Printre nămeți de zăpadă, taxiuri care nu vin și avioane care nu pleacă, CCR a luat o a doua decizie care revigorează sufletul de român greu încercat de recesiunea tehnică, măririle de taxe și stres care pare să nu se mai termine: le-a dat peste nas ICCJ și baronesei lor Lia Savonea, admițând drept constituțională legea pentru micșorarea pensiilor și majorarea vârstei de pensionare.
Că a durat mult? Da, a durat mult. I-a și întârziat pe guvernanți în reformele pe care le-au promis Comisiei Europene, și există șanse să pierdem bani europeni din cauza asta.
Date fiind presiunile uriașe din interior, nici nu era de așteptat, realist vorbind, ca această decizie să vină mai repede. Pui judecători să ia decizii legate de privilegiile unor judecători – te poți aștepta să renunțe atât de ușor la ele?
Faptul că CCR vine cu o astfel de decizie e un semn că reforma din România e reală, oricât ar fi de anevoioasă și de dificilă, și că lucrurile încep să se miște în direcția dorită.
Și mai e un semn al unei alte reforme: cea din interiorul justiției. Grupuri de interese care păreau imbatabile își pierd autoritatea, și oameni care aleg profesia din onestitate și iubire față de actul dreptății încep să prindă curaj.
Brusc, frigul de afară a devenit mai suportabil și lopata mai ușoară.
Sh*t They Say