cu tendințe autoritariste, e ușor de ghicit că vor vota și morții, și figurile istorice celebre, iar suveraniștii locali vor dispune fiecare de câte cinci buletine de vot, din greșeală. Dar dacă Vance în persoană vine să-l gonfleze pe Orban, există posibilitatea ca toate astea să nu fie suficiente. Nu degeaba a ieșit toată Budapesta la parada gay pe care Orban încerca s-o interzică.
Hai, Magyarorszag, descotorosește-te de dictator.
Îmi amintesc, când eram copil, că Ungaria era vecina cool. De la ei veneau muzică rock faină, blugi moderni, bocanci cu decorații metalice și, mai presus de orice, gândirea fresh, liberă. Cum a ajuns Ungaria să se transforme în 16 ani din vecina rockeriță cu bricheta în aer în baba posacă cu batic, stuchind în sân din orice? Punând botul la gargara unui megaloman.
Poate că asta se termină totuși duminică. Știu că e Paște ortodox și maghiarii nu sunt ortodocși, dar poate Cristos va învia și pentru ei.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Pentru Lorena…
Dragostea, draga mea,
Este modul rotirii mele în jurul tău
Ca Pământul în jurul Soarelui,
Ca fluturele în jurul lămpii,
Milioane de ani după milioane de ani,
Clipe după clipe –
Mereu, întotdeauna, fără oprire…
Până când Soarele înghite Pământul
Cu focul său,
Până când lampa arde fluturele
Cu lumina sa,
Într-o zi, în altă zi…
(Dar nu aceea în care Dumnezeu
Se odihneşte după facerea lumii.)
Până când pleoapa ţi se închide,
Iar fiinţa ta pleacă
Dincolo de marginea lumii,
Lăsându-mă fără foc şi fără lumină
În frig şi întuneric.
Iată ce e dragostea, draga mea.
Nimic altceva.
Acum şi în vecii vecilor.