Poșta redacției: Monştrii m-au făcut să sufăr

Ne place să oferim iubire cititorului nostru, și ne place să îi citim problemele și să găsim soluții. De aceea există rubrica noastră inițial săptămânală, devenită zilnică de când cu pandemia, Poșta redacției. Tu îmi scrii ce te apasă pe mail, eu îți dau idei de rezolvare într-un articol. Nu, “să nu publici pe blog” nu se acceptă, pentru că nu avem un contract de consiliere.

Şi misiva de azi zice aşa:

Bună, Lorena! 

Îţi citesc blogul de când eram la liceu (am 26 de ani acum), ţi-am citit şi cumpărat cărțile şi îţi mulţumesc din suflet pentru cât eşti de minunată şi pentru cât îţi rupi din timpul tău pentru a ne ajuta – nu doar prin textele de la rubrica “Poşta redacţiei”, ci prin întreaga ta activitate. 
Nu cred că am mai văzut om atât de altruist, de sensibil, de civilizat. Da, şi eu înjur, nu e incompatibil cu ființa mea, aşa cum nu e nici cu a ta. Foloseşti astfel de mijloace fie pentru a da savoare textului, din dragoste pentru limba română (care e vie, respiră şi e un tot unitar – nu se poate scoate colocvialul din ea), fie pentru a-i pune la locul lor pe imbecilii care atentează la ce are umanitatea mai frumos.
(OK, nu e nevoie de atâtea complimente, please get to the point.)
Le spun tuturor despre blogul tău, momentan aşa pot simţi că “I give something back”. Când voi avea un job care nu e bătaie de joc la adresa intelectului şi pregătirii mele, cu siguranță voi şi dona.
(Am o rugăminte. Cine donează, donează, cine nu donează, nu donează and that’s it. Hai să nu intrăm în “aş dona, dar blabla”. Nu impun nimănui nimic, prin urmare, nici nu au sens astfel de discuţii.)
Momentan declar tot ce cheltui părinţilor (desi nu sunt banii lor, dar ei sunt terorişti economişti, iar eu am mers pe uman). Ei nu înţeleg ce e arta şi nu ar da bani pentru ea. 
(Ai 26 de ani şi încă dai raport părinţilor? Really? Grow up. “Nu sunt banii voştri, punct”. A fi o persoană adultă presupune a fi în stare să iei singur decizii şi să fii pe picioarele proprii, nu să permiţi cuiva să te frece la icre cu un pix în mână de ce ai exagerat cu consumul de hârtie igienică săptămâna asta. Uite, m-am kkt împrăştiat, probleme?)
Tu mă faci să îmi asum toate deciziile şi particularităţile care mă reprezintă: de a nu a vrea copii biologici, de a lupta pentru ceea ce-mi doresc, de a încerca mereu să fac bine. Îmi eşti un adevărat model şi îţi mulţumesc. 
Ştiu cât hate ţi-ai luat de la fraieri la momentul apariţiei reclamei la videochat. Şi cât hate îţi mai aruncă analfabeţii în general. Se întâmplă toate astea… fiindcă eşti minunată şi sigură pe tine. Nu ai cum să nu trezeşti frustrarea în gigeii disperaţi – sau invidia, în femeile care cred că unicul lor scop în viaţă e să-l venereze pe deşteptul de lângă ele. 
(Mersi, dar chiar nu e nevoie de atâtea complimente. Get to the point.)
În relativ scurta mea viaţă, am suferit enorm. Mostly, din cauza imbecililor cu care am fost. Îi pot număra pe degetele de la o mână, însă toţi s-au dovedit a fi nişte monştri. Din respect pentru timpul tău şi al cititorilor, nu detaliez.
(Ei, uite, în loc de atâtea paragrafe cu complimente, mai bine detaliai şi mă ajutai să te ajut. Dacă eu nu ştiu în ce moduri ţi-au greşit numiţii monştri, cum se presupune să îţi dau soluţii? Globul de cristal e momentan indisponibil şi vecina care ghicea în zaţ e la Herculane pentru tratamente.)
Acum am dat de un om care pare în regulă. Şi asta e problema, toţi PĂREAU. 
Cum îmi dau seama cât mai repede dacă omul de lângă mine e un monstru narcisist? Ai putea face un fel de ghid de depistare a lor? Ştii cât teatru pot juca ăştia şi cu ce pricepere. Şi eu îi intimidez pe bărbaţi (nu ştiu exact de ce), aşa că ăştia mai văd şi ca pe o victorie personală faptul că mă distrug. 
(Şi aici aş fi avut nevoie de mai multe detalii pentru a da o părere obiectivă, nu doar clişee generaliste.)
Există tâmpiţi care îşi măsoară puterea după ceea ce distrug, însă eu cred că doar ceea ce înalţi, construiești şi ocrotești e relevant în acest sens. 
Tu faci asta pentru noi toţi. Eu m-am înălţat datorită ţie.
X. 
***
Dragă X,
Mulţumesc din suflet pentru statuia de 4 metri, ca Mihai Viteazul pe cal, dar strict pentru scopul rubricii m-ar fi ajutat mai multe detalii concrete despre relaţiile tale, despre tipii respectivi şi despre modul în care ai gestionat treaba.
O să încerc să fac o evaluare – sumară şi asumat inexactă – bazată pe puţinele date furnizate de tine.
Unu la mână, îmi spui că ai avut relaţii cu extrem de puţini tipi, dar toţi s-au dovedit nişte monştri. Şi te referi la noul tău flirt drept “omul de lângă tine”.
Cred că aici faci o mare greşeală de calcul, destul de frecvent întâlnită la fete. Ăla te scoate la un suc şi tu deja îţi proiectezi un bagaj imens de aşteptări, legate de cum să fie o relaţie, cum să trăiţi împreună până când moartea vă va etc. şi aşa mai departe.
Te-aş sfătui să abordezi primele dates mai degrabă ca pe prilejuri de a cunoaşte oameni şi să nu cauţi să dai perpetuu interviu de job pentru poziţia “omul de lângă tine”. Nici tipul nu te cunoaşte, nici el nu e sigur că vrea să fie “omul de lângă tine” şi nu are de unde să fie sigur, iar ce vezi în prima lună de hang out e de obicei masca socială a omului.
Apoi: nu mai investi cu atâta încărcătură emoţională şi dramă succesul sau eşecul unei idile. O vecină a mea din Răcari, Dristor (apartamentul în care am stat cu chirie după studenţie) avea o vorbă: “Maică, bărbaţii sunt ca autobuzele. Dacă nu l-ai prins pe ăsta, în cinci minute vine următorul.”
Băbuţa era printre cele mai vesele şi chill persoane pe care le-am cunoscut vreodată, şi ştii de ce? Nu făcea din ţânţar armăsar. Mare parte din suferinţele uriaşe pe care le trăim sunt evitabile prin:
-nu pune atâta presiune pe un mascul (asta îi intimidează de fapt şi îi face să se poarte dubios)
-caută să cunoşti mai mulţi bărbaţi, şi nu din perspectiva vânătorii de “omul de lângă tine”
-nu îl investi din prima pe unul care ţi se pare simpatic cu statutul de iubirea vieţii tale, că dacă faci asta, suferi din eroarea aşteptărilor tale)
-nu te lăsa impresionată de masca socială de la primele întâlniri. E faţadă. La noi toţi. Şi tu te porţi mai stilat în societate şi îţi fluturi testiculele pe canapea la Netflix duminica.
-ţine cont că, înainte de a face sex prima oară, un bărbat horny îţi va promite iubire eternă, luna de pe cer, vacanţă în Tenerife în fiecare vară, tot ce i se pare lui că vrei să auzi. Cuvintele sunt ieftine. Nu te încrede. Fă sex cu cine alegi  tu, dar nu pe baza a ceea ce ţi se promite, că 90% e vrăjeală.
-alege să îţi reconfigurezi statutul. De la “iubita sedusă şi nedreptăţită a lui Ion, Gheorghe şi Vasile, care caută următorul ticălos frângător de inimi” la acela de femeie asumat singură care mai iese din când în când cu bărbaţi drăguţi, în ideea de a mai flirta.
În loc să îţi scriu un ghid al monştrilor, prefer să îţi sugerez să le dai block din prima şi să îţi dau câteva idei pentru a trăi tu mai relaxat.
Sper că ţi-am fost utilă,
Lorena.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. E.o. says:

    Acesta pare un caz tipic de narcisism. Ma referbla domnisoara care v-a scris.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: