Mulți oameni se gândesc la trecut cu frustrare cauzată de măgăriile altora: Cum i-am permis lui Gigel să așa și pe dincolo? Eu mă gândesc la trecut cu frustrare inspirată de propriile decizii stupide: De ce m-am chinuit cu rahații ăia de pantofi incomozi?
Pe mine nu mă deranjează tocurile. Am o formă ușoară de platfus, de aceea chiar prefer încălțămintea cu un toc rezonabil, de 4-5 centimetri, că îți redă natural curbura tălpii. Cu încălțăminte fără toc, am un mers de rață, care nu cadrează nici cu aspectul fizic, nici cu spiritul tăios ca lama.
Până în 10 centimetri înălțime, mă descurc ușor și comod. De la 12 în sus, încep să strâmb din nas.
Pe de altă parte, am toleranță ZERO, as in RETURN AND REFUND INSTANT la orice material dur și abraziv, și la pantofi înguști, care te strâng de-ți amintești cum urla maică-ta la tine în copilărie. Nu mă interesează dacă sunt cei mai frumoși pantofi din lume, dacă i-a făurit Giorgio Armani cu mâna lui, dacă au costat 500 de euro sau dacă se asortează perfect la ținută. Sunt incomozi? Îi rabd doar în cazul unui job plătit, apoi, din secunda în care partea plătită se încheie, vjjj prin aer și ne încălțăm în crocși, să ne treacă bătăturile și durerea.
Trăiesc pe picior mare. Mare și pe lung, mare și pe lat. Am o furie pe cei ce confecționează pantofi înguști de îmi vine să fac festival erotic cu mamele lor. Noi, cetățenii purtători de 41 – 42, avem drepturi. Printre ele, dreptul la pantofi de dimensiuni adecvate pentru noi, de căptușeală moale și catifelată, de o lățime rezonabilă și de alte culori decât negru. Că nu port doliu că m-a făcut mama cu picior mare și lat și îmi plac culorile vesele, inclusiv la încălțăminte.
Stau și îmi amintesc cu o indignare de nedescris cum purtam niște menghine care îmi umpleau picioarele de răni sângerânde și cum mă credeam divă, și îmi dau seama că tinerețea vine la pachet cu mult prea multe priorități greșite și alegeri de tot rahatul. În loc să-mi respect corpul, respectam brandurile X și Y. Poate asta e o lecție pe care părinții ar trebui s-o dea copiilor: Nu e nimic în neregulă cu tine fizic, nu încerca să-ți strângi picioarele, talia, sânii, etc, să intri în diverse bulendre care nu au fost concepute pentru dimensiunea ta.
Dă banii tăi greu munciți brandurilor care te au în vedere și îți oferă opțiuni. Ție, nu omului ideal care poartă 38 la cămașă, 38 la pantofi și are un picioruș gingaș de zână din povești. OK, mai nou eu am început să port 38 la cămașă de când nu mănânc dulciuri. 😀 Dar dimensiunile piciorului nu se modifică, din păcate, decât în sus.
Nu mai am bani decât de pantofi comozi, moi și pufoși. Dacă sunt frumoși, e un bonus. Dacă nu, cumpăr eu briz-brizuri și-i decorez acasă. Bună și maturitatea asta la ceva. E vârsta la care ții cu tine însuți, nu cu dușmanul de clasă: ăla care-ți ia banii și îți spune că trebuie să înduri chinuri pe banii tăi.
Cum arată pantoful ideal pentru voi?
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say