A început softcore. “Un film de savurat lângă o porţie generoasă de poporcorn” / “O muzică ce se îmbină perfect cu vinul tău preferat / “O carte perfectă de savurat lângă o cafea cu mult lapte, neapărat miere şi nu mai mult de trei picături de sloboz”.
Musai, cineva trebuie să-şi promoveze produsul cultural în asociaţie cu câte un aliment. De parcă, dându-ţi produsul, îţi face şi de mâncare.
În schimb, un prieten care face o revistă online a bătut tot pe sector. Iată ce găsesc eu azi dimineaţă în inbox.
Revista xxxxxx – nr. 10, de octombrie 2014 – se descarcă și citește gratuit la gura sobei, în pat sau în fotoliu, cu un pahar de must sau vin fiert. Merge și o lampa în apropiere – pe gaz chiar -, ba chiar și niște mere sau gutui, dar și o plăcintă de bostan – ca tot e la moda bostanul alb -.
Ce-a aflat cititorul despre conţinut? Nimic, dar a aflat ce să mănânce pe lângă.
Faptul că distragi atenţia cititorului cu ce ar putea bea şi mânca denotă nesiguranţă pe ceea ce oferi. Spune: ce scrie acolo e irelevant; dar bei un vinişor şi subit o să pară mai interesant. Nu există muzici şi filme proaste, doar mâncare şi băutură puţină.
Uite şi versiunea mea: “Aveţi un frigider plin de bunătăţi şi un dulap de băuturi plin cu cele mai rafinate vinuri?
Da? Cumpăraţi Dona Juana. Romanul care te va face să iei o pauză de la balotat în neştire.
Nu? Cumpăraţi Dona Juana. Romanul care te va face să uiţi de foame.”
PS: Dona Juana se poate cumpăra aici.
Sh*t They Say