Da, când faci detergenţi, bere, ciocolată, plm, poţi să-ţi pui întrebarea: “E cazul să aleg o categorie de public căruia să-i vând chestia asta şi să-i călăresc mai mult pe ei?”
Dar când creezi un produs artistic, NU. Scopul artei e să fie universal valabilă. Adică, pentru oricine. Eu, când am scris Dona Juana, în mod cert nu l-am avut pe nenea ăsta în minte. Şi totuşi.
Foto: Alin Suciu.
Deci, pe viitor, care îmi mai adresează întrebarea “Tu cui te adresezi” are basculanta parcată anticipat în curtea din spate. Care basculantă? Întrebaţi-i pe cititorii clasici ai blogului.
Şi, da, celălalt e domnul Dabija. Alexandru Dabija. Aici, în ipostaza de cumpărător de Dona Juana. 🙂
Ce le-a fătat mintea
Frumos spus, Lorena !
ce chestie…io stiam ca Dabija e banc, nu Alexandru.
Acuma, fiecare cu cultura lui generală, na. 🙂
Arta nu este un lucru si nici un produs ; este o cale
Ai avut curaj sa scrii o asemenea carte.
Am citit cindva o definitie a curajului care mi-a ramas in minte :
Curajul este arta de a fi singurul care ştie că eşti speriat de moarte.
din punct de vedere economic, arta e un produs.
vinzi o carte, editura ţi-o scoate pe următoarea cu buget mai solid. vinzi un album de muzică, casa de discuri îţi alocă mai mult buget pentru lansarea următorului. vinzi tablouri, ai bani de uleiuri şi pensule. îmi pare rău să te dezamăgesc.
Nu sunt dezamagit.
Dimpotriva.
Imi place lacul tau…asta…scuze, blogul tau.
Are un design foarte placut.
Am apucat sa citesc ieri in timpul Apocalipsei citeva din postarile tale anterioare.
Ce sa spun ? Asa, la prima impresie, ma binedispun 🙂
Am ajuns absolut intimplator aici.
Nici nu mai tin minte cum…
De pe site-ul lui Karim Sabaheddine, sau de pe site-ul Fiscului ?
Nu are importanta…
Important este ca am ajuns la tine.
Acum, am sa te rog sa ma lasi ca din cind in cind sa mai scriu pe comentarii. Daca uneori am sa mai sar calul, este din cauza faptului ca sunt barbat si vreau sa ma dau mare. Nu in fata ta, ci in fata domnisoarei cu bluza violet din poza si care sta cu spatele.
Ma gindeam chiar sa te rog rog, sa-i spui din partea mea ca are ochi frumosi si sa-i dai o ciocolata, dar mi-am amintit ce ne-ai invatat : fara zaharicale…
Sa stii ca ai dreptate. Astazi am fost in piata si am vazut cel putin 50 de gigolo la coada la butoiul cu muraturi.Toti barbati maturi si cu experienta, cumparau fiecare dintre ei, cel putin o sacosa plina ochi de complimente.
Lori hani, “artă universal valabilă”: cartea ta poate fi citită – pe de-a-ntregu’ – copiilor? 😀 Na, acuma… sunt şi ei printre noi şi vor şi ei lucruri… 😀
copiii de azi știu mai multe despre sex decât noi. :))