Ani în șir, am dus steagul curcubeu în sâmbăta Pride, cu respect, iubire și bucuria de a fi acolo, dar sâmbăta asta s-a nimerit să nu fiu în localitate. Am participat la săptămâna diversității cu un articol – ăsta – în care am demontat minciuna preferată a habotnicilor, cea cu care își asmut toți idioții utili: falsa opoziție, creată retoric, între ”familia tradițională” și comunitatea LGBT. În realitate, persoanele LGBT sunt fii / fiice, nepoți / nepoate, unchi / mătuși și nu rareori, exact fiul gay e cel ce-și ajută mama bătrână, în timp ce cel straight e ocupat să fugărească gagici.
Și desigur, s-a năpustit hoarda de idioți utili în capul meu să ragă a ură. După care, avocații prostului: Dacă le răspunzi cu aceeași monedă, cu ce ești tu mai bună ca ei?
Bineînțeles, sâmbăta Pride a început cu niște ură online. Toți ciumpalacii de la AUR, SOS și POT au mai pus câteva găteje pe focul prostiei, cu postări în care băteau câmpii despre nefiresc, despre contra naturii, despre boli psihice la care care nu îi califică nimic să dea diagnostice și cu îndemn la gigei să se ducă la Marșul Normalității.
Foto: Inquam Photos / Sabin Cristoveanu.
Știți ce mi se pare amuzant la pozele din Marșul Normalității? Că erau zece bărbați la o femeie. Un veritabil festival al cârnaților. Dacă erai extraterestru și priveai cele două marșuri dintr-un ozn, fără să înțelegi ce țipă fiecare și ce înseamnă obiectele din mâinile lor, unul singur era format din 90% bărbați care își frecau burțile unele de altele.
Cert e că, dacă mă uit la ăștia, realizez doar că nu-mi voi dori vreodată în viață eticheta „normală”.
Liderul marșului normalității a fost Dan Diaconescu. Familia tradițională a fost reprezentată cu succes de un pedofil condamnat pentru s*x cu minore. Un individ surprins în multiple rânduri solicitând serviciile unor escorte. Și sincer, nu e treaba mea că apelează la fluturi de noapte – dacă ar fi majore – aprob orice formă de s*x consensual. Dar mi se pare de o ipocrizie crasă să f** pe bani și să latri pe străzi că ești stindardul moralității.
Mă uit la Dan Diaconescu și îi mulțumesc ălui de sus că nu m-a făcut „normală”.
Îi întreb pe gigeii care rag că vor să-și apere copiii de curcubeu: cine e mai periculos pentru copiii voștri, un gay obișnuit, atras de bărbați adulți, sau Dan Diaconescu, care e în stare să vă plătească fetițele să le învețe cum se cântă la cimpoi cu bile? El e normalitatea voastră. Să vă spălați pe cap cu el.
Marșul diversității a numărat 35.000 de participanți – 5.000 în plus față de anul trecut, ceea ce înseamnă că, uneori, îndemnul la hate duce la efectul contrar. Oameni care decid să-i apere și să-i susțină pe cei diferiți. Acesta mi se pare un lucru minunat. Atmosfera a fost aceeași: bucurie și energie pozitivă. Iubire și acceptare.
Iar acesta e traseul pe care îl voi alege de fiecare dată, câte zile mai am de trăit.
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say