Poşta redacţiei: Ediţia cu telenovele

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Periodic însemnând, de când cu pandemia, aproape zilnic. Voi îmi prezentaţi o problemă, eu găsesc o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi romanul fluviu de azi zice aşa:

Lorena,

dacă ai fi căsătorită // dacă ai fi fost căsătorită cu un bărbat pe care îl iubeşti cu adevărat, şi care şi el te iubeşte pe tine, şi el ţi-ar spune // ţi-ar fi spus că şi-ar dori mult un copil, că s-ar simţi împlinit aşa,şi tu îi spui că nu îţi doreşti un copil,că nu eşti pregătită să îţi dedici timpul unui copil,

(Nu m-aş căsători din start în această situaţie, pentru că e evident că situaţia se va împuţi. B*tch, sau procesezi că acest uter nu îşi doreşte să producă embrioni, sau haidepa haimarş multă sănătate şi virtute. Sunt extrem de bună în a reprima şi suprima sentimente faţă de persoane cu agende diferite. Lorena.)

iar de aici apar certuri tot mai dese şi reproşuri unul altuia,  el îi spune ei că-i pasă doar de ea, că nu-i pasă şi de fericirea lui şi de ceea ce îşi doreste el,

(Ce bou. Faptul că e cu el e o dovadă că îi pasă de fericirea lui. Dar dacă el condiţionează fericirea lui de povara pe care ea nu şi-o doreşte, haidepa haimarş multă sănătate şi virtute. Femeia duce, şi fizic, şi psihic, şi din punct de vedere al obligaţiilor şi responsabilităţilor, mare parte din greul condiţiei de părinte şi nu poţi şantaja o femeie care nu vrea asta în numele “fericirii”, decât dacă bubui de bou.)

iar ea îi spune lui că nu-i pasă de ea şi de ceea ce îşi doreşte ea,

(FACT. Când îţi pasă de cineva, nu cauţi să-l încarci cu muncă mai multă decât e dispus să-şi asume.)

când relaţia pare tot mai tensionată şi aproape să se destrame din motivele care ţi le-am spus, ce-ai face dacă ai fi tu in situaţia asta//dacă ai fi fost în situaţia asta,

(N-aş fi. Am zero răbdare cu boi încăpăţânaţi şi i-aş fi dat jet de la a doua “dar haide totuşi să faci copii”. Care parte din N şi U e neclară, băi, gigele, vrei şi desen ilustrativ?)

i-ai spune // i-ai fi spus cĂ preferi să vă despărţiţi decât să faci un copil, i-ai spune să mai aşteptaţi un pic până vei fi pregătită,

(Nope. Nu mă interesează să am copii şi dacă nu procesează asta, nu avem de ce să ne pierdem reciproc timpul. Să-şi caute direct pe una care vrea copii.)

l-ai duce cu vorba,

(Nu cred în tactica asta de manipulare. E o formă de minciună frustrantă cu care nu vreau să-mi încarc conştiinţa.)

sau pentru a salva relaţia // căsnicia şi pentru a îl vedea fericit îi faci un copil?

(Nu recomand nimănui chestia asta, indiferent cât crezi că îl iubeşti pe gigel. Iubirea trece, responsabilitatea şi efortul rămân, şi când te frustrezi cât timp şi câte resurse îţi conszmă copilul pe care nu l-ai dorit, tot pe el te răzbuni. Ca să nu cităm situaţii cu gigei care şi-au pistonat femeile că vor copii, apoi, puşi faţă în faţă cu modificarea fizică apărută o dată cu sarcina şi naşterea, depresia ei postpartum şi oboseala ei cronică pricinuită de eforturile din primul an de maternitate, au băgat divorţ.)

Ce s-a întâmplat mai departe. El a cunoscut pe cineva, o fată mai tânără, de 25 de ani. El are 39. Iar soţia (încă nu s-a terminat procesul de divorţ) are 36 de ani. Fata a rămas însărcinată.

(Am zis eu mai sus să-şi caute direct pe una care vrea copii. Ei, iată.)

Când a auzit soţia, s-a dus la fată să-i ceară să facă avort. A spus că se ocupă ea de tot şi că plăteşte ea tot.

(Şi aia cretină. Tu nu vrei copii, ăla vrea, asumă-ţi că vreţi lucruri diferite de la viaţă şi lasă-l naibii. Până acum o compătimeam că s-a măritat cu un bou, dar se pare că e la fel de idioată. Cum să ceri altei femei să facă avort, doar că te cramponezi tu de un bou incompatibil cu tine?)

El, când a auzit, s-a înfuriat,

(Pe bună dreptate.)

s-a certat rău cu soţia

(Pe bună dreptate.)

şi i-a dat şi o palmă, până aici s-a ajuns.

(Wrong. Nu loveşti oameni. Pleci pur şi simplu.)

A doua zi, s-a dus să bage divorţ de ea. A spus că renunţă la soţie şi că o să îşi asume toate responsabilităţile faţă de acea fată şi faţă de copil, a spus că vrea să îşi facă o nouă familie alături de acea fată şi de copilul care o să vină.

(OK, it makes sense. Dacă asta îşi dorea. Dar fără violenţă. Also: mamă, ce scenariu de telenovelă sud-americană.)

Când a văzut că îl pierde, soţia s-a dus la fată, i-a propus ca, după ce naşte, să-i dea ei copilul, i-a spus că îi va iubi şi îngriji copilul şi că nu-i va lipsi nimic niciodată.

(Ce idioată. De ce să tragi de un bărbat care te-a înşelat şi te-a bătut? Cât de disperată să fii?)

Apoi a vorbit şi cu el despre asta. A început să plângă şi să spună că îl iubeşte foarte mult, că nu poate trăi fără el, că e dispusă să crească chiar şi copilul alte femei, numai să nu îl piardă pe el. Fata e însărcinată în şapte luni. Mai are puţin şi trebuie să nască. Lucrurile sunt tare complicate. El spune că şi-a iubit enorm soţia, şi că o iubeşte şi acum, că nu o să mai poată iubi o altă femeie aşa cum a iubit-o şi o iubeşte pe ea.

(De-aia a şi înşelat-o, lol. Că fata n-a rămas gravidă prin imaculată concepţie.)

Dar a spus că o să îşi asume toate responsabilităţile faţă de fată şi de copil, că dacă trebuie să aleagă între soţie şi acea fată şi copil o să-i aleagă pe ei doi.

(Bun. Ăsta mi se pare finalul firesc. El cu familia pe care a dorit-o, ea cu libertatea de a căuta un mascul care nu vrea s-o pună la fătat. Happy end. Nu văd ce e aşa complicat. Pe de altă parte, eu nu mă complic by default.)

Ce nu înţeleg eu. I-ai spus bărbatului pe care îl iubeşti, de care zici că nu poţi trăi fără el, că nu vrei să faci copii, că poate să îşi găsească altă femeie dacă nu-i convine şi care să-i facă un copil, şi acum vii şi spui că eşti dispusă să creşti copilul altei femei numai să nu îl pierzi?!?!

(Da. Disperare şi cramponare fără sens. Aşa sunt unele de proaste şi de lipsite de stimă de sine. Dacă nu erau şi proaste printre noi, acum aveam drepturi egale cu bărbaţii.)

Nici pe el nu îl înţeleg. Dacă spui că o iubeşti enorm pe femeia de lângă tine, de ce te încurci cu altă femeie, de ce nu ai răbdare cu ea, de ce la ambiţiile // orgoliile ei îi răspunzi cu ambiţie / orgoliu şi vrei să-i demonstrezi că poţi găsi oricând alte femei care să îţi ofere ceea ce îţi doreşti tu, de ce faci asta?!?!

(Fie că omul chiar vrea copii, ceea ce e dreptul lui, fie că e un bou încăpăţânat care are de demonstrat lucruri. Either way, nu e cazul să se cramponeze de el.)

Măi, oameni buni, dacă spuneţi că vă iubiţi atât de mult, şi că nu puteţi trăi unul fără altul,  de ce lăsaţi orgoliile/ambiţiile să vă distrugă iubirea // dragostea şi fericirea?!?! De ce, oameni buni, vă complicaţi viaţa singuri cu mâna voastră, când puteţi trăi fericiţi, de ce lăsaţi orgoliile / ambiţiile să vă complice viaţa şi să v-o facă nefericită?!?!

(F de grijă dăunează grav sănătăţii. Dacă ăia ţin neapărat să trăiască isteric, ca într-o telenovelă, de ce îţi baţi tu capul?)

Lorena, ştiu că tu primeşti multe mesaje de la mulţi care îţi spun povestea lor de viaţă şi apoi tu încerci să-i ajuţi dacă poţi cu sfaturi cât mai utile. De cazul asta atât de complicat ce părere ai?

(Că nu e nimic complicat. Doi oameni vor lucruri diferite de la viaţă şi că e cazul să-şi urmeze fiecare calea. El cu femeia care îi face copii, ea cu un tip care să-şi dorească stilul de viaţă relaxat care îi place ei.)

Am vrut să îţi trimit acest mesaj în privat, dar nu merge, nu mă lasă să îl trimit. Poate ai tu setările să nu poţi primi mesaje de la cei pe care nu-i ai în listă.

(Nu, merci, fără mesaje private. Dă mail cu problema pe birou@lorenalupu.com sau dacă ţi-e lene să compui un mail şi nu ţii la anonimat, dă comentariu.)

În fine. Cazul de care spun e al unui bun prieten de-al meu. N-aş vrea să fiu deloc în locul lui, în locul lor. 😞 Ţin mult la acest prieten. Ne ştim de mici copii. Suntem ca nişte fraţi. Şi la ea tin. E totuşi soţia unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. Îmi pare atât de rău şi de ea. Erau atât de fericiţi împreună şi se iubeau atât de mult 😟

(Se pare că nu suficient.)

Şi uite unde s-a ajuns acum! Ce înseamnă orgoliul/ambiţia, la asta se ajunge când fiecare vrea ca celălalt să cedeze, când fiecare vrea să fie aşa cum spune el. 

 

***

Exact de aceea am spus din start că nu aş intra într-o relaţie cu o persoană care să aibă o agendă diferită. Nu am nici timp, nici energie de investit în războaie de ambiţii. Căutaţi-vă parteneri care să  vadă viaţa într-un mod asemănător cu al vostru şi nu vă mai lăfăiţi în relaţii toxice şi gratuit demonstrative. Telenovelele sunt fun doar pe micile ecrane.

În cazul ăstora, singura soluţie sănătoasă psihic e despărţirea. Cu cât îşi asumă asta mai repede, cu atât au şansa să clădească vieţi noi, conforme cu visele fiecăruia dintre ei în parte.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Morbo says:

    asta-i, ei cred ca telenovela (sau majoritatea filmelor si serialelor) e normalitatea. ca iubirea inainte de toate. cred ca divertismentul a bagat ideea asta in capul multora. pe langa ca asa ceva nu prea e nici iubire, fratilor, in viata reala mai gandesti si cu capul , nu cu inimi, suflete etc.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: