Ce se întâmplă cu pacienţii de la Dumbrava?

“Totul e ok, sunt în siguranţă”, anunța ieri pe social media Ministrul Investițiilor Dragoș Pâslaru.

La câteva ore după, apar știrile locale. La Arad, siguranța aceea înseamnă adăpostul public de noapte, ceea ce înseamnă abandon pe stradă, în caniculă, pe timpul zilei. La Vâlcea, 58 de pacienți în loc de 29 stabiliți inițial, mulți necunoscători ai limbii române, aduși fără fișe medicale.

DIICOT a dat marea lovitură, și se laudă că a pregătit-o un an. Dar e evident că, în acest an, nici dracu’ nu a investit măcar un gând fugar în întrebarea care ar fi trebuit să fie cea mai importantă: Ce se întâmplă cu pacienții după marea lovitură?

***

Am pagina plină de oameni supărați foc. Mulți dintre ei nu cunosc legile. Și anume: nu poți face activitatea unui ONG, să încasezi finanțări și donații ca un ONG, dacă nu ai actele în regulă. Orice avocat pe care îl contactezi să te apere în instanță te întreabă în primul rând de acte. Poți fi Isus pogorât a doua oară pe pământ. Dacă ai dușmani sus-puși și ăia au decis să te sâcâie – și scandalul Pașca din ultimele zile sugerează asta – faptul că nu ai acte le dă o victorie în instanță servită pe tavă.

Partea tragică e că rămân pe drumuri, sau în situații incerte, peste 400 de persoane fără apărare, bătrâni, bolnavi, oamenii nimănui. Statul nu prea are ce să le ofere, iar știrile locale indică încercarea de a se scăpa de ei cu superficialitate specific românească.

E evident pentru noi toți că aceste persoane aveau un acoperiș deasupra capului, o farfurie cu mâncare și sentimentul apartenenței la o comunitate la Dumbrava? Da.

E evident că statul român a acționat cu o mare ipocrizie, trimițându-i ani la rând toți irecuperabilii la Dumbrava lui Pașca, pentru ca acum să îl descopere ca mare infractor? Da.

E ca în gluma aia cu cetățenii care fac luni în șir petiție la stat să le astupe groapa din drum, statul nimic, și când se satură și o astupă singuri, le vine acasă amendă că au acționat pe domeniul public? EXACT ca în gluma aia, dar aici e mai tragic, că e vorba de 400 de persoane incapabile să aibă grijă de ele însele.

Lecția pe care trebuie s-o învățăm toți de aici e următoarea: statul nu e prietenul tău. Nu poți cere înțelegere și ajutor. Nici măcar când îi faci lui treaba, pentru că în mod normal, toți acești bătrâni ar fi fost responsabilitatea autorităților aferente. Și da, dacă nu ai acte în regulă, nu va rata să te sancționeze că îi faci lui treaba.

Lucrați cu acte, copiii moșului. Vreți să faceți un bine? Începeți prin a verifica de ce acte e nevoie și prin drumuri pe la ghișeu. Pentru că nu poți fi vizibil public fără să i se cășune unui tâmpit pe tine, mai devreme sau mai târziu. Asta e țara, multă prostie, multă răutate gratuită. Și singurul mod în care te poți apăra când i se cășună unui tâmpit pe tine e să demonstrezi cu acte că tu îți faci treaba cum trebuie.

Orice activitate la negru, fie ea și un loc cald și primitor pentru oamenii străzii, o inițiativă de bună credință, se va termina, mai devreme sau mai târziu, cu razie și arestări. Și nu trebuie să ne placă această informație: e un fapt.

„Dar statul român e absolut ipocrit să trimită oameni cu nemiluita unui om fără autorizație, apoi să-l scoată brusc infractor”.

Sigur. Și într-o țară mai puțin coruptă, o a doua anchetă ar viza instituțiile care trimiteau pacienții. Dar știm deja că asta nu se va întâmpla.

De aceea vă spun: vreți să faceți un bine? Faceți-l cu toate actele în ordine, pentru că oricând vă poate bate un organ al statului la ușă, să ceară să vă verifice activitatea. Și cum se vede, nu o să-i pese de victime, ci doar de moduri în care încalci tu legea.

Acum, așteptăm alte știri locale, legate de distribuția pacienților. Când îi scoți dintr-un azil, bun, rău, cum a fost, ai obligația să vii cu soluții. Soluții realiste pe termen lung, nu improvizații de moment.