Nu contabilii în general, ci doar ăia de care mă ciocnesc eu.
Contabilul e omul lu’ “Mai Încolo”. Fraza lui tipică este “Nu se poate”. De câte ori te duci să-i mărturiseşti o fantezie incendiară, ripostează “N-avem bani!”
Nu există turn off mai grav decât aceste trei fraze: mai încolo / nu se poate / n-avem bani.
Când Dumnezeu a dat oamenilor creativitatea, şarpele a introdus în mărul cunoaşterii o otravă secretă, numită “ideea de buget”. Omul inocent al începuturilor putea face orice, oricât, oricum, doar să nu sară gardul grădinii lui Dumnezeu. Apoi a muşcat din măr şi şi-a pus instant două probleme:
“Mi se vede micimea pulii, hai să pun frunze pe mine, să rotunjesc pacheţelul”
“Trebuie să-i limitez pe semenii mei inventivi. ‘Nu se poate’. ‘Mai încolo’. ‘N-avem bani’, ca să îmi hrănesc iluzia egalităţii cu ei.”
Şi pentru a face acest lucru, în timp ce seamănul său creator ciocnea două pietre şi crea focul, omul meschin a zgârmat cu un băţ în nisip: “Bilanţ contabil: focul consumă 5 lemne pe oră. Timp de cules lemnul de pe jos: 10 secunde. Dacă te apleci de 6 ori pe minut, faci febră musculară.
Decizie economică: NU SE POATE.”
Omul creativ: păi poate facem o maşină care să culeagă ea lemne.
“Maşina necesită materii prime. Materiile prime trebuie dezgropate cu lopata. Încă nu am inventat lopata.
Decizie economică: NU SE POATE”.
Omul creator: hai, mă, că rup io din timpul meu liber şi inventez io lopata.
“Rupere din timpul tău liber = surmenaj. Surmenaj = randament scăzut pe câmpul muncii. Munca: număratul corect al flocilor. Dacă nu ne dai numărul corect al flocilor tăi, păgubeşti comunitatea.
Decizie economică: NU SE POATE”.
Atunci, omul creator se apucă să masacreze contabili. Îi puse în pungi de-un chil şi începu să scrie:
“70 pungi carne cu os, calitatea a unşpea. Indicaţii merceologice: a se păstra la rece. Dar încă n-am inventat frigiderul.
Decizie economică: NU SE POATE”.
Iar când îşi dădu seama că se molipsise, se sinucise rapid, sufocându-se cu nisipul pe care scrisese asta.
Iar tu, goodman, imi place ca mi-te adresezi la persoana treia cu “dumneavoastra”, esti respectos. Acum stai cu botul pe labe si numara pe degete cate cuvinte mai stii in afara de fut, pula, cur, si mata – dar incearca sa-ti storci creerii atrofiati si sa nu lasi nici un degetel neuzat.
“la persoana treia” cred ca se vrea “la persoana A treia”. “creer” se scrie “creier”. “rescpectos” se refera oare la vorba “rescpectUos”? “degetel neuzat” pare ca transcede “degetel neUZITAT”, cum folosim noi, intelectualii… de virgule nu mai zic nimic, vad ca Lorena te-a iertat. ‘sti fin, bai stimabile! tine’o tot asa. io te respect foarte strasnic. a, si “mi-te” se scie fara cratima. cratima e liniuta aia mica; daca nu stii la ce foloseste, las’o incolo.
Din povestea ta => contabil= omul care trebuie sa puna in aplicare lucrurile iar omul creativ = politician 🙂
Nu zic ca tre sa dai intai cu negarea cand dai de o chestie mai greu de facut, mai ales daca e interesanta (banuiesc ca la asta s-ar referi “creativul”) da’ din povestea ta asta reiese unul care vine cu idei pe jumate mestecate si unul care le analizeaza si ii da cu minus :).
Io nu pricep cum ala, daca era singur pe pamant, si-a dat seama ca o are mica si tre sa puna o frunza.
Mai Robert, ca sa pricepi trebuie sa ai mai intai cu se sa pricepi.
întreabă-l pe autorul Bibliei, Robert. Eu doar am parafrazat un mit.
Lorena, eu sunt contabil. Da ai dreptate si da, ai nimerit la unul din aia “nu se poate”. Mai e un sir lung de oameni din toate domeniile incepand cu medicii – probabil breasla cu cea mai mare distanta a calitatii umane intre a fi negativ si a gandi pozitiv, medicii se intind de la abominabil-aripa-mizerabil la sublim. Daca ai nevoie de sfatul unui contabil, cauta-ma. O sa auzi si chestii noi :). S-auzim de bine.