O să încep prin a sublinia: mi se pare cringe modul în care s-au năpustit unii şi alţii să ţipe la Anghel Damian pentru că a făcut un documentar despre Cămătari, aşa cum mi s-a părut cringe şi faptul că s-a ţipat isteric la Codin Maticiuc acum câţiva ani că a scris o carte despre Cămătari.
Trăim într-o ţară liberă. Ţară liberă înseamnă şi faptul că oameni care nu ne datorează absolut nimic pot face filme şi scrie cărţi despre subiecte care nu ne plac.
Tu ca public ai puterea de a nu viziona / nu citi şi de a lăsa cartea / documentarul să dispară de la sine, ca atâtea alte cărţi şi filme, multe cu subiecte care chiar merită atenţie. Da, cărţi minunate se vând în 500 de exemplare şi filme excelente rulează în săli cu trei spectatori. Acolo e de fapt baza problemei.
Şi tot acolo cred că se ascunde şi impulsul care îi face pe tinerii creatori să trateze subiecte precum Cămătarii.
Fie că vorbim de un documentar, fie că vorbim de o carte, munca e imensă. Nimeni nu vrea să scrie cartea care va colecta praf în depozit sau filmul pe care, în 6 luni, îl va încărca gratis pe YouTube şi va face şi acolo 300 de views. Interesul real al poporului, manifestat în bani plătiţi pe carte / bilet, reacţii şi implicare online, e cel care dictează.
Şi aparent, şi cartea lui Maticiuc, şi filmul lui Damian stârnesc oceane de interes.
De ce vrem să citim cărţi şi să vizionăm filme despre interlopi? Aceasta este adevărata întrebare pe care trebuie să ne-o punem. Din secunda în care interesul nostru colectiv se va orienta, să zicem, spre panseluţe, veţi vedea ploaie de cărţi şi filme despre panseluţe. Că nimeni nu e fraier să rateze o oportunitate.
Şi folosesc acest „noi” strict din politețe. Eu l-am blocat pe Nuțu Cămătaru pe TikTok. Are acel obicei enervant de a urla din toți plămânii, iar pe mine mă strepezesc urlătorii. Nu zic să nu urli când ai motive, dar când urlatul e setarea ta by default, block, my man. Urlă la cine are chef de tine.
Dar sute de mii de alte persoane reacționează entuziast la clipurile promoționale. Aici e problema. Dacă Damian făcea un film despre viața și opera unui scriitor interbelic, aceste sute de mii de persoane nu erau pe nicăieri.
Întrebarea corectă nu este de ce Anghel Damian și Codin Maticiuc scriu / filmează cu Cămătarii, ci de ce noi ca popor îi idealizăm pe Cămătari și-i motivăm să scrie / filmeze cu Cămătarii.
Poate pentru că toți în sinea noastră visăm la bani câștigați ușor, fără muncă grea? Poate pentru că ne surâde ideea de a trăi în lux, fără a ne speti pentru asta? Poate pentru că ne-am săturat de oameni care să ne spună ce să facem și ce nu?
Poate pentru că există o părticică din noi coruptibilă, care ne face să ne dorim inconștient vieți de interlopi?
Poate pentru că legile și ordinea ne plac doar când ne servesc interesele, nu și atunci când ne batem capul să le respectăm?
Poate că e mult mai ușor să conviețuiești cu o femeie pe care o ții captivă, decât cu una care are voință proprie și așteptări să fie tratată cu respect și prioritizată?
Iată pe ce se bazează învârtelile interlopilor pe care îi admiri. Foto de Larisa Butnariu.
Când vei înceta tu ca public să halești pe nemestecate acest tip de personaje, când locul 1 pe Spotify nu va fi alt gherțoi care cântă despre cum învârte el gagici pe degetul mic, și acest tip de filme și cărți vor dispărea de la sine.
Nu te mai zborși la autori. Problema ești tu.
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say