Arta absenței: The Mentalist

Deja o știți despre mine: iubesc un murder mystery mai mult decât orice pe lume. Îmi plac la nebunie inteligența scenariului, faptul că nimic nu e lăsat la voia întâmplării, indiciile, heringii roșii, tot jocul de ”o fi ăsta, sau poate ălălalt”, și când se nimerește să găsesc vinovatul corect din prima încercare, dau pe dinafară de bucurie. Sunt copilul care citea Agatha Christie și Arthur Conan Doyle pe furiș în bancă, în timp ce restul clasei învăța Ana are mere.

Cum printre premierele recente ale lui Netflix se numără și The Mentalist, unul dintre cele mai populare seriale de murder mystery ale anilor 2000, am ales să petrec câteva seri cu acest serial, al cărui sinopsis îmi amintește de Psych – un băiat cu faimă de spiritist, dar care în realitate e un fin observator, lucrează cu poliția rezolvând crime.

Dacă anii 2000 ne-au lăsat o moștenire culturală încă vie și etern punct de reper, acesta e reprezentat de seriale: Breaking Bad, Lost, Dexter, The Sopranos, Law and Order, The Wire, CSI, Criminal Minds și așa mai departe. Cu o ofertă media atât de bogată, e ușor de admis că, pe atunci, The Mentalist nu mi-a suscitat interesul. În fond, și ziua mea are doar 24 de ore.

Nu l-am văzut atunci, dar l-am văzut acum pe Netflix și vreau să spun doar atât: merită.

Pe Simon Baker îl știu deja oamenii, e carismatic și popular, mă amuză câtă expresivitate facială folosește în jocul actoricesc, chit că nu devine niciodată cabotin ca James Roday Rodriguez în Psych. Episoadele de sine stătătoare respectă trope-urile investigației. Ca în Dosarele X, avem o inversare a rolurilor clasice constând dintr-un bărbat puternic și o femeie fantezistă și seducătoare: Patrick Jane, spiritistul jucat de Baker, un spirit liber, grațios și boem, lucrează în tandem cu șefa departamentului de criminologie, Teresa Lisbon, care e elementul straight din poveste: stabilă, responsabilă, autoritară, dar înțelegătoare, și, adeseori, omul care repară gafele și boacănele lui Jane, sau care îl scoate din ghearele câte unui criminal.

Ca în Dosarele X, avem o supratemă. Patrick Jane, un fost spiritist – magician – vedetă TV cu veleități de escroc, a comentat aiureli în prime time despre un criminal în serie pe nume Red John. În reacție, Red John i-a ucis soția și fiica, și i-a desenat un emoji zâmbăreț din sângele lor pe perete.

Atunci, viața lui Patrick s-a schimbat definitiv: a devenit colaborator al Biroului de Investigații, lucrând la fiecare crimă în parte și, totodată, conducându-și propria anchetă pentru a-l identifica pe Red John.

Și aici e arta și originalitatea lui The Mentalist, detaliul care îl diferențiază de alte seriale cu detectivi, excelente la rândul lor. Dacă Omul cu Țigara din Dosarele X era un pic prea enervant de prezent, Red John e prezența misterioasă și amenințătoare din umbră, care face cele mai sinistre grozăvii și îți lunecă mereu printre degete, ca o fantomă. Mereu aproape, dar niciodată la îndemână.

Red John e un vrăjitor din Oz al criminalilor în serie: legenda lui crește, are fani și fanatici, chiar și nebuni care îi imită crimele sau îi ridică altare cu sacrificii, chiar și idioți ca aceia din Natural Born Killers care vor să transforme crima în trend viral – unde erau hashtagurile în era preinternetului? – chiar și trepăduși care îi taie calea lui Patrick și se dau drept Red John, apoi se dovedește că erau găinari mărunți.

Mi se pare incredibil meșteșugit slow burn-ul a șase sezoane în care Red John ni se revelează fărâmă cu fărâmă, un pas înainte și doi înapoi, ca în cel mai lent și sângeros striptease din univers. Și da, în tot acest tip, plouă cu victime și cu eternul emoji zâmbăreț roșu.

Avem două secte în serial. Una e Visualize, o parodie a unui cult de tip Scientology, de care eroii noștri se tot ciocnesc în timpul muncii lor de detectivi – iar Malcolm McDowell, legendarul protagonist al lui A Clockwork Orange, joacă rolul unui lider de sectă carismatic și vag sărit de pe fix, alternativ exaltat și detașat, niciodată vinovat de vreo crimă, dar mereu suspect de aproape. Și cealaltă e Asociația Blake, o șleahtă a ofițerilor și polițiștilor corupți, care au ei înșiși un fanclub Red John și-și acoperă reciproc crimele și fraudele.

Ei sabotează nonstop ancheta lui Lisbon, a lui Jane și a colegilor lor de birou, și le iau mereu de sub nas martorii relevanți, care ar putea să-i ajute cu detalii concrete legate de Red John.

E ușor de ghicit care din aceste două secte e mai fanatică și mai nebună, și această satiră a corupției de înalt nivel e o altă calitate de necontestat a lui The Mentalist.

Ce nu mi-a plăcut aici e exact detaliul care m-a nemulțumit și în Dosarele X: nevoia pulimii de a-i combina pe Patrick și pe Teresa, așa cum a insistat să-i combine și pe Mulder și Scully. Unele relații sunt profesionale. Doi oameni care muncesc împreună au nevoie de claritate și eficiență. Fără idile la birou, please and thank you. Ambele romanțuri sunt forțate și impuse de gura publicului, prin urmare, ambele seriale pierd din originalitate și forță de cum se blurează liniile.

Hai cu relații credibile de muncă pe micile și marile ecrane, vă rog.

***

Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.