Pe când încă îmi mai trimiteați mailuri pentru rubrica Poșta redacției – cea în care îmi scriați anonim despre o problemă a voastră, iar noi ofeream o părere personală, fără pretenție de verdict, doar așa, să mai schimbăm idei – mulți dintre voi mi-ați descris varii ipostaze de bullying. Bullying pe care, între noi fie vorba, l-am experimentat și eu. O dată la școală, că nu primeam de acasă bani de haine, ci moșteneam vechituri de la verișori, și arătau pe mine ca o cârpă agățată de un gard. Fair point, dar un copil nu are venituri, prin urmare nu are buget de Zara și Nissa.
Apoi, după ce am intrat la teatru, am avut parte de bullying că nu mă conformam standardelor clasice de frumusețe și pupincurism. Și pentru că am refuzat să semnez contracte unde se trecea o sumă pe hârtie, și actorul primea mult mai puțin în realitate, pentru că anumiți intermediari furau pe rupte, am încasat bullying și în showbiz. Apoi, am făcut o reclamă care nu a plăcut anumitor vedeți. E adevărat, niciunul nu îmi propusese în prealabil vreo colaborare plătită, să zică: Uite, te-am făcut om și tu îmi strici firma, dar toți aveau păreri legate de ce nu am voie să fac cu o carieră la care nu contribuiseră nimic.
La asta adăugăm diverse ipostaze mărunte de bullying one-on-one, dar nu intrăm în detalii, că ar însemna să-i bag în seamă pe cei ce m-au hărțuit, și sincer, dă-i în morții lor. Aia să rămână singura lor bucurie în viață. Și la ce vieți jalnice au, probabil că ESTE singura lor bucurie în viață.
Dar noi, toți, cei hărțuiți, primim zilele astea o mare lecție antibullying de la Ilie Bolojan. Trebuie doar să stăm atenți și să ascultăm ce spune și face acest om.
1. Refuză să îmbrățișeze narativa mincinoasă.
Omul nostru nu cedează la presiune, nu se sperie de amenințări, nu îl timorează insultele, nu ia asupra lui imaginea pe care încearcă să o proiecteze denigratorii. Pe unde îl vezi, e calm, liniștit și preocupat de prioritățile jobului său. Adică, de lucrurile care chiar contează. Până în secunda în care imbecilii chiar adună alți imbecili să îl dea jos din funcție, el are o responsabilitate publică și se ține de ea.
2. E prezent la toate posturile care doresc să converseze cu el.
Un efect al bullyingului tinde să fie ca tu să te ascunzi în colțișorul tău, să lași haita să își urle minciunile, iar ei să învingă.
Bolojan nu face asta. Se duce peste tot și vorbește deschis, pentru că nu are de ce să se ascundă și nu are de ce să-i fie rușine. Nu a încercat decât să salveze bugetul unui stat, să obțină bani europeni, să ajute niște companii să devină profitabile și să spargă niște găști de interese. Sigur, în salvarea bugetului, a luat și măsuri dureroase, dar ideea e așa: cu cât persistăm în haos economic pe care îl creăm singuri, cu atât deficitul se adâncește. Cu cât ajungem la un echilibru mai repede, cu atât putem discuta creșteri de pensii, ajutoare sociale și alte beneficii.
Omul știe că are dreptate și se mișcă cu relaxarea unui om care știe că el nu face decât ceea ce e necesar.
3. Discută la obiect, calm, cu argumente economice, fără vrăjeală, fără glie, patrie, popor și alte baliverne fără legătură.
Când te aperi de o haită de lătrăi, adevărul e cel mai bun prieten al tău. Cu cât ajuți mai multe persoane să îți înțeleagă punctul de vedere, anihilezi bullyingul.
Sigur, eu personal nu prea le am cu calmul, de aceea nu mă vedeți în politică. Dacă reușește vreun gigel slugeranist să mă enerveze în vreo ședință publică, aș ajunge țintă de meme ca Șoșoacă.
Dar conversația calmă, argumentată, mereu la obiect a lui Bolojan ar trebui să fie o lecție pentru noi toți.
4. Apără-te.
USR a evoluat mult din 2020 și până acum. În 2020, la câteva provocări, și-au adunat jucăriile și au ieșit de la guvernare, contribuind implicit la nașterea coaliției de japcă între partea retrogradă a PNL și PSD. Acum, oamenii mei aduc public argumente, iau măsuri, și asta ne ajută pe noi toți să-i susținem în lupta lor.
Dacă tu singur nu te lupți și nu te susții pe tine, alții nu au cum să te sprijine, că par ei idioți.
5. Și dacă pierzi, măcar pierzi cu fruntea sus, că ai făcut tot ce se putea.
Nimeni nu știe ce se va întâmpla marți. Nu cred că PSD vrea cu adevărat o guvernare cu AUR, că știu și ei ce foame ar fi într-o Românie prorusă izolată. Și mai știu că România fără investiții străine e o adunătură de dărâmături și de șomeri inutili. PSD vrea să refacă gașca pe care o avea înainte de alegeri cu PNL aripa bătrână și cu UDMR, și să fure toți liniștiți ca până acum.
Dar indiferent ce se va întâmpla marți, măcar omul nostru știe că a făcut tot ce se putea, că a câștigat suficienți susținători care să îl susțină în turul următor de alegeri. Partea bună în viața asta e că lucrurile nu rămân fixe și că, exact ca în proverbul ăla asiatic, stai pe malul râului și vezi cum vine la vale cadavrul dușmanului tău.
Uneori, ce contează cu adevărat e câștigul pe termen lung, iar eu am câștigat ceva extrem de relevant. Nu mai întreb ca Cetățeanul Turmentat al lui Caragiale: Dar eu cu cine votez?
AM CU CINE VOTA.
De asemenea, poate e o idee bună să existe alegeri libere și pentru prim ministru. E bizar să nu alegem noi taman omul care ia toate deciziile care ne vor afecta direct în următorii patru ani.
**
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say