Despre Oscaruri și Zmeurici

Noaptea trecută a avut loc ceremonia de decernare a Premiilor Oscar, iar cu câteva zile înainte, s-au decernat Zmeuricile de Aur, pentru cele mai proaste prestații ale anului.

A fost surprinzător faptul că Academia nu s-a orientat spre răsfățatele altor ceremonii de premii, cum ar fi Golden Globes, ci, într-o situație relativ rară, spre filmul care a câștigat Palmierul de Aur la Cannes în anul precedent, Anora. Un film pe care nu l-am văzut, pentru că aveam alte treburi când a fost lansat în cinematografe, dar dacă există interes în rândurile voastre (și mă refer și la interes exprimat pe Paypal, nu doar la „aștept să scrii și despre cutare”, că m-am săturat de așteptări pe moca precum ursul de ghinde), îl voi căuta pay-per-view.

Anora a secerat o recoltă impresionantă de premii: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună actriță în rol principal, cel mai bun scenariu original și cea mai bună editare.

Mi-a părut rău pentru Demi Moore și The Substance, pentru că Moore e realmente excepțională în acel rol. Pe de altă parte, nominalizarea doar a lui Demi, ignorând prestația celei care juca versiunea mai tânără, Margaret Qualley, era o nedreptate în sine. Cele două actrițe ar fi trebuit nominalizate împreună, ca actrițele din Emilia Perez la Cannes. Cannes are această calitate: recunoaște momentul când creația mai multor actori e atât de indisolubil conectată, încât dacă desconsideri o piesă din puzzle, întregul nu funcționează, și premiază doi, sau patru oameni, nu doar unul în dauna celorlalți.

Apropo de Emilia Perez: filmul a fost un „nu” pentru mine. Pentru că, deși respectă apelul de decenii al comunității transgender, de a distribui actori trans în roluri trans, iar Karla Sofia Gascon e o prezență magnetică, e greu de ignorat faptul că Jacques Audiard a scris povestea UNUI BĂRBAT și, pentru a fi trendy și hip, a zis: Ok, dar să-l facem femeie trans. Așa cum, anul trecut, cu filmul Tar, Todd Field a scris povestea unui bărbat narcisist megaloman și a zis: OK, dar să-l facem femeie. Se simte falsul și uzul de fals mai rău decât în pretenția de Mesia al României, emisă de Călin Georgescu.

Vrei să scrii o poveste transgender? Discută cu persoane transgender. Vrei să scrii poestea unei femei ambițioase? Discută cu femei tradiționale. Nu scrie povestea unui bărbat, căruia îi adaugi din condei un vagin între primul și al doilea draft.

Dar actorii din Emilia Perez sunt minunați și expresivi, și Oscarul pentru rol secundar luat de Zoe Saldana a fost pe deplin meritat.

Mi-a părut rău pentru Sebastian Stan, care a ratat Oscarul din pricina hate-ului general de care are parte acum în State – și în toată lumea – Donald Trump. Pentru că, am mai spus-o, să joci sobru și cu adevăr psihologic un personaj grotesc și caricatural, cum e Trump, presupune c0@ie artistice grele. Imaginați-vă pe cineva jucând sobru și cu adevăr psihologic pe Șoșoacă, pe Vanghelie sau pe Becali în vremurile lui mai vesele, dar să și recunoști personajul interpretat. NOT EASY.

Dar Adrien Brody și-a meritat pe deplin Oscarul pentru The Brutalist, un film căruia n-am apucat să-i fac review, pentru că mașina de stors atenție Călin Georgescu ne mănâncă tuturor zilele și nu mai avem energie de altele.

Faptul că The Brutalist a luat Oscarul pentru cea mai bună coloană sonoră, învingând musicalul Wicked mi se pare un șoc și o surpriză. Pe de altă parte, cred că lumea s-a săturat de povestea vrăjitorului din Oz cam cum m-am săturat eu de așteptări mocangiste, deci, pot înțelege.

Un mare perdant al anului, în ciuda subiectului de actualitate, regiei impecabile și actoriei de mare clasă mi s-a părut Conclave, care a luat doar Oscar pentru scenariu adaptat. Conclave e un thriller religios care descrie uneltirile înaltelor fețe bisericești după moartea unui papă, ca o alegorie inteligentă pentru politica zilelor noastre. Poate Conclave e un film prea inteligent pentru publicul de mall. Anyway, păcat.

Legat de Zmeurici, mi s-a rupt inima pentru Francis Ford Coppola, care și-a vândut averea pentru a produce un film cu buget imens, cum a fost Megalopolis, doar pentru a fi luat în derâdere de critici din toată lumea și a lua Zmeura de Aur. Pe care, de altfel, a și postat-o cu mândrie pe Instagram, afirmând că încă își asumă riscuri, indiferent de consecințe. Respect!

Madame Web e un dezastru de film, și și-a meritat din plin toate Zmeuricile, iar Dakota Johnson e printre principalele probleme ale unui film care abundă de probleme. Dakota Johnson are personalitatea unui cartof fiert și nesărat. Singurul motiv pentru care se potrivea în seria cu nuanțele de gri a fost ipostaza de toantă pasivă masochistă. Sunt foarte puțini actori la care nu suport să mă uit, iar Dakota Johnson e una dintre foarte puțini. Prefer să mă uit la un delir al lui Șoșoacă decât la Dakota Johnson, pentru că măcar Șoșoacă are personalitate. Un film de acțiune cu un cartof fiert și nesărat în rolul principal e o rețetă pentru dezastru.

M-am bucurat pentru Joaquin Phoenix că nu a luat Zmeurica pentru The Joker 2, mai ales că acolo problema nu era la actori, ci la scenariu. Ia-l pe Jack Nicholson, pune-l să cânte fără miză două ore și iese un cacamaca. Zmeurica a fost acordată totuși acestui film pentru cel mai prost sequel – corect, pentru că dacă-l comparăm cu primul Joker, ne apucă jalea – și pentru cel mai prost cuplu. Incorect, pentru că nici Phoenix, nici Gaga nu erau cu nimic de vină că nu aveau acțiuni interesante. În puținele momente când intriga evolua într-o direcție sau alta, cuplul funcționa perfect. Singura Zmeurică pe care ar fi meritat-o acest film a fost pentru scenariu.

Și mi-a plăcut premiul Razzie Redeemer – acordat personalității cinematografice care își repară cariera și imaginea după o Zmeurică sau mai multe – acordat Pamelei Anderson oentru The Last Showgirl. îmi place etapa pe care o traversează acum Pamela Anderson. După ce a fost sexualizată toată viața, femeia asta a dat cu dânsa de masă și a zis: ia, hai, gata cu golăneala, până aici! Și de atunci are un umor și o profunzime savuroase. Pe care probabil că le avusese și înainte – că astea nu răsar din neant, ca voturile lui Călin Georgescu – dar se simțise obligată să le ascundă, că nu se potriveau imaginii de bombă sexy. Trist.

Nu am văzut Unfrosted, revenirea pe ecrane a lui Jerry Seinfeld, care i-a adus Zmeura de Aur pentru rol principal și aceeași onoare partenerei lui, Amy Schumer, pentru rol secundar, dar știu că și Seinfeld, și Schumer s-au făcut antipatici de-a lungul timpului cu diverse atitudini controversate. De aceea, tind să cred – cred, nu știu sigur, de vreme ce nu am văzut filmul – că Zmeuricile au mai mare legătură cu antipatia publicului față de acești doi actori, decât cu filmul în sine.

Voi ce părere aveți despre Oscaruri și Zmeurici?

***

Cafeaua de la tine e mărțișorul meu preferat. 😀

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***