Fenomenul Tom Ellis

O să încep cu o confesiune: îl ador pe Tom Ellis. E una dintre cele mai frumoase ființe umane care bântuie în prezent pe pământ. Și acest lucru nu se schimbă cu vârsta. Pe chipul ăla perfect, parcă și ridurile se aștern într-un mod armonios, care adaugă doar expresivitate, fără a răpi din armonie.

Nu e de mirare că Tom Ellis a făcut furori cu serialul Lucifer, pentru că a fost actorul perfect distribuit în rolul ideal pentru el. Un rol care i-a exploatat frumusețea, farmecul, carisma, corpul, vocea, magnetismul personal, pentru infinit orgasm vizual provocat atât femeilor, cât și bărbaților. Cine-mi spune că se uita la Lucifer și nu simțea un fior acolo jos mă crede fraieră sau se minte singur. Lucifer era p0rn pentru oameni care nu se uită la o0rn. Și da, avea scenariu bun și situații interesante, dar tu așteptai să ți-l mai dezbrace pe Tom Ellis o dată. Și evident că ți-l mai dezbrăca de două ori până se termina episodul.

Problema e că exact această frumusețe magnetică îl face pe Tom Ellis să existe ca actor într-un singur mod: the tall dark stranger.

Ieri seară, voiam să văd un film cu crime. Și după o scurtă deliberare, m-am băgat pe Prime Video să văd CIA, serialul CBS cu Tom Ellis și Nick Gehlfuss în rolurile principale, ca doi investigatori care rezolvă acte de terorism de diverse calibre.

12 episoade. Serialul e din 2026, prin urmare, și temele sunt de o actualitate incitantă, și se vede că sunt documentate din știri reale, de aici și prospețimea. A trecut noaptea de nici n-am simțit–o.

Tom Ellis și Nick Gehlfuss sunt doi agenți ajunși parteneri în urma unei colaborări neașteptate între CIA și FBI. Tom e carismatic, haotic, intuitiv, diliu, Gehlfuss e calm, rațional, analitic, fidel procedurilor și legilor. După un trope polițist vechi, cei doi învață să se aprecieze și să se respecte reciproc taman pentru că diferențele lor se completează perfect, și fiecare obține de la celălalt ceva ce nu are în echipamentul personal. Cum eu am văzut zeci de mii de filme și seriale polițiste, în vreo 5 episoade din 12 am ghicit făptașul. (Ceea ce, admit, e parte din fun.)

Dar în timp ce mă uitam la serial, constatam că îl văd pe Lucifer în toate intonațiile și gesturile lui Tom Ellis. Doar că nu îl dezbrăcau.

Mi-a plăcut mult mai mult construcția de personaj a partenerului său, Nick Gehlfuss, și mă surprind eu pe mine când scriu asta.

Actorii cu frumusețea și magnetismul lui Tom Ellis au nevoie de roluri pe măsură. Dacă îi distribui în roluri de Gigel Oarecare, se simte falsul. E, de altfel, și problema lui Johnny Depp în The Tourist. Johnny Depp îți joacă perfect orice lighioaie fantezistă, de la acvilă la unicorn, dar dacă îi dai să joace nenea banal care trece și el pe acolo, l-ai pierdut.

Diminuează asta cu ceva fascinația mea față de Tom Ellis? Clar, nu. Poate să joace și mersul trenurilor, m-aș uita la mersul trenurilor pentru el. Dar omul meu nu va fi altceva decât bărbatul brunet fascinant care se uită o dată la tine și îți dezintegrează instant chiloții în atomi, indiferent cât de bun e scenariul.

Și poate e ok așa, că de bărbați urâți cu spume e plin pământul.

***

Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.