Deci, discut cu X. despre sex. Mult. Vreo două ore. X. îmi spune că are sentimente erotice care nu au nimic sexual în ele. Mie mi se pare solo de trombon. Cam aşa ceva:
Şi:
X: exista eros si fara sex
lorena lupu: nu am zis ca nu exista eros fara sex
lorena lupu: in fond am scris un rondo capriccioso despre asta
X: da!!
lorena lupu: dar erosul fara sex din pdv-ul meu e cu atat mai excitant sexual, pt ca el contzine neintamplatul
lorena lupu: si potentialul
X: OMG devii aristotelica
lorena lupu: deci agapeurile mele au fost mereu mai erotice decat erosurile
X: hmmmm
X: imi place cum suna 🙂 chiar daca nu sunt de acord
X: dar imi place pt subtilitate
X: tot tu mi-ai spus
X: si mi-a placut
X: ca nu iti plac nudurile
lorena lupu: dar tot din motive sexuale detest nudurile
X: da, mi-ai zis
lorena lupu: imi place sa ghicesc ce e dedesubt, nu sa mi se arate tot pe tava
lorena lupu: in fond, e tot un fetis sexual.
X: uite si pe tine te-am cautat pt ca mi-a placut cartea
X. is typing…
X: si pt ca asa sunt io imi place sa comunic cu oamenii care simt ca imi spun ceva depedeveu artistic
Fraţi români, voi aţi trăit vreodată sentimente erotice fără dorinţă de sex? Really-really?
indubitabil.
Nu, n-am trait, dar se poate intampla sa dormi fara sa visezi si mai des sa visezi si sa uiti. De exemplu eu nu inteleg ce legatura are pagina asta cu sectia.
da, really. uneori tocmai sexul poate ucide sentimentul erotic.
Mai degraba am facut sex fara sa traiesc sentimente erotice :))
mastic: tu, regele incoerenţei şi al aberaţiilor fără legătură unele cu altele, îţi găseşti să reproşezi altora lipsa de legătură. Stai să termin de râs.
malko: eu am întrebat altceva: poţi afirma că ai sentimente erotice dacă nu îţi doreşti să faci sex cu persoana faţă de care le ai? Deci, nici măcar nu o doreşti fizic? Şi atunci, unde e erotismul sentimentelor erotice?
adi m: bine, asta sună familiar. 🙂
M-ai pus pe gânduri – adică m-am străduit să-mi trec în revistă toate amintirile. Şi, în concluzie, cred că pot răspunde cu un NU cât se poate de sincer 😀
veroooooo. deci tot noi, femeile, suntem mai practice. 🙂
dar, nu, serios, dacă nu e cu sex (sau măcar dorinţă sinceră de), nu e erotic. e respect, e admiraţie, e ce vreţi voi, dar nu-i erotic.
da. eram la băile govora. il chema flaviu. era din moldova. aveam 5 ani.
Dacă pornești de la premiza că erotismul este sinonim cu înclinarea spre plăcerile trupești, atunci nu poate exista erotism fără dorință sexuală. Partea de instinct sexual din noi e legată de erotism, când îți place cineva din punct de vedere erotic e clar că ai fi tentat să ai relații sexuale cu persoana respectivă, e o consecință a acestei părți animalice din noi care e legată de sex, indiferent că recunoaștem sau nu asta. Da, există dragostea platonică, cum e cea dintre Boeriu și mine, cu tizinguri și alte chestii, avansuri mascate etc., dar asta e altceva.
Mai există o specie, dragostea precum cea din adolescență, când absolutizezi obiectul dragostei, poți fi atât de implicat sufletește încât să uiți temporar de componenta senzuală, vrei numai să fii lângă persoana respectivă, să te reflecți în lumina din ochii ei, să-i asculți muzica cuvintelor și să te bucuri de zâmbetul și de râsul ei. Deși nu e indicat să vorbești de experiențe personale :), m-am îndrăgostit în felul acesta în ultimul an de facultate, eu aveam 28 de ani și ea avea 24 de ani, situația era una complexă pentru amândoi când s-a întâmplat, eu încă nu divorțasem, iar ea era logodită, era o puștoaică longilină de care m-am îndrăgostit precum spuneam mai sus, în primul rând am văzut puștoaica grațioasă de care eram îndrăgostit, și de abia după un timp, niște luni, am văzut și femeia.
@creatrix
si privita din spate aratai ca un baietel. ai scapat? 😛
ask David Carradine
Ba! Asta e un post despre cum un nene, ca sa nu’i zic fix labar, a vrut sa te futa. Si pentru ca suferi de propria persoana, nu te’ai putut abtine sa te laudezi cu asta.
“X: si pt ca asa sunt io imi place sa comunic cu oamenii care simt ca imi spun ceva depedeveu artistic”
Ainu, zau? Asta cu ce are legatura? Cu erotismul pulii supte? Cu faptu’ ca vrea sa ti’o vire si nu stie cum s’atace subiectu’? Are legatura cu faptu’ ca te’a gadilat pe tine’n lindic ideea. Poftim, fa, eros fara sex, daca nu te’a futut.
De pe net: “Când pronunț cuvântul ”Păunescu” îmi vine în minte vocea vibrantă a bardului, care are vigoarea munților, pădurilor și a râurilor învolburate de munte de la noi, tăria poporului nostru…versuri care te înfioară până în adâncul sufletului”
Daca nici asta nu-i un exemplu elocvent de copulatie (sau măcar dorinţă sinceră de) FARA urma de erotic, ma predau.
eu ma refeream la faptul ca, uneori, fara actul fizic sentimentul dureaza mai mult. “really really” cred ca dorinta oricum exista, eventual poti sa o reprimi.
varianta scurta de raspuns: nu!
Laurențiu, ai ghicit, acela chiar este un exemplu elocvent de copulație fără urmă de erotic, nu e nevoie să te predai, ești un filozof adevărat, m-ai impresionat.
Ba se poate, da’ se cheamă frustrare 🙂
este pisica animalul care nu seamana cu o pisica, nu miauna, nu toarce , nu are blana nici coada, dar pe care eu il alint dragastos “domnul pisica”?
exista erotism fara sex. E practicat de impotenti.
Da, dar nu mai mult de 0,3 sec. Dupa aia se declanseaza. Si zic 0,3 ca e lume in jur.
Iar dupa 0,3 arat exact ca in “poza” din dreapta. Ma aleg cu ceva ? Evident ca nu. Sentimentele sunt pentru acasa.
X era de parere ca a spune: “Doamne, Lorena, as vrea sa te beau ca pe apa vietii dupa o calatorie agonizanta in desert” era mult prea direct. Exact acolo unde a zis Marghioala as fi pus si eu degetul pentru exemplificare. De fapt, ca sa fiu si mai precis, ‘depedeveu’ = ‘nu mai stiu cum sa ocolesc calea directa de abordare…. ma strang pantofii.. oare aceasta prescurtare transformata in cuvant ma face sa par mai interesant?.. sper.. am inceput sa fiu aproape la fel de penal ca SingurEu in incercarea de a parea dezinteresat de sex cand de fapt imi fierb hormonii in izmene’ .
X, daca citesti aceste randuri, sa stii ca fetele care au in casa mai multe carti decat farduri apreciaza abordarile directe mai mult decat impostura socializarii ca preludiu.
on-topic: se mai intampla sa iti doresti un preludiu foaarte lung, eventual. Dar tot sex se cheama, chiar si fara dansa’ntransa.
Lorena, o poezie pe care am descoperit-o de curând, ți-o dedic. Se intitulează ”Actorul”, cred că o să o înțelegi mai bine decât alte persoane. E, bineînțeles, de Păunescu.
Actorul
O, biet actor,
O, biet artist,
Rolurile mor,
Viaţa e un teatru trist.
Actorul a ieşit în stradă,
Să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă,
Ca voievod peste un neam.
Printre maşini, printre tramvaie,
Actorul se grăbea firesc,
Urma să vină-un nor de ploaie,
Perucile se dezlipesc.
Şi când s-a aşezat la coadă,
Cu paloş, mantie şi scut,
Deodată oamenii din stradă,
Ca voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfială,
Mulţimea toată murmura,
Văzându-i hainele de gală :
”Să ne trăieşti, Măria-Ta!”
Republicani, mă rog, cu toţii,
Descoperiseră alt mod,
De-a da cuvânt la noi emoţii,
Şi se-nchinau la voievod.
Dar ploaia a venit deodată,
Şi ei văzând cu ochii lor,
Întreaga-i faţă demachiată,
I-au aruncat un fel de plată:
”Lăsaţi-l dracu’, e-un actor !”
O, biet actor,
O, biet artist.
Rolurile mor,
Viaţa e un teatru trist.
El zice ca exista eros fara sex, ea e de acord si pluseaza spunand ca erosul fara sex e un mind fucking foarte excitant sexual (vezi cartea ei in care), el simte nevoia sa-i spuna ca e aristotelica, ea continua afirmand ca prietenia i se pare mai erotica decat iubirea, el isi declara acordul pe forma si dezacordul pe fond, dupa care ii aminteste cum a zis ea odata ca nu ii plac nudurile, ea reitereaza justificandu-si fetisul prin aceea ca ii place sa inchida ochiul de-afara pentru a-l destepta pe cel interior (mind fucking2), iar el ii spune ca i-a placut cartea scrisa de ea, caracterizandu-se totodata ca dornic de a comunica cu cei care ii spun ceva in plan artistic.
Comentatorii sunt de parere ca el a vrut sa o futa pe ea, dar n-a gasit cuvintele potrivite, unul chiar simte nevoia sa dea sfaturi (ceea ce intotdeauna e superb…), dar comite minunata “fete care au in casa mai multe carti decat farduri” (Prietene drag, asa ceva NU exista!), Mihaela ne arata cat de feminina e cand marturiseste cum ii place ei sa-i frustreze pe baietii care ar vrea sa o, iar eu raspund afirmativ la intrebarea lui Noemi Kronstadt – cu precizarea ca depinde cine alinta si depinde cine-i animalul. De exemplu, Lorena tocmai a demonstrat (ceea ce de altfel era si evident, ea fiind o narcisista) ca.
Daca Mastic mai avea nelamuriri… pe care le-am baut. Iar Aristotel, parerea mea a ca nu gives a fuck – mind, mild sau mac.
Bogdan, vazand ultimul tau post m-am dus si la cel anterior. Trei idei despre ambele, daca nu te superi:
1. Nu cred ca e bine sa dedici texte pe care nu le-ai scris tu.
2. “Pustoaica longilina” la 24 de ani? Eu cred ca nu mai era demult, fireste, longilina…
3. Sincer, ce naiba-ti veni cu Adrian Paunescu in contextul asta? Desi sunt convins ca gestul tau va fi apreciat, pentru ca e frumos.
Vlad
Deoarece ai apreciat gestul, sper că vei avea înțelegere că nu-l voi comenta tocmai eu, care l-am înfăptuit. Poate să-l comenteze, dacă vrea, Lorena. 🙂
Hm, pe vremea mea puștoaicele arătau mai subțirele. Se îmbrăca ușchit, cu tricou cu vedere la abdomen, cu bocanci, blugi mulați negri, ceea ce atunci era ceva și avea și un rucsac haios. Și strungăreață. Spre rușinea mea îmi plăcuse din anul I. Părea o liceeană rătăcită printre noi. Respectiva arăta la 24 de ani tot ca o liceeană. Aveam o gașcă a mea, am făcut ASE-ul la FF. După examene sau după cursurile de sinteză, mergeam la băută. Mereu o invitam. A acceptat abia în anul 6. Îi plăcea să danseze, cluburile, rockul și altele. Am făcut un liceu bun, unde existau câteva găști, era una de d-ăștia mai de bani gata (toți eram isteți) și rockeri, unii dintre ei, și mai era gașca de băieți de ofițeri și nu numai (tata a fost ofițer în trupe speciale), noi eram din ăia tunși regulamentar). 🙂 În fine, în liceu m-am mai troznit cu unii din prima gașcă, deși când era de chiulit, chiuleam cu toții în grup și mergeam la bere. Nici cu fetele nu era o problemă. Ideea era că tipa făcea parte din cercul pe care îl detestasem/ invidiasem în liceu. Cu ea, am făcut pace cu trecutul. 🙂 Am început să ascult muzică rock și chiar mi-am dat seama că ăia din gașca cealaltă nu erau băieți răi. Și am iubit-o, înainte de toate. M-am întins cam mult, nu? Toate aminirile astea lunecaseră cumva în spate, e bine că ai întrebat, cu ocazia asta mi-am mai reamintit și eu 🙂 …
N-o sa ti-l comenteze.
Vai, vai! Lorena Lupu, lucratoare la Playboy (care e fuarte subtil depedeveu nudurilor, ca sa zic ashea), se da in stambe metafizice. Iemotionant, deah!
De ce oare vrea Lorena sa ne arate discutiile ei private? Sa vedem cata gingasie si cat spirit ”aristotelic” se ascunde in iea?
La fel de iemotionanta si tentativa lui X de a face pe sfantu Filofteiu. Ia sa dau si io mailuri la scriitori si la hartisti si sa le sugerez ca vreau sa ne-o tragem, da, asa fara sex, adica sa ne-o tragem intelectoal ca ma atrage depedeveu lor artistic
ahaha. mai bine o curva cinstita decat frustrati din astia.
PS: presupun ca X ti-a dat si un citat din ala inaltator din Paunescu, noah? mwhaha
lorena, nu crezi c-ar fi indicat să institui un sistem de banare contra celor care habar n-au să scrie în limba română? uită-te mai sus: “liceeană”? de două ori?! wtf?!
Cat de arogant poti sa fii!…
Dragul meu prieten Boeriu, e de înțeles că ai devenit riguros după ce ai fost prins la rândul tău cu virgulă între subiect și predicat. În fine, cel puțin în cazul meu, a scrie pe la 2 noaptea e uneori o problemă. În caz că Lorena ar aplica sistemul propus de tine, s-ar ivi două probleme:
– Ți-ai pierde obiectul muncii, adică textele mele. Dacă ar fi să numesc un specialist în opera mea, pe tine te-aș numi, cred că poți să reciți din Bogdan precum tinerii ahei pe vremuri din Odiseea lui Homer.
– Ai putea fi tu însuți banat.
În altă ordine de idei, pe când tangoul acela înfocat între noi doi, la cârciuma din comuna unde ești notar? 🙂
n-am pus în viaţa mea virgulă între subiect şi predicat. ar trebui să vii cu un exemplu. bineînţeles că nu-l ai. tu, în schimb, ai comis o asemenea faptă. excepţionala propoziţie, cu virgulă între subiect şi predicat, “cântă bine, puştii” nu de tine era scrisă? eh?
şi de ce vulva antecesoarei matale scrii la două noaptea, din moment ce ştii bine că nu le ai cu gramatica nici pe timpul zilei?
Puiule, “canta bine, pustii” nu e neaparat o greseala, dar ca sa intelegi asta, e adevarat ca iti trebuie si putina imaginatie verbala.
Si nu mai fi arogant – asta e primul pas inspre a nu mai scrie prost.
abia când termini de păscut oile să-mi dai mie sfaturi, ok? a bientot!
iar în legătură cu propoziţia “cântă bine, puştii”, rămâne cum am stabilit. degeaba fandezi, că nu-ţi iese. keep on trying.
🙂 Imi pare rau, dar asta-seara nu pot fi jignit. Adevarul e, pe de alta parte, ca e cam aiurea sa dai sfaturi, asa ca iti inteleg rabufnirea.
Totusi, ce te costa sa nu mai fii arogant? Mai cu seama daca in felul asta afli frumoasa poveste a vocativului?…
A bien, Io.