Miorița modernă

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată pe ecrane
Cum sar din merțane
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i aurean,
Unu-i putinean
Și unu-i gigilean
Iar cel aurean
Și cu cel putinean,
Se whatsapuiră
Se telegramuiră
Pe l-apus de UE
Ca să mi-l răpuie
Pe cel gigilean,
Că-i mai barosan
Ș-are oi mai multe,
Mândre și cornute,
Aur și palate,
Mai pe scurt, de toate.
Dar cea mioriță,
Cu lână plăviță,
De trei luni încoace
Gura nu-i mai tace,
Behăie cu-alean
Numai în prime-time.

– Mioriță laie,
Laie bucălaie,
De trei luni încoace
Gura nu-ți mai tace!
Ori iarba nu-ți place,
Ori ești bolnăvioară,
Drăguță mioară?

– Ești un sorosist
Și un globalist
Un elgebetist
Și un progresist
Te-ai dat cu bruselul
Uitași călușelul!
Ții cu euroiul
Uitași păpușoiul
Și te-ai dat cu șpreiul
Uitași reteveiul.

La apus de UE
Vreau să te răpuie
Baciul aurean
Și cel putinean,
Să îți ia de toate
Aur și palate,
Să rămâi pe seară
Doar în… traista goală.

– Oiță cam toantă
Și cam bagaboantă
Nici un putinean
Sau un aurean
Laba nu vor pune
Pe a mea minune
Că de mă-nervez
Vă eviscerez
Pun rakeți pe voi
Pe loc vă jupoi
Din piei fac târlici
Iar din carne mici.

Eu v-am luat acasă
Și v-am pus la masă
Și v-am dat șampanii
Și bani de campanii!
Iar voi, ce rahați!
Veniți și mușcați
Mâna ce v-a dat
Pâine de-mbucat.

Ș-oile s-or strânge,
Pe voi vă vor plânge
Cu lacrimi de sânge!


Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Yoghină bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toți întrebând
Și la toți zicând:
„Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru românel
Tras printr-un inel?
Fețișoara lui,
Visul rusului,
Mustețioara lui,
Uite-o, parcă nu-i,
Perișorul lui,
Firul divinului,
Ochișorii lui,
Fundul hăului?”
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Și-i spune curat
Că l-am reciclat
Din piele târlici
Și din carne mici,
Restul la compost
Așa are rost,
Să nu-l risipim
Ci să-l folosim
După curiculă:
În agricultură.
Pun în aplicare
Planul lui cel tare;
Câmpuri roditoare
Cu recoltă mare.

Nemții or veni
Și s-or milogi
Să strângă-n desagi
Roșii de la daci!

Iar pe tine, laie,
Laie, bucălaie,
Te-oi duce la mare,
Ca l-apus de soare
Să te piși pe mal
Și să faci canal!

Aceasta e o operă de ficțiune. Orice asemănare cu persoane reale e pur întâmplătoare.

***

Cafeaua de la tine mă inspiră liric. 😀

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***