Nu am decât respect – mormane de respect, munţi de respect, himalăi de respect – pentru aceia care au ales să nu mulgă potenţialul de atenţie publică al ultimului deces notoriu şi să nu se înfigă în retina pulimii cu câte o părere de doi bani. Bravo celor care încep să se detaşeze de cocălăreala asta sinistră: a murit X, hai să îngrăşăm contorul de vizualizări. Hai să-l bocim gălăgios, sau să-l înjurăm gălăgios, să ne rupem în figuri gălăgios şi să-i amintim universului că existăm.
PS: Poker mi-a plăcut mai mult decât Despre oameni şi melci. Deşi becalismul ambelor producţii e tot pe acolo.
Ce le-a fătat mintea
Nu stiu cum e Despre oameni si melci, dar Poker nu poate fi numit film. E o chestie grotesca in stilul <> de la Buftea.
Da. Iar Despre oameni şi melci este o chestie grotescă în stil compozit-pamflemuistic. Şi ambele-s grosiere până la Dumnezeu. Dar la Poker am râs mai mult.
* “Traistar” trebuia sa fie acolo la stil.
Superfain!
Mersi, Lore
Nu că mă interesa subiectul ăsta în sine, dar toată lumea – critici profesionişti şi bloggeri – se dădea cu roţile în sus la filmul cu melcii.
Urmăresc filmele româneşti bune – nu mă pricep la subtilităţi gen joc actoricesc şi scenariu – dar ştiu că merg la sigur când e vorba de Porumboiu şi Radu Jude.
În fine, am ieşit de la melci cu o nelămurire crâncenă – ăsta e considerat fain şi i se face super-reclamă??? Dar conform principiului “când doi îţi zic că eşti beat du-te şi te culcă” m-am gândit că or fi de vină gusturile mele 😛
Subscriu din toată inima la chestia cu becalismul. Dar la primul film era sincer, la al doilea era înnobilat cu sintagma “film pentru public”, ceva multaşteptat în peisajul cinematografic indigen.
Respectul cheamă respect şi el şi este la fel de frumos într-o nepostare ca într-o postare scurtă ca aceasta, care mi-a plăcut mult.
the GAME
you lost it