Béla Károlyi: aur şi sânge

Pe 15 noiembrie, în Texas, a murit antrenorul care a adus primele medalii de aur în gimnastica feminină românească. Béla Károlyi şi Nadia sărbătorind primul zece perfect de la Montreal sunt genul de fotografii alb-negru pe care patrioţii declarativi adoră să le fluture la fiecare eveniment despre trecutul glorios.

Totodată, gimnastele românce au dat repetate interviuri în care au relatat cât de dificil era să lucrezi cu Béla Károlyi. Omul nu avea urmă de compasiune. El însuşi campion la box în categoria juniori, a descoperit gimnastica şi, după ce s-a îndrăgostit & căsătorit cu o gimnastă, Márta Erőss, a format cu ea o echipă redutabilă de antrenori de gimnastică feminină. Metodele lui de lucru includeau bătaia (în România; după ce s-a mutat în State în 1981, nu şi-a mai permis, că l-ar fi săltat Protecţia Copilului în minutul imediat următor), abuzul verbal şi psihologic (care a tot creat controverse şi în State şi care i-a umbrit victoriile de la Olimpiade), antrenamentele intense şi extenuante, care demolau limitele potejatelor lui, şi regimul alimentar extrem de strict, care le menţinea la limita înfometării.

Şi totuşi, omul nostru a obţinut succese notabile în patru decenii de carieră, cu generaţii peste generaţii de sportive românce şi americance.

Pe de altă parte, metoda lui traumatizantă a creat portiţe pentru abuzatori ca fostul medic Larry Nassar, care, pe la spatele lui Károlyi, le strecura alimente copilelor lihnite de foame, le câştiga încrederea, apoi le abuza s*xual. E unul dintre riscurile metodei de antrenament care merge pe anihilarea respectului de sine şi umilirea sportivului până la medalie: faptul că acesta devine un instrument perfect pentru glorie, dar un spirit făcut cioburi.

Agresivitatea de fost boxer şi voinţa nestrămutată l-au adus pe Károlyi în panteonul sportului internaţional şi i-au adus patru ani de carieră. Tot ele au stat la baza unei situaţii cum a fost scandalul Larry Nassar, cel care i-a încheiat cariera în 2016. Chit că Károlyi nu a atins niciodată în mod nepotrivit o atletă, starea perpetuă de sindrom Stockholm în care le menţinea le-a făcut mult mai uşor de ademenit de către pedofili ca Nassar.

Unele sportive, cum ar fi Nadia, nu au încetat niciodată să-şi exprime recunoştinţa faţă de Károlyi, şi au explicat că metodele lui de lucru au fost calea lor de succes. Altele, ca Emilia Eberle şi Dominique Moceanu, l-au descris drept trauma vieţii lor. Ambele puncte de vedere sunt de înţeles, pentru că vorbim de fetiţe de 12 – 14 ani, pe care brutalitatea le poate marca pe viaţă. Mă gândesc că, dacă aş fi avut o urmă vagă de abilitate sportivă în acest cartof pe care îl numesc corpul meu, aş fi fost în tabăra Eberle – Moceanu, pentru că şi eu tolerez greu umilinţa şi presiunea, şi singurele mele rezultate bune în orice domeniu profesional au fost obţinute cu oameni care mi-au spus iar şi iar că sunt inteligentă şi specială.

Dar pot înţelege că pe unii oameni îi motivează morţii de mamă. Am văzut-o cu ochii mei. Am atâţia cunoscuţi pe care nu-i motivezi să dea mai mult decât dacă începi să-i jigneşti. Prin urmare, probabil că şi Károlyi avea partea lui de dreptate.

Mai ţine şi de o formă de inteligenţă emoţională să-ţi dai seama cu cine funcţionează abuzul, şi cu cine merge motivarea pozitivă.

Cert e că omul nostru a creat o metodă, iar această metodă a adus unor tinere femei un succes de care s-au bucurat pentru tot restul vieţii lor. Iar acest lucru merită preţuit în cele din urmă.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***

Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.