Poşta redacţiei: Cum organizez un festival?

Ne place să oferim iubire cititorului nostru. Iniţial săptămânal, iar de când a venit pandemia şi oamenii stau mai mult acasă şi au devenit confesivi, zilnic.

Voi îmi scrieţi mail cu o problemă arzătoare pe birou@lorenalupu.com, cu amendamentul că ba da, public pe blog, nu, nu sunt consilierul tău privat free, iar eu ofer sugestii şi idei într-un articol răspuns.

Misiva de azi spune aşa:

Salut Lorena!

Mă numesc Vlad şi vreau să te intreb cum aş putea să înfiinţez un Festival de Operă pe lac, asemănător celui de la Bregenz? Sau mai bine zis, cum să mă resemnez că visul meu nu poate deveni niciodată realitate?

Explic mai bine: sunt iubitor de operă şi mi-a venit ideea unui festival de operă în aer liber care ar putea avea loc chiar în oraşul meu, în Constanţa. De ce nu, chiar pe Lacul Tăbăcăriei de exemplu. Deşi România, faţă de alte ţări, nu este o ţară cu tradiţie în domeniul operei, acest gen de spectacol , operă pe lac, ar fi o noutate la noi. Un concept care deocamdată la noi lipseşte.

Cui ar trebui aşa ceva? În România sunt o sută de mii de probleme esenţiale care nu îşi găsesc rezolvarea, iar ideea mea pare mai degrabă un moft sau aiureală. Eu sunt un om simplu, în sensul că nu sunt nici antreprenor şi nici miliardar, ca să pot eventual să investesc singur într-un asemenea proiect, chiar cu anumite riscuri. Ca şi cum aş vrea să construiesc un imperiu din nimic. Este nevoie de mai mulţi oameni care să îmi susţină ideea şi să vadă potenţialul acesteia. Dar unde să-i găsesc şi cum să-i conving?

M-am adresat atunci celor care lucrează în acest domeniu. Nu se ştie niciodată… În primul rând conducerii Festivalului George Enescu care, în ultimii ani, a colaborat cu teatrele din mai multe oraşe, mai puţin Constanţa. Mi-au răspuns că ideea mea nu doar că nu corespunde cu viziunea lor artistică, dar pe deasupra,nu au primit niciodată o propunere de colaborare din Constanţa.

(În traducere liberă. Orice formă de spectacol costă bani, iar cele de operă costă mulţi, mulţi bani. Mai multe teatre au avut la dispoziţie bugete pentru colaborare, Constanţa se pare că nu.)

Am trimis email cu o petiţie adresată Ministerului Culturii, inclusiv ministrului însuşi, dar de unde,  nici măcar nu s-au obosit să-mi raspundă, evident pentru ei ideile sau opinia oamenilor nu sunt importante.

(Sunt, dar ce propui tu costă abisal de mulţi bani.  Şi în an de Covid, e cam ca relaţiile pe Facebook: it’s complicated.)

De la biroul lor de comunicare şi dialog social pur şi simplu doar mi-au direcţionat email-ul către Teatrul de Operă din Constanţa

(fair enough, aceasta e instituţia calificată să organizeze astfel de evenimente)

de unde în final mi s-a răspuns că toată activitatea teatrului depinde de mila primăriei şi… a Ministerului Culturii care se spală pe mâini de toată treaba şi aruncă toată responsabilitatea în spatele managerului instituţiei.

(Una peste alta, ai primit răspunsuri de la o serie de oficiali. Wow. Not bad pentru cineva care are zero experienţă în antreprenoriat.)

Cine să susţină atunci ideea asta financiar? O mega-producţie a unui spectacol de operă costă enorm şi, din păcate, atât publicul,  cât şi artiştii (marea majoritate) s-au învăţat să se mulţumească cu puţin. Mi s-a spus că, în timp ce la noi se realizează premiere cu numai 2000 de lei, în alte oraşe din ţară, alte teatre au premiere de câte 500.000 sau chiar un milion de euro!? Dacă ar fi aşa, de ce alţii pot şi aici nu?

Dacă banii sunt problema, de ce oare în alte ţări managerii teatrelor sunt capabili să găsească sponsori şi donatori, fără să depindă neapărat numai de autorităţi, iar la noi nu se poate?

(Pentru că românul parvenit e de o zgârcenie crispantă. Am traista plină de milionari locali care au pretins din partea mea diverse forme de mocangeală.  Mai nou, am început să cer şi eu bani cu tupeu, mai ales de la cine ştiu că îşi permite, pentru că mereu ăla cu bani e cel care vrea gratuitate. D-apăi să şi sponsorizeze.

Chiar şi blogul ăsta are cititori cu bani care îl parcurg ca pe gazeta zilnică, all day every day, şi n-au donat vreodată nici măcar un eurocent. Dimpotrivă, sunt unii care mă vorbesc de rău pentru că am buton de donaţii, de zici că le furam lor din ciorap.

Sponsorizări găseşti mai degrabă la corporaţii, dar în cazul acestora, trebuie să dovedeşti că aduci public buluc, cotă mare de participare, interes pe piaţă.)

Şi ne lovim de altă problemă, câţi au într-adevăr studiile potrivite în domeniu? A fi artist chiar cu lungă experienţă poate nu neapărat este de ajuns pentru a conduce cum trebuie o instituţie. De ce de exemplu pentru a vedea o operă de Richard Wagner un meloman trebuie să plece neapărat în altă ţară, când am putea avea aşa ceva şi la noi? Şi de aici, iată şi un beneficiu pe plan turistic!

Sunt foarte mulţi oameni dispuşi să ia avionul şi să se deplaseze peste hotare – numai pentru operă. Eu însumi am făcut-o. Ar putea veni şi la noi, aşa cum mulţi au venit cu ocazia Festivalului Enescu. Dar e nevoie să aşteptăm doi ani pentru aşa ceva când, în alte ţări, turismul cultural, axat pe muzică şi teatru, este ceva cotidian? Oamenii vin la noi dacă avem ce să le oferim. Dar chiar şi vorbind despre operă, dacă oferim producţii ”ieftine” şi răsuflate…în timp ce în alte ţări teatrul, chiar şi cel de operă, este în continuă schimbare (regie, decoruri etc), nu un soi de muzeu de vechituri lăsat în paragină.

(Ţi-a explicat managerul de ce. Nu are buget.)

Aşadar, oamenii pe care i-am considerat un punct de pornire pentru a pune în practică în viitor ideea mea, din diverse motive, sau mai rău din indiferenţă, îmi spun NU.

(Vezi că ai scris “lipsă de fonduri” greşit.)

Păcat, pentru că, dacă se vrea, orice se poate. Dar un singur om nu este de ajuns.

În final, mie ce îmi rămâne de făcut? Problema este a mea că îndrăznesc să cer prea mult, sau şi a celorlalţi?

***

Dragă Vlad,

Nu e nimic ruşinos să vrei să faci un festival, deci, cred că pot lăsa numele.

Problema nu e că ceri prea mult. Problema e că nu pui pe masă mai nimic.

Am şi eu persoane care îmi dau mailuri cu ce producţii somptuoase aş putea să fac. Da, chiar aş putea. Am idei gârlă. Grav e că aceste persoane, exact ca tine, se aşteaptă “să se facă” şi “să se găsească bani”. De către cineva. Românul în general are faţă de donaţii şi sponsorizări mentalitatea “să se găsească bani”. Indiferent că e buticar în colţ la Piaţa Miniş sau patron de companie. În timp ce îţi povesteşte de ultima lui excursie într-o ţară exotică, îţi spune ce frumos ar fi “să se găsească bani”. Apoi tot el, care nu te-a angajat pentru publicitate, deşi te ştia şi ar fi putut, te înjură dacă ai acceptat oferta unui studio de videochat. Boss, dar spre deosebire de tine, ăia plătesc. Au acest frumos obicei. Să dea cu banul către artist.

Pentru a putea organiza un festival, ai nevoie de o echipă uriaşă. Pentru că ai de creat un program coerent, ai de negociat prezenţa artiştilor, onorariile lor (şi cei străini au agenţi, deci au onorarii solide, nu 2000 de lei), apoi ai de stabilit spaţiile în care să aibă loc numitele evenimente, chiriile pe numita perioadă, cazări, trei mese pe zi, diurne, nu doar pentru stars, ci şi pentru echipa tehnică a spectacolelor care, dacă vorbim de operă, e imensă. Ai de calculat publicitate pentru eveniment, căi de promovare online şi offline, bugete de campanie, locuri de distribuţie a biletelor, să ajungă cetăţeanul uşor la ele.

Şi mai trebuie să-l şi faci pe constănţeanul de rând să vrea să plătească bilet, că e jenant să cânte ditamai vedetele la sala goală.

Ah. Am menţionat că ăştia din echipa uriaşă care fac toată treaba trebuie şi ei plătiţi?

Deci, în loc să-l înjuri pe directorul teatrului de operă local, mai bine ia în considerare că tu nu prea vii cu nimic concret de oferit din toate astea, doar ai pretenţia să îl pui la o treabă mult peste bugetul lui, şi îl cerţi că nu are de unde.

Dar hai să-ţi dau o idee realizabilă, şi pentru care ar putea şi domnul director să te pupe în frunte.

Înfiinţează un grup al iubitorilor de operă din Constanţa.

Fă o pagină. Constanţa Opera Lovers. Dă-i promote page din banii tăi, 100 lei pe lună, pe judeţul Constanţa. Postează arii celebre din opere şi informaţii despre artişti şi compozitori celebri. Când se adună 3.000 de fani, propune-i domnului director să faceţi seri de vizionare a unor opere celebre filmate, zece lei de persoană. Şi când are opera spectacol, mergeţi în grup.

Umpleţi sala, fiţi activi.

Dacă deveniţi vizibili, şi Opera va raporta şi venituri, nu doar pierderi, poate că şi Primăria se va mobiliza să aloce mai mulţi bani. Şi vor apărea producţii mai de doamne ajută.

Şi aşa construieşti, adunând oameni, posibilitatea ca în 10 – 15 ani să existe un festival de operă la Constanţa.

Asta e diferenţa între a FACE CEVA CONCRET şi a spama aiurea oamenii cu idei fantasmagorice din banii “cuiva”.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.